luni, 12 decembrie 2011

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - poz(n)e

Cîteva poze și filmulețe

1. Terenurile secunde sînt gata pe jumătate, așa cum se poate vedea mai jos.



2. Următoarele două sînt o comparație între peluza a doua la meciul cu Războinicii și peluza a doua la meciul cu Cruciații (adică Warriors și Crociati, să ne înțelegem, că nu toată lumea știe de glumă)

Se observă apariția noii și modernei tabele de marcaj electronico-tipografică, adică e cu hîrtie, și pe ea scrie (încă) 0-0.

De asemenea, în a doua poză îl vedeți și pe nea antrenoru' ăla secund al italienilor care mi-a împuiat urechile cu avanti și a terra ... e cel care stă singur în rîndul de sus, pentru ca privirea lui de vultur să cuprindă întreg cîmpul de joc.

3. Faza eseului nostru, la calitate superHD :D :D de telefon mobil:


video

Este înscris tot prin metoda strămoșească testată și răs-validată în istorie "cu toții călare pe ei, vitejii mei!". Noroc că arbitrul a avut ochiul ager, și noroc că englezii au fost berbeci și s-au dus chitiți înspre stînga, crezînd că acolo-i balonul, cînd el încă zăcea la fundul grămezii spontane ...

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - addenda


Ca o adăugire, să vedem cam cum tratează ziarele de sport acest meci ... păi, cum să-l trateze?!? Unul din ele nu suflă un cuvințel, celălalt dă știrea, ba chiar și un reportaj-interviu, dar titlul e de-a-mboulea pus.

Cum ar veni, să ne bucurăm de victorie - chiar dacă învingătorii-învinși au un H în plus ...

duminică, 11 decembrie 2011

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24

A fost o victorie cu totul nemeritată a englezilor. Nu la această diferență. Nu cu punct bonus ofensiv.

Dacă privim strict scorul la eseuri (1-4), obicei bun pe care o să-l folosesc mai des, s-ar putea spune că războinicii i-au dominat pe lupi rău de tot. Dar n-a fost așa, ai noștri au condus cu 3-0, apoi au întors rezultatul la 13-12, după un eseu îndelung muncit, iar după al treilea eseu al englezilor scorul a ajuns la 13-17. (Ratangiul de transformer englez a dat pe lîngă la două transformări și o lovitură de pedeapsă din poziții extrem de favorabile - bătea un pui de vînt, dar nu chiar atît de cumplit încît să dea satelitu' jos de pe orbită).

Ei, și din momentul ăsta au început bucureștenii să preseze. Și au presat, neică, purtați și de presiunea tribunei și de urletele sinistre de lupi puse la stația de amplificare - o idee oribil-satirică, mai degrabă semăna a cîine urlînd a morțiu la lună - și de vreo două ori au ajuns la cîțiva metri de buturile adverse. Dar mereu s-a întîmplat ceva, un înainte, o aruncare peste grămadă, o blocare a balonului, și Worcester a scăpat cu fața curată. Și dacă rămînea 13-17 nu se supăra nimeni, dar în ultimele secunde Worcester a mai dat și eseul pentru punct bonus ofensiv, mîncîndu-ne nouă punctul bonus defensiv!

Mai mult, mie personal mi s-a părut că la al doilea eseu englez unul din aceștia a făcut un paravan ca la carte undeva la mijlocul terenului spre margine, într-o situație de doi contra doi, iar beneficiarul paravanului a țîșnit spre eseu și după ce a destabilizat apărarea noastră n-a fost foarte greu să încasăm eseul.

În rest, joc frumos, la mînă, o droaie de inexactități din partea oaspeților, lucru la care nu mă așteptam - cel puțin un eseu și l-au mîncat singuri, cînd din prea multe pase încrucișate și mingicăreală au reușit un înainte de toată frumusețea. Placajele românilor au fost mai precise decît de obicei, jocul la mînă s-a îmbunătățit oleacă (chiar nu pricep de ce naiba s-au apucat de așa ceva iarna, pe frig, cînd degetele îngheață chiar și numai dacă pui mîna pe balon), dar mai e de lucru la degajările în tușă, îndeosebi cele din penalități, au fost minim două situații în care n-am putut profita de repunere proprie pentru că balonul n-a vrut să iasă afară. (Ba nu, mint, a doua oară balonul a prins la limită tușa, iar fundașul englez s-a ferit în ultimul moment).

În concluzie, am plecat frustrat și plin de nervi de la stadion, împreună cu pîlcul de suporteri britanici.

De asemenea, remarc noua tabelă modernizată a satdionului Arcul de Triumf, o să descarc pozele și o să vi-o arăt, afișajul se face cu brațele și cu creionul pe hărtie, vorba cîntecului.

Și cu asta gata cu rugby-ul pe acest an. Ne concentrăm pe handbal feminin, vin roșu și sarmale, și să ne revedem cu bine în ianuarie!

sâmbătă, 10 decembrie 2011

De diverse chestii

Nici nu m-am uitat la distracția sportivă a lunii decembrie, adică Mondialele sau Europenele (după caz) de handbal ale fetelor. Moticul principal nu e jocul chinuit, egalul cu Japonia și cele două înfrîngeri din final, ci lipsa grupelor semifinale în care rezultatele din grupele inițiale chiar să conteze. De data asta conta doar calificarea (obținută după primele două meciuri, lucru pe care îl știam de la bun început), urmînd ca loteria să ne arate drumul mai departe. Din punctul meu de vedere, Mondialele încep luni seară, cu meciul contra Croației. (Umrătorul adversar va fi Norvegia, pentru că nu văd Olanda în stare să le încurce pe vikingioaice).

La polo, România - Spania 9-8 în calificările pentru Liga Mondială. E bine, încă mai mișcăm la polo ... cît ne-o mai ține ...

Iar duminică, mare meci mare de încheiere de sezon (de an, de fapt, că sezonul continuă în ianuarie) pentru rugby-ul românesc. Lupușorii București (nu pot să le zic chiar Lupi pe de-a-ntregul, după cum au încasat-o de la Stade Francais în deplasare) se luptă cu Worcester. Hai băieții! puneți osul la treabă, ar cam fi cazul!

S-au redeschis patinoarele bucureștene. Cea mai tare chestie vine de la patinoarul Floreasca, unde, sîmbăta cel puțin, avem super-ofertă specială și neoficială, cu 15 lei intrarea la ora 10 dimineața poți patina pînă la orele 15 (pentru cine-l țin puterile, normal, și are chef), Asta pentru că pauza de refacere a gheții dintre orele 12 și 13 a dispărut. Și totuși, nu prea e multă lume pe patinoar. Păcat!

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Viziunea săptămînii

Zilele astea avem aşa:

- O participare românească la Mastersul de final de an din tenis. Cum care Masters?Ăla în care pare-mi-se că doar Năstase a mai prestat la vremea lui. & campioni, o grupă roşie, una albastră, învîngătorul ia totul ... sau pe-aproape. Horia Tecău n-o să joace în the main event (turneul de simplu), ci în cel de dublu, pentru că s-a "sudat" foarte bine de Lindstedt ... şi uite unde au ajuns.

- Lupii rugbyşti au pierdut la scor în Franţa contra rozaliilor de la Stade Francais. Era de aşteptat, dar să dea doar 3 puncte ... asta-i urît. Îi aşteptăm în decembrie pe cei de la Worcester să-i batem pe frig şi zloată, la noi lîngă Mănăstire. Om trăi şi-om vedea.

- Nicăieri n-am putut găsi rezultatul voleibalistelor noastre la Leningrad, în finala contra URSS (mă rog, acum ăştia pozează în Rusia democrată ... şi oraşul e acum Petrograd ...). Sînt practic 100% convins că au pierdut şi deci nu mai sînt şanse de calificare pentru Olimpiadă.

- A început turneul Carpaţi la handbal feminin. În prima zi, înfrîngere cu Ungaria. Atîta pagubă ... Cică unguroaicele nu s-au calificat la Mondialele din Brazilia de luna viitoare. Ciudat ...

duminică, 13 noiembrie 2011

Wolves - Crociati 37 - 7

video

Uite că s-a întîmplat minunea și o echipă românească ia punct bonus ofensiv! Crociati s-au prezentat mult sub prestația de anul trecut, cînd Stejarii București, actualmente reciclați în Lupi, au cîștigat în ultimele secunde. (Meciul ăla nu l-am văzut pe viu, eram la munte, și astăzi era cît pe ce să-l pierd din același motiv ... dar n-a fost să fie).

De fapt, meciul l-au pierdut în primele 10 minute, cînd ai noștri au dat un eseu și o lovitură de pedeapsă (pe astea le-am pierdut din păcate, stăteam la rînd la bilete, căci omul de la ghișeu nu mai avea rest la bani, cică primise doar echivalentul a 500 de lei în hîrtii de 10 lei - preţul biletelor era de 10 respeciv 20 de lei). Peste toate astea transformerul italian le-a mîncat meciul, ratînd de trei ori la rînd cam din aceeași poziție, la 30-40 de metri de buturi, aproape de tușa dinspre oficială. Adică, ratezi o dată, e de înțeles, n-ai calculat bine unghiul, direcția și viteza vîntului (azi n-a bătut mai deloc vîntul), dar și a doua oară? și a treia oară?

În fine, s-a făcut 17-0, după care italienii au avut un zvîc și un eseu, și la pauză s-a intrat cu 17-7 (2-1 la eseuri). Al doilea eseu românesc se vede în materialul video anexat.

Înțeleg că meciul nu a fost transmis de nici o televiziune. Lucru bun, pentru că altfel nu știu cîtă lume ar fi venit pe stadion. Ar fi fost păcat, căci nimic nu se compară cu mirosul reavăn al ierbii adevărate, crescută natural, la soare și la ploaie, fără să fie nevoie de instalații costisitoare de iradiere și iluminare cum este cerută mai nou pe Arena Națională. Plus că Arcul de triumf, ca stadion, este o combinație foarte simpatică între un imaș sătesc (în sensul bun al cuvîntului, care te trimite la satul autentic, nepoluat în nici un fel) și o arenă modernă (sau hai! semi-modernă). Delatfel, unul din secunzii italieni stătea la peluză, în vîrf de tot, și behăia diverse indicații către jucătorii lui, mai ales unul Pepo dacă am reținut eu bine. La un moment dat îmi vuia capul de atîtea mezzo, a dietro, a terra și alte asemenea.

(Văd că terenurile secunde sînt acuma arături, cred că bagă ceva sistem de irigare sau de drenare, după șanțurile care străbat unul din ele - celălalt este acoperit de nisip de la A la Z). Bun așa! deși nu prea e momentul potrivit al anului, dar în fine ...

În rest, meci echilibrat pînă în momentul eseului 3 al Lupilor, picat de niciunde, după o degajare în 22-ul advers bîlbîită de fundașul italian, de care a profitat unul din jucătorii noștri care i-a subtilizat balonul, l-a bîlbîit și el oleacă de ziceai că-i săpun bun de scăpat înainte, dar micul număr de prestidigitație s-a încheiat cu bine, cu un eseu la centru.

Pînă atunci italienii fuseseră cei cu greșeli mai multe - mingi pierdute pe atacul lor, fără vreo cauză aparentă, poate viteza prea mare cu care doreau să execute combinațiile și încrucișările, tușe pierdute pe repunere proprie, grămezi pierdute pe introducere proprie. Nu multe, una-două maximum trei din fiecare, dar Lupii nu prea au putut profita de ele, fiind prea uluiți și greşind la rîndul lor aproape imediat.

Au fost și contacte mai dure "era unu blond pe partea noastră care cred că se duce direct la dentist ... daaa, numai placaje la gît, lovituri în cap, în piept" după cum ziceau niște suporteri în drum spre ieșire - oameni nu chiar la prima tinerețe, și incluzînd o doamnă ... deci, se poate șifără demenți care să dea cu boxul, chiar dacă la intrare controlul a fost ceva mai strict decît de obicei, jandarmii întrebînd cam ce am prin rucsac (păi ce să am? niște apă, o carte, aparatul foto și cinșpe bombe artizanale, normal).

Crainicul stadionului a mai făcut o nefăcută: man, indivizii erau din Italia, deci nu îi cheamă Croația (care-i altă țară), ci Crociati (adică Cruciații, pour les conaisseurs). La puncte pozitive, ambianța adecvată, adică muzică ialienească în timpul pauzei și a întreruperilor. De data asta s-a produs Adriano Celentano cu al său celebru Azzuro (unul din preferatele mele all-time, dealtfel), dar la care italienii se uitau oarecum cruciș "ce dracu, ăștia fac mișto de noi?" sono scherzando? pentru că, dacă stai să te gîndești, atît începutul melodiei cît și ritmul său general sugerează o luare în derîdere ... nana-na-na-na-na-na-na-na ... un aeroplanoooo che se ne vaaaaaa ...

Mă rog, stația de amplificare n-are nici o vină, e chiar drăguță ideea, anul trecut cu Leeds la finalul meciului puseseră chiar imnul de echipă al englezilor. Simpatic și ăla (Leeds! Leeds! Leeds!), stenic de te ridică de pe scaun. Bine, nu văd cine ar fi putut să stea pe scaun azi (în afara tribunei acoperite, firește): nu era foarte frig, nici vîntul nu prea bătea, dar statul pe loc era crimă curată. Pînă și rezervele se antrenau mai cu spor, vrînd să-și păstreze focul lăuntric, chiar dacă nu erau foarte convinși că este bine ceea ce fac. Ca dovadă, una din perechile de antrenament de la noi trebuia să exerseze o chestie în doi, dar cînd secundul român (vorba vine, am impresia că-i francez) s-a întors cu spatele, au tras cu ochiul șmecherește și au lăsat-o mai moale ... go figure!

În final, să luăm clasamentul grupei și să-l punem în ramă: Bucharest Wolves e pe locul întîi, cu cinci puncte! Unde mai pupăm noi asemenea clasare?!?

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Scurtissime

Scurtissime:

1. Pînă la urmă, la Europenele de Șah echipele României au ocupat locurile 9 la masculin și 17 la feminin. Se putea și mai bine, dar poziționarea și evoluția băieților cel puțin este meritorie, aceștia porneau cu șansa a 17-a. Mai dezamăgitor a fost ce s-a întîmplat cu fetele, pornite cu șansa a 9-a Ciudat! fetele, cap de serie nr. 9 au terminat pe locul 17, iar băieții, cap de serie nr. 17, au terminat pe 9. Mai ceva ca-n Două loturi a lui Caragiale.

Cîștigători au fost Germania la masculin (veniți de niciunde, după ce Azerbaidjanul condusese multe runde) și respectiv rusia la feminin.

2. Începe o nouă ediție a cupelor europene la rugby pentru selecționata Bucureștiului, care nu mai sînt Stejari ci Lupi, din cîte am priceput. Mai bine așa; data trecută bietul crainic al stadionului Arcul de Triumf (oleaca abțiguit, după cum șopteau guriel rele din tribună) încerca să dea tonul la încurajări strigînd Oaks! Oaks! (stejari) dar ieșea un fel de Wax! Wax! (ceară). O fi avînd fantezii erotice cu ceară, vorba acelorași mucaliți din tribune.

În fine, jucăm cu eternele Stade Francais și Crociati - dar de data asta avem Worcester în loc de Leeds.

joi, 10 noiembrie 2011

România la Europenele de Şah

În runda a şasea a Europenelor, la masculin România a învins Grecia şi a trecut pe primul loc (!). Din păcate în a şaptea rundă am pierdut contra Germaniei şi am picta pe cinci, ceea ce este oricum o clasare super.

La fete o ducem mai rău, locul 17 după 7 runde, cu linie de clasament 3-1-3.

Au mai rămas 2 runde: una azi, una mîine. Baftă băieţi, baftă fetelor!

marți, 8 noiembrie 2011

Cupa Mondială la rugby - concluzii (2)

Păi ce concluzii mai vreţi?

Timpul a trecut ... în România cea mult-prea-devreme-deconectată de la magia World Cup tocmai se pune de-o finală a campionatului naţional, întrerupt temporar din cauza celor trei săptămîni şi jumătate "de Noua Zeelandă" - aţi remarcat că în alte campionate se juca sănătos în acea perioadă? Franţa, Anglia şi aşa mai departe -, clujenii se pregătesc să dea faliment şi să ajungă din B direct în groapă, echipa lui Fercu behăie că de ce este omul suspendat pe şase luni, ce, nu-i cinstit, el are rău de avion, ce dacă cu patru-cinci zile înainte de plecarea la Antipozi se suise în avionul de Franţa? una din finaliste e Steaua dar dracu ştie cu cine joacă, pentru nimeni nu s-a sinchisit să dea rezultatul celei de-a doua semifinale pe la aşa-zisele buletine de ştiri sportive ...

În rest, totule de bine, interesul faţă de rugbu este în creştere în România, finala World Cup fiind transmisă de mahahaharele post TV pe nume Digi sport, şi nu oricare, ci Digisport2, căci pe Digi1 se desfăşura nu-mai-ştiu-ce cursă de moto GP.

Asta e.

Campionatul European de Şah 2011

Ştie cineva în ţara asta mare că, dincolo de Dodei, Gigei, suporteri nebuni, mititei şi alte animale, se desfăşoară în Grecia campionatele europene de şah? Scrie pe undeva prin minunata presă "sportivă" din România despre ceea ce se întîmplă acolo? Postează vreun ziar de sport online (măcar) partidele echipelor noastre - masculin şi feminin? Că nu e greu, înseamnă doar un copy plus paste ...

P.S.: După cinci runde (în acest moment) România e pe 2 la masculin cu 4 victorii şi o înfrîngere, şi pe 19 la feminin cu 2 victorii un egal şi 2 înfrîngeri. (Se punctează un pic diferit faţă de metoda de dinainte în care se însumau victoriile şi egalurile de la tablă: acuma, dacă baţi adversarul cu 4-0 sau cu 2,5 - 1,5, tot aia e, tot 1 victorie se consideră. Abia ulterior vor conta punctele efective 2de la masă")

vineri, 28 octombrie 2011

Cupa Mondială la rugby - concluzii (1)

S-a terminat o nouă ediţie a Cupei Mondiale la rugby. Ţara organizatoare, Noua Zeelandă, a cîştigat la limită titlul în faţa Franţei, şi cînd zic "la limită" înseamnă chiar la limită, adică la un punct diferenţă (8-7), lucru care trebuie pomenit în mod special într-un sport în care victoriile la limită sînt cele la 7 puncte sau mai puţin, adică un eseu transformat, învinşii dintr-un asemenea meci primind punctul bonus defensiv fiindcă s-au ţinut scai de învîngători.

Întrebarea legitimă este: de ce meciurile de rugby care după 80 de minute arată diferenţe de 7 puncte sau mai mici nu se consideră a fi egale? iar partida să se continue de pildă cu 10 minute de prelungiri, pornite de la scorul existent (cum ar fi 8-7 în cazul finalei de acum o săptămînă), pentru a oferi şi celor conduşi o a doua şansă? Mi se pare cît se poate de echitabil: cei conduşi vor lupta din răsputeri să întoarcă rezultatul, iar cei care conduc n-au decît să se apere în continuare, dacă aşa poftesc. Rezultatul după 80 plus 10 minute ar fi cel definitiv, chiar dacă şi în minutul 90 se înregistrează 7 puncte sau mai puţin diferenţă.

Dar na! şefii rugbyului mondial sînt prea închistaţi în conservatorismul lor ca să poată gîndi aşa ceva. Părerea mea!

vineri, 30 septembrie 2011

dragădomnuleTolontan ...

Sînt curios dacă omul o să valideze acest comentariu la unul din articolele sale. Că pe cele laudative sigur le validează.

-----------------------------------------------
Şi uite aşa, dragădomnuleTolontan, ai reuşit să creezi curentul dorit antiDinamo, pornind de la o tîmpenie. Bravos, dragădomnuleTolontan! Se vede că ştii şi versurile de la Aria Calomniei ... cum începe calomnia de la un vînticele ce-adie, şi ajunge la o mega-furtună ... Sau poate ţi-am supraestimat cultura generală, dragădomnuleTolontan, caz în care te rog să mă ierţi. P.S: Pe cînd curentul antiCFR, cel care chiar ar mătura stratul superior de jeg din fotbalul românesc? P.P.S.: Sînt curios dacă respingi la validare şi acest al doilea mesaj al meu.
-----------------------------------------------

miercuri, 28 septembrie 2011

Paralela-enigmă (2)

Mda ... am avut gura aurită ... sau coclită, mă rog, depinde cum vezi lucrurile.

Naționala României s-a umplut de bube în ultimele meciuri de la Mondialele din Noua Zeelandă. Paralela de care vorbeam a fost perfectă, așa cum am descris-o într-un post precedent. am pierdut și în fața inamicului tradițional, Georgia, în meciul care ar fi putut fi unica și tradiționala victorie rugbyystică românească la World Cup. (Ca o paranteză, rău am mai decăzut ... de la "inamicul tradițional, Franța" am regresat la "inamicul tradițional Italia", și pesemne în anii următori urmează să avem ca inamic tradițional Spania, Germania sau Ucraina, cine știe?!?)

Episodul cel mai jenant s-a petrecut însă la meciul contra Angliei. Poate la alte sporturi mai poate fi trecut cu vederea că te prezinți cu echipa a doua, chipurile ca să odihnești titularii pentru mahahahaharele meci cu Georgia. Dar nu și în rugby. Păi faza asta o s-o țină minte englezii 50 de ani de acu înainte ... bine, hai, nu 50, dar 25 sigur ... ia să ne închipuim cum ar fi ca rugbyul românesc să crească în valoare și să ajungem să perfectăm un amical (meci-test, mă rog) cu Anglia, sau (dar asta e deja S.F., sau povești vînătorești) să batem iar la porțile Turneului celor X națiuni (pe vremuri X =5, acum X=6, în viitor nu se știe). Oare ce o să zică englezii?

Păi o să zică ceva de genul Cine-s mă românii ăștia? Aaaa, da, sînt țopîrlanii și mîrlani ăia care au băgat echipa a doua la WorldCup 2011! Paștele mamii lor! afară cu mitocanii!!

Și, din păcate, vor avea dreptate. Iar scuipatul lor disprețuitor este corect să fie recepționat de gura deschisă a dobitocului sau dobitocilor care au hotărît să pună în operă un asemenea afront.

luni, 19 septembrie 2011

Alte întîmplări sportive

Alte întîmplări minunate - în sensul că-s deosebite, nu că ar fi extrem pozitive:

1. Cehia ne-a bătut la tenis în Cupa Davis de ne-a ascultat cu urechea, scor 5-0. Nimic de mirare. De mirare este că de zece sau cincisprezece ani încoace România reuşeşte să stea în antecamera Grupei Mondiale a C.D., în sensul că jumătate din timp joacă turul 1 al grupei (şi este învinsă, pare-mi-se că o singură dată am ajuns şi noi în turul 2) şi jumătate din timp joacă barajul pentru menţinere sau calificare în grupă. Luînd în considerare calitatea sportivilor şi a jocului prestat, aceasta este o mare realizare, uşurată şi de faptul că există şi naţiuni mai gloabe decît noi la tenisul de echipă, cam în acelaşi fel în care rugbyul românesc joacă la Mondiale pentru că există pe lume fraierii de ucrainieni, tunisieni şi uruguayeni.

2. Că veni vorba de rugby, al doilea meci de la monsiale, contra Argentinei, a fost mult mai slab decît cel cu Scoţia. 0-2 la eseuri după primele 10 minute al întîlnirii spune tot. No comment deocamdată, sînt curios ce rezultate urmează. (Dar barem pronosticul meu se îndepărtează de realitate, ceea ce este foarte bine).

3. Avem un nou rupător de oase în campionatul nostru de fotbal cel de toate zilele, Gardoş. Bun băiat, vine pe filiera unui alt mare cioflingar în domeniu, Lăcătuş, omul care l-a rupt pe tipul ăla de la Bacău acum vreo 10-11 ani. Nu-i de mirare că în derbyul care a început după jumătate de oră rapidistul Herea a vpzut roşu pentru o intervenţia analogă (minus dubla fractură, din fericire). Problema nu e de tehnică fotbalistică, ci de nesimţire a omului respectiv, pe care îl doare în pixul pulii de integritatea corporală a adversarului ...

4. Tinerii polişti romîni (selecţionata under 17), face o figură frumoasă la europene. A învins dramatic la un gol echipa Muntenegrului, ajungînd astfel în sferturi (Muntenegru e sus de tot în ierarhia poloistică internaţională, pare-mi-se chiar primii), şi a pierdut dramatic în prelungiri contra Greciei, în susmenţionatele sferturi. Bravo lor! Sper însă să nu se demobilizeze şi să piardă următoarele două partide, ceea ce i-ar trimite pe locul 8 (pierzînd sferturile, automat ai noştri joacă în turneul pentru locurile 5-8). I'll keep an eye on them ...




joi, 15 septembrie 2011

Performanţe

Ce s-a mai petrecut în sportul românesc şi mondial între timp ... păi, ce s-a mai petrecut?!?

Dublul ăla românesc a luat medalia de aur la europenele de tenis de masă la dublu-mixt. Acuma, îmi fac mea culpa anticipat dacă greşesc şi dacă cumva era vorba:
- de alt soi de dublu decît dublu-mixt
- de Mondiale şi nu de Europene - bine, Europenele de ping-pong sînt oricum un fel de Mondiale light, cu jucătoare asiatice naturalizate peste noapte prin cele ţări europene gen Germania sau Olanda
- dacă a luat altceva decît aurul
Şi mai înmi fac mea culpa că nu le-am reţinut oamenilor numele.

Cam ăsta e efectul îndobitocirii practicate de televiziunile romîneşti de sport şi de aşa-zisele ştiri sportive de la televiziunile generaliste. Vreţi detalii despre această performanţă a sportivilor români? Căutaţi şi săpaţi pe net, sigur undeva există şi această bucată de informaţie. Să ne fie ruşine!

Pe de altă parte, ieri Oţelul a încasat-o de la Basel în primul meci de Liga Campionilor, scor 1-2 în deplasare. Small wonder, aş zice, dacă au ajuns să-i bată Dinamo din 2 faze fixe (cornere) şi să plătească diverse datorii din campionatul trecut la scor de neprezentare plus unu (adică un 0-4 cinstit cu CFR Cluj), nu-i de mirare că gălăţenii au probleme cu cel mai accesibil adversar din grupă. Dar hei! banii din C.L. o să vină oricum, deci care-i problema?!?

P.S.: Cică Marius Stan va candida la alegeri sub sigla USL. Aşa se zvoneşte la modul aproape oficial.


luni, 12 septembrie 2011

Paralela-enigmă

Am mai văzut filmul ăsta. Echipa României joacă excepţional la meciul de debut de la Mondiale împotriva unui adversar mult mai bine cotat. Ba chiar îl conduce, şi pierde abia în final, cînd benzina - sau poate încrederea în propriile forţe? - s-a sfîrşit.

În final, meciul valorează zero puncte pentru România. Singurul cîştig este cel de imagine. În meciurile următoare naţionala e reuşit să facă praf şi acest capital de imagine, pierzînd ruşinos în faţa unei echipe de trei lei şi fiind eliminată din competiţie încă din faza grupelor.

În ianuarie, sportul se chema handbal masculin, acum se cheamă rugby.

Adversarul mult mai bine cotat era atunci Croaţia (sper să nu confund), acum a fost Scoţia.

Adversarul de trei lei era Algeria, acum ar putea fi Georgia.

Singura diferenţă este că la rugby nimeni nu se aşteaptă să trecem de grupe, handbalul este mai generos, permite la 4 echipe din 6 ale unei grupe să treacă mai departe, în timp ce rugbyul, prizonier al unei tradiţii frumoase dar meschine vrea să scape cît mai repede de ciurucuri şi califică doar 2 echipe din cele 5 ale unei grupe.

Sper ca paralela să se oprească aici. Sper ca în final să avem măcar victoria de palmares, cea contra Georgiei. (Oare se acordă şi acolo la Antipozi o cupă Antim Ivireanu? eventual Antim Ivireanu Maorul ... şi chiar, oare în meciul dintre Anglia şi Scoţia, tot din grupa noastră, s-o juca şi pentru o versiune sudistă a Cupei Calcutta?)

Pînă ce faptele, în totalitatea lor, mă vor contrazice, rămîn la pronosticul meu: 100 de la Anglia, 75 de la Argentina, 50 de la Scoţia, 25 de la Georgia.

miercuri, 17 august 2011

Fotbal - Pariuri ilegale, meciuri aranjate?

.. Ca să nu uit: iată că apare pe tapet chestiunea cu pariurile, legale sau nu, legată acum de meciul Stelei cu ŢSKA Sofia. Cifra de afaceri s-ar duce spre 240 de milioane de dolari, ceea ce e enorm.

Mai nou, Porumboiu cîrîie şi el că a fost odată un meci la Buzău unde a jucat Vasluiul şi care a mirosit tare urît d.p.d.v. al rezultatului, şi asta tot din cauză de mafie a pariurilor localizată undeva în estul Asiei. Bine, Porumboiu cîrîie şi cînd e cazul şi cînd nu, dovada fiind că forul fotbalistic european i-a blocat transferurile timp de un an, tocmai pentru că a vorbit mult dar a plătit puţin (salarii la jucători, adică).

Şi, nu mai departe de acum doi ani, se zvonea că Minunea de la Liberec n-a fost chiar minune, ci o mînărie din care – iarăşi! – au ieşit bani frumoşi la pariuri. Şi nici dubla Dinamo – Varazdin n-ar fi fost tocmai kosher ...

Oare iese fum fără foc? Oare legăturile de prietenie, atîta cît poate fi, între Steaua şi ŢSKA ar putea face ca balanţa să se încline într-o anume direcţie, ducînd în jos talgerul cu banii mai mulţi (240M, am mai zis cifra ...)?

Nu ştiu, dar UEFA ştie. Sau cel puţin bănuieşte. Şi de aceea susţine sus şi tare că va supraveghea atent meciurile din preliminarii, în special pe cele implicînd echipe est-europene. (Oare România este plasată încă în această arie geografică? Părerea mea: da!)

Sînt tare curios cum va evolua situaţia.

marți, 16 august 2011

Diverse (3)

- Au început transmisiile din noua ediție de Liga Campionilor, deocamdată la nivel de preliminarii, dar cu Arsenal în post de male leading character, și nici actrița în rol secundar Udinese nu e de lepădat (did I mention earlier I hate Ch.L.?)

- Gimnaștii români au cîștigat o groază de medalii la Universiada din China. Nu e mare lucru ... adică e lucru mare, dar Universiada nu e o competiție cu atît de mare rezonanță, dar totuși, de ce în ziarele online de sport tot bășinile lui Gigi sînt pe prima pagină?

- La concurență cu Liga campionilor la Constanța a început turneul de fotbal Under 17 organizat de Gică Hagi, cu concursul lui Real Madrid, al Barcelonei și al japonezilor de la Kashima Antlers (mișto nume de echipe au japonezii, nume care cîntă, vorba lui Ioan Chirilă despre Guadalajara din 1970: Hiroshima Sanfrecce, Yokohama Marinos, Jubilo Iwata, Tokyo Verdy ... niște aliterații de mare excepție și de mare rezonanță).

- ... am menționat cumva că cinci echipe românești joacă plaz-off-ul pentru accederea în grupele Europa League la fotbal? :)

Fotbal - Play-off Europa League

Toţi comentatorii sportivi sînt înnebuniţi de prezenţa a cinci echipe româneşti în play-off-ul Europa League la fotbal. (Bineînţeles că nebunia e artificală, sau indusă artifical, în goana după telespectatori şi puncte de rating, căci mai fiecare post TV românesc, c-o fi TVR1 sau ProTV, c-or fi cele două Digisporturi şi-a adjudecat o porţie din cele 10 meciuri ce se vor juca la mijlocul acestei săptămîni).

Dar ...

Să nu uităm că nu mai departe de acum 2-3 ani cam aceiaşi comentatori se entuziasmau la prezenţa a patru echipe româneşti în GRUPELE Europa League, plus răposata Urziceanca în grupele Champions League. Pe de o parte, constat că astăzi am ajuns să ne bucurăm că sîntem prezenţi în mod consistent în anticamera E.L., pe de altă parte, ce mare brînză au făcut cele patru acum 2 ani?!?

Peste încă vreo trei ani, e posibil să ne bucurăm că încă avem echipe în primul tur preliminar E.L. şi C.L., cu şanse bune de a trece în turul 2 în faţa unor Santa Coloma, Lusitans sau Vaduz.

Sic transit gloria mundi.


luni, 8 august 2011

Diverse (2)

"Duminică, în ultima zi a Campionatelor mondiale de canotaj academic pentru juniori de la Eton (Anglia), delegaţia României, prezentă în 3 finale, şi-a adjudecat 3 medalii, 2 de aur, prin echipajele masculine de 2 rame şi de 4 rame fără cârmaci, precum 1 argint la 8+1 feminin, performanţe care, adăugate celor 2 medalii de bronz cucerite sâmbătă, alcătuiesc un bilanţ de excepţie - 5 medalii (2 de aur, 1 de argint şi 2 de bronz)."

Știrea nu prea apare pe nicăieri pe site-urile sportive online. Mi se pare normal. Că doar bu ține de fotbal - adică de bășinile lui Jiji sau de țîțele vreunei bombe sexy. În plus, dacă le zici de rame, așa-zișii gazetari sportivi o să răspundp că alea-s de la tablouri, și că ei nu-s critici de artă și nu umblă prin pinacoteci. (Asta presupunînd că tipii știu ce-i aia pinacotecă).

"Aflata la cea mai buna performanta din istorie, echipa nationala de fotbal pe plaja a pierdut, duminica, finala mica in Superfinala Euro Beach de la Moscova, fiind invinsa la loviturile de departajare de Portugalia, scor 9-10 (3-3 in timpul regulamentar + cele 3 minute de prelungiri)."

Nici știrea asta n-a făcut prea mulți purici pe monitoare, deși ține de o ramură (spectaculoasă dealtfel) a fotbalului. C'est la vie, vorba neamțului ...

duminică, 31 iulie 2011

Diverse

A. S-au tras la sorți grupele mondialului de peste trei ani din Brazilia. (Să notăn în treacăt că asiaticii au fost cei mai harnicii, au jucat deja vreo două-trei tururi preliminare și și-au redus candidatele la cam o treime din numărul inițial - 20 din vreo 55). România a picat bine. Rectificare: România ar fi picat bine dacă ar fi fost echipa de acum 15 ani. sau măcar aia din 2000. (Bine, fie, m-aș mulțumi și cu echipa din 2007-2008 ...). În afară de Olanda nici un nume nu sperie, nici măcar Turcia, care și-a depășit de mult vîrful de formă, atît la națională cît și în cupele europene.

luni, 4 iulie 2011

Rugby - IRB Nations Cup 2011 (3)

Şi mai departe:

1. (toate cele trei zile) Au existat şi reclame sub formă de pliante. Una dintre ele era la controversata exploatare auriferă de la Roşia Montană. Din păcate, oamenii ori nu ştiau ce eveniment sponsorizează, ori se pricepeau la fotbal şi deloc la rugby, pentru că toate legăturile pe care le făceau erau între Gold RM şi fotbal. Una singură avea tangenţă cu rugbyul. Ce naiba?!?

2. (toate cele trei zile) Preţurile la răcoritoare erau destul de OK, o stacană de bere de juma de kil cred, era 4 lei, colele/stuff erau 5 lei, porţia de mici 3 lei, şi aşa mai departe. Şi erau rezonabil de reci în după-amiezele călduroase.

3. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) Au existat şi nişte suporteriţe argentiniene - însoţite, fireşte :) - care mai chiţăiau din cînd în cînd cîte un Vamos Argentina! cam cu frică, aşa, deşi nimeni n-avea intenţia să le facă vreun rău. Stăteau la peluza dinspre mănăstire, aia cu scaune (cealaltă avea doar bănci). O să caut şi ceva poze cu tipele (şi tipii aferenţi, dar aceştia nu ne atrag, nu-i aşa?!?

marți, 21 iunie 2011

Rugby - IRB Nations Cup 2011 (2)

Şi iarăşi:

1. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) În faţa chioşcului de bilete, doi sau trei bişniţari inverşi vindeau un bilet cu 10 lei. Hîrtia şi tipăritura păreau îndeajuns de originale, dar nu m-am riscat. Cu 5 lei în plus am mers la sigur. Şi le-am zis "inverşi" pentru că, supă cum vedeţi, vindeau sub valoarea iniţială. c9ne ştie ce calcule nu le-au ieşit ... În celelalte două zile de concurs nu am văzut specimenele respective.

2. (toate cele trei zile) N-am văzut în viaţa mea atîtea baloane care să lovească bara. Din drop, din lovituri de penalitate ... de oriunde ... totul culminînd cu dubla bară a transformerului romîn în nocturna cu Argentina. Şi se clătinau buturile alea după lovituri de ziceai că acuşi-acuşi se prăbuşesc ţevile prefabricate ale H-ului.

3. (Ziua a doua, miercuri 15 iunie) Meciul nostru cu selecţionata sud-africană. Au apărut steaguri tricolore la peluza îndepărtată, şi nişte copii mai tuciurii care le agitau. La una din transformările reuşite ale noastre din repriza a doua, un spectator (probabil antrenor la ceva grupă de copii şi juniori) îl dirija pe unul din puşti: "Băăă nu mai agita steagu că îl dezorientezi pe şuteur! Stai în mijlocul porţii ..." + chiar aşa a zis, poartă - " .... şi ţine steagul sus şi nemişcat, să aibă omul un punct de reper ca lumea!". Şi a mers figura ...

4. (Prima zi, vineri 10 iunie) La "meciul cu ploaie", adică Africa de sud versus Georgia, arbitrul, un francez, parcă uitase de regula paselor înainte. Toţi spectatorii de la tribună se plîngeau de asta "Hei, ca ne marche pas!" şi ziceau că aşa minune n-au mai văzut. Eu unul mă jur că am mai văzut: foarte multe pase pe treisferturi în atacurile rapide ale marilor naţionale (Noua Zeelandă, Anglia, Argentina etc.) mie mi se par clar spre înainte. Arbitrii însă nu le penalizează. Probabil sînt furaţi de frumuseşea şi rapiditatea fazei. Urît, ce să zic; sau poate doar mi se pare mie.

4.

duminică, 19 iunie 2011

Rugby - IRB Nations Cup 2011 (1)

O să scriu amestecat despre acest eveniment ... o să sar de la ziua întîia la a treia și înapoi, e posibil să mai confund meciurile ... dar asta contează mai puțin, esența rămîne. Esență tare de stajar, normal.

1. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) Am plecat la pauza meciului România - Argentina Jaguars. Era (doar) 16-6 pentru sudamericani, care, conform spuselor unor tipi care stăteau lîngă mine și păreau să se priceapă - aproape sigur foști rugbiști după unele amănunte din conversația lor - ... așa, unde rămăsesem? ah, da, ziceam de argentinieni ... au venit la București cu un unic scop, să testeze potențialul echipei noastre, viitoare colegă de grupă la Mondiale. În primele două meciuri se pare că nu s-au forțat prea tare, au ținut pe tușă doi-trei jucători importanți, și abia acum și-au turat motoarele la maxim. Rezultat? Ce bine că am plecat la pauză! cît să n-am emoții cu ultimul metrou: 37-13.

2. (Ziua întîia, vineri 10 iunie) După ce a începuit tradiționala ploaie de seară din acea perioadă - cam devremeș pe la orele 19:00, în ziua a doua n-a început decît la ora 21:00, ca să nu mai zic de ultima zi, cea cu canicula extremă - organizatorii au fost gentili și au invitat tot poporul care mai rămăsese pe baricade să vină sub acoperișul tribunei întîi. (Eu, mai sărăntoc, am luat mereu bilete la tribuna a doua, 15 lei per zi, unde mă pot mișca mai în voie și pot alege unghiuri mai simpatice pentru poza sau filmulețe). Acolo am stat lîngă niște tipi mai spre vîrsta a treia, așa, și ei buni cunoscători ai rugbyului și nostalgici ai trecutului glorios, care erau siguri că echipa aia mare a României, cea din anii 80, ar fi măturat pe jos cu selecționata sud-africană trimisă la turneu, selecționată care a și cîștigat în final trofeul. Remarca se potrivește cu cea din ...

3. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) ... cînd cealaltă pereche de cunoscători de care pomeneam a făcut o afirmație similară "Îi băteam pe namibieni de nu se vedeau, nu la 2 puncte diferență". Și au mai zis ei niște chestii ...
"Zebega ăsta ... uită-te la el ... ce dracu e așa de prost ... dacă nu l-aș ști de cînd era copil, de la Gura Humorului, cînd venea el la lot ... a terminat măcar opt clase?"
"Pe vremea noastră un jucător de rugby avea măcar liceul, ce naiba! uită-te la ăștia acum"
"Jucăm ca acum 20-30 de ani ... fără viziune ... uită-te la ăla ... are mingea și merge în lateral"

(va urma)

sâmbătă, 11 iunie 2011

Șah - Turneul Regilor

Mda, apropo de mediatizarea excesivă a diverselor căcaturi fotbalistice și nu numai - și cînd zic căcaturi mă refer în egală măsură la oameni, echipe și evenimente - știați că tocmai a început la noi în țară Turneul Regilor? La Bazna, undeva lîngă Mediaș, se înfruntă nume mari ale șahului mondial: Ivanciuk, Carlsen, Radjabov, Kariakin, plus noua stea mondială, japonezul Nakamura (nu, n-are legătură cu fotbalistul cu același nume), plus Dieter Nisipeanu din partea casei.

Pentru detalii: http://www.turneulregilor.com/

Ați auzit ceva pe undeva de acest super-turneu ... pe la știrile sportive, în dezbaterile aprinse de pe posturile TV specializate? Nimic, nimic, nimic ...

duminică, 22 mai 2011

Duhoare de Champions League

Ultimele trei campioane și respectiv ultimele patru campionate ale României put urît de tot.

CFR Cluj și-a adjudecat două din ele, și la primul toată suflarea fotbalistică românească ținea cu ei - remember meciul Dinamo - Steaua 2-1 (ziua dreptății, lumea coalizată împotriva manevrelor lui Jiji) și cazul valizei de la Cluj din ultima etapă ... În Liga Campionilor echipa s-a făcut de rîs și nu prea, dar cel mai important este că banii, milioanele de euro adică, s-au dus unde trebuie, se pare, pe filiera Paszkany-Boc. La fel și pentru al doilea campionat - căștigat fără istoric, iar făcutul de rîs a fost ceva mai accentuat parcă.

Unirea Urziceni a fost poate cea mai scîrboasă campioană. Presiune constantă asupra arbitrilor exercitată de un diliman cu acte în regulă (Meme Stoica) și presiuni corespunzătoare asupra adversarelor, arbitri străini corupți ... ce ar mai fi de zis? Că au luat maxim de puncte în Ligă cu un joc oribil? A, ar mai fi de pus o singură întrebare: unde e acum U.U.? Răspunusl corect este: în a doua ligă. De ce? Pentru că banii au ajuns la neica Bucșaru, care i-a trimis în pușculița PDL.

Urmează la rînd Oțelul Galați. Mai nou, președintele grupării, Marius Stan, este și candidat la primărie. Sînt tare curios sub ce stindard va candida ...

vineri, 29 aprilie 2011

Fotbal - Liga Campionilor artistici

Liga Campionilor la fotbal a devenit un circ în care clovnul cel mai spectaculos e rechemat la rampă şi ovaţionat, îndemnat să continue giumbuşlucurile spre deliciul publicului cu ochi oblici, avid consumator de spectacole de orice natură. Ei, care odinioară rezonau la teatrul de atitudine gen kabuki şi no, la fineşurile gheişelor şi excelau în admiraţia faţă de fineşea florii de cireş pînă într-atîta încît au scornit o sărbătoare pe această temă, în zilele noastre cad pe spate în faţa unei magii barcelonite de pase subtile şi mecanisme tiki-taka între portar şi linia de fund pe care o vedem şi-n Liga noastră naţională, mecanisme cărora românii i-au zis sinplu “temporizare” şi pentru care Angelo Niculescu a fost crucificat.

În numele banilor extrem-orientali (a se vedea toptanul de reclame Playstation de pe margine) ideea de conpetiţie e călcată în picioare. În finală nimeni nu se califică pe criteriul sportiv ci pe cel estetic. Singura soluţie este o Cupă a Campionilor ca pe vremuri, doar cu campioanele naţionale plus eventual deţinătoarea trofeului. Atît.

marți, 12 aprilie 2011

Rugby: Dinamo - Farul 16-32 (1)

Într-adevăr, bat clopotele a jale pentru rugbyul românesc: http://www.youtube.com/watch?v=TOcj19xlFvE Și norii negri se adună ... Mă rog, a fost un meci plăcut, dar orișicît, e departe de elită. Farul s-a desprins în final, dar arbitrul a scos mingea din poartă la un eseu al dinamoviștilor (bine, omul a cerut arbitraj video, dar cel mai bine s-a văzut eseul de acolo din spatele buturilor - o mînă care culcă balonul chiar pe linie ...) P.S. Unul din jucătorii de rezervă - nu zic al cărei echipe :) - a repetat gestul portarului de la Stuttgart din meciul ăla cu Unirea Urziceni: în repriza a doua a sărit frumos peste reclame și a făcut un pipi mic în dosul lor.

duminică, 3 aprilie 2011

Fotbal american - Războinici versus urși (1)

Duminica trecută pe stadionul Tei-Studențesc s-a petrecut o întîmplare sportivă de fotbal american, și anume întîlnirea internaţională dintre Bucharest Warriors şi Sofia Bears. Cîteva impresii:

1. Kocul a fost extrem de urît şi de închis, departe de ceea ce putem vedea la TV în meciurile NFL. Bine, era de aşteptat o asemenea diferenţă, nu mă aştepta, la mari minuni de vitejie din partea combatanţilor, dar parcă ... totuşi ... mă aşteptam la mai mult.

2. Bulgarii erau cu o idee mai breji decît ai noştri. Cum zicea un tip din tribune, care părea să se priceapă la fenomen: "Prostia are şi ea gradele ei." Expresie uşor jignitoare la adresa jucătorilor, dar cu un ditamai grăunţoiul de adevăr în ea.

3. Bulgarii aveau și un negru în echipă, pesemne ceva expat de pe la ei, deci au trișat în chip porcesc la faza asta :D :D Şi un apărător care făcea ca toţi dracii pe linia de scrimmage, behăia, grohăia, mă rog, presupun că încerca să mormăie ca ursul, dar nu prea îi ieşea. Oricum, intimidant individul, avînd în vedere că onomatopeele se auzeau perfect chiar şi din tribune.

4. S-a jucat fără field-goals pentru așa au convenit antrenorii, și antrenorii au convenit așa pentru că practic nu au oameni care să bată un FG decent. Păi, sofioții au încercat o conversie de 1p după primul touchdown, de la maxim 15 yarzi de "bețe", dar a tras alături. Îți dai seama ...

5. Exact la sfîrșitul primei reprize bulgarii au reuşit să placheze un războinic chiar în terenul de ţintă românesc, şi ar fi trebuit să primească 2p pentru chestia asta. Lucrul nu s-a întîmplat, ceea ce mă miră foarte.

6. Rezultatul final ... parcă nu l-am pomenit: Bucharest Warriors - Sofia Bears 0-12, din două touchdownuri.

(va urma)

miercuri, 2 martie 2011

Patinaj - Full shutdown!

Se petrece o mare ciudăţenie, care este ...

Încă din 14 februarie pationarul Floreasca s-a închis (trăiască Facebook, altfel nici p-asta n-aş fi ştiut-o, m-aş fi dus fluierînd cu patinele în picioare ca să admir neantul ). După vreo trei zile am aflat de trebuşoara asta şi m-a dus glonţ în Cişmigiu să văd dacă măcar patinoarul ăla mai funcţionează.

Nu, nu funcţiona, era pe cale de dezmembrare.

La fel şi patinoarul din piaţa Unirii, se pare că la fel şi cel din Kiseleff.

Şi asta la jumătatea lunii februarie, cînd mai werau cel ăuţin două săptămîni bune de sezon ăe gheaţă, ca să nu mai vorbim că şi prima săptămînă din martie se găseşte cam pe aceleaşi coordonate.

A rămas doar patinoarul din Drumul Taberei (plus cel acoperit din complexul 23 august, sau Naţional, cum vreţi să-i ziceţi).

Şi întrebarea este: are cineva vreun interes să lase patinoarul din Drumul Taberei într-o clară poziţie de monopol? Căci altfel eu nu pot pricepe aceste decizii manageriale total antieconomice ...

marți, 25 ianuarie 2011

Diverse

Să notăm că în Cupa Asiei la fotbal s-au jucat semifinalele:

Australia - Uzbekistan 6-0
Japonia - Coreea de Sud 2-2 după prelungiri (3-0 la loviturile de departajare)

Să mai notăm că România a învins Tunisia în ultima secundă şi a ocupat locul 18 la mondialele de handbal masculin.

Iar naţionala de polo a bătut Turcia cu 10-4 şi mai are 2 meciuri de foc, acasă cu Rusia (pe care am învins-o în deplasare parcă) şi cu Muntenegru în deplasare (care ne-a scos polo-ul din cap chiar la Oradea, 6-15 sau ceva de soiul ăsta). Returul cu Turcia nu se pune. Doar prima clasată din cele patru se califică mai departe la Cupa Mondială.

O să dezbatem mai pe larg toate aceste trei subiecte în viitorul apropiat.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Handbal masculin - Au murit cu onoare

Nu poți cere mai mult naționalei masculine de handbal a României; au luptat cît au putut și cît i-au ținut puterile, mintea, inima și tactica împotriva unor croați care sînt din altă clasă de valori.

Să nu ne amăgim: România este actualmente o echipă de mîna a treia în handbal - da, există și o mînă a patra, din care sperăm că fac parte adversarele noastre din grupă, Australia și Algeria. (Despre australieni știm sigur că e gloabă rău, după ce a pierdut la vreo 30 de goluri contra danezilor; în schimb, algerienii erau mai-mai să-i bată pe sîrbi și să încurce rău ițele în grupă din punctul nostru de vedere. De fapt, dacă memoria nu mă înșala, declinul naționalei noastre de handbal a început într-un fel tot cu Algeria, acum mulți-mulți ani, cînd am tremurat la 23-22 pentru noi în ultimele secunde, să nu ne egaleze africanii, noroc că ei au ratat și în ultima secundă o boltă de pe extremă a dus scorul la 24-22 ... ocazie cu care am constat că în faza următoare, eliminatorie, vom juca cu Egipt ... cum se zice, la barza chioară îi face Dumnezeu cuib ... numai că egiptenii ne-au chiorît ei pe noi, 32=27 sau 31-26, ceva de genul ăsta, n-am nici un chef să mă uit pe statistici, nu ăsta e rolul blogului de față, n-o să vedeți aici analize tactice amănunțite, la care nu mă pricep, ci doar impresiile unui spectator mai mult sau mai puțin entuziast).

Mda, de unde pornisem?!?

ah, da, românia e o echipă de mîna a treia - asta în comparație cu puterile majore (superputeri nu prea există: cine oare ar fi pariat pe Polonia în ediția trecută de mondiale?). Astfel, mi se pare corect să nu avem cine știe ce așteptări de la băieții noștri. O victorie sigură cu Australia, una care ar trebui să se întîmple cu Algeria (chit că acuma nu mai sînt sigur de nimic) și duelul pentru locul 3 cu Serbia. Meciurile cu Croația și Danemarca ar fi un fel de bonus, lecții pe gratis predate de maimarii handbalului.

Dar uite că românii au intrat pe teren cu alte gînduri. De fapt, bănuiesc că gîndurile alea s-au înfiripat după ce croații au ratat primul atac fără să tragă la poartă, și după ce portarul nostru a scos minge după minge ... "oare n-ar fi posibil să-i batem? cine sînt și croații ăștia, că nu joacă mult mai bine decît noi?" Și uite așa, din ambiție și dăruire România conducea la pauză cu 13-11.

N-a contat că nu prea se vedeau cine știe ce scheme, n-a contat că apărarea stătea mai mult în Popescu, portarul, n-a contat că apărarea 5 plus 1 a croaților ne incomoda vizibil. Pe cei care luptă și nu încearcă să păcălească jocul, pe aceia jocul îi va răsplăti.

Nici n-a mai contat că a doua repriză a fost cîșigată detașat de către croați (16-8). Am schimbat canalul atunci cînd adversarii noștri au luat conducerea pentru prima dată (15-14). Bănuiam ce urmează. Benzina - sau inspirația? - alor noștri s-a terminat cam prin minutul 35 ... Am revenit pentru ultimele cinci sau zece minute.

Bineînțeles că în repriza a doua s-au întîmplat multe și rele - mingi pierdute aiurea, combinații care nu ieșeau neam, rătări, lipsă de orizont. Nu contează. Cum ar zice un samurai japonez, au murit onorabil. Nimeni nu le cere mai mult -acum. dar, atenție! la viitoarele campionate, indiferent că-s mondiale sau europene, pretențiile s-ar putea să crească.

marți, 11 ianuarie 2011

Handbal masculin - Încep mondialele!

Încep mondialele de handbal ale băieților în Suedia.

Site-ul oficial este aici.

România are de jucat prima dată cu Croația.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Patinaj - Căștile

O constatare: lumea a început să poarte căști pe patinoar. Accidentul lui Huidu își arată roadele neașteptate. Pînă acuma "coeficientul de purtare" era zero, fix zero.

Astăzi am numărat căteva căști, de toate formele, mărimile și culorile. Nu știu dacă erau mai mult de zece în total, dar intenția contează, mai ales că marea majoritate o portau țîncii. Asta e foarte bine.

Mă rog, e discutabil dacă viteza de la patinaj, mai ales de la noi de pe Floreasca, poate duce la accidente atît de grave cum am văzut pe pîrtia austriacă de schi. Dar se mai întîmplă să dai peste vreun berbec care se sparge în figuri pe gheața patinoarului, și dacă te ciocnești cu el se prea poate să cazi și să dai cu capul de gheață mai tare decît s-ar cuveni.

Sau e posibil un accident în care patinatorul se împleticește și intră cu capul în mantinelă. Nici nu vreau să mă gîndesc ...

Cu toate acestea, căștile gen muncitor în construcții, cum avea cineva azi, nu prea văd la ce ar sluji. Dar era de firmă - "Fouganza" or something like that ...
Și tradiționalele linkuri: