cum bine spunea comentatorul partidei, Flower of Scotland e ceva pe care orice iubitor al rugbyului îl ascultă în picioare și cu sonorul dat la maxim. Întotdeauna m-a impresionat - cred că am mai zis-o pe acest blog - cum muzica militară tace la începutul celei de-a doua strofe, lăsînf publicul să cîntre a cappella.
Un superb eseu scoțian, după i cursă pe jumătate de teren, și care ne arată cît de periculos este în zilele noastre să crezi că un balon în grămadă va fi pe veci al tău, numai pentru că echipa ta a cărat balonul și a generat grămada. Uite că și grămada galeză poate fi dată peste cap, chiar dacă galezii sînt cît casa față de oponenții lor, și au un impuls formidabil (impulsul din fizică, adică masa înmulțită cu viteza ...)
S-a făcut și 10-3, pentru că ce-i în mînă nu-i minciună, și scoțienii n-au chef să dea transfprmarea din mînă pe eseul de pe gard. Și s-a făcut și 10-6, căci galezii sînt de aceeași părere, chit că ei au fost mult mai aproape de eseu (doar o serie de placaje disperate "la gioale" i-au oprit).
Între timp să notăm și finalul dramatic al meciului de handbal feminin în care HC Baia Mar a învins în deplasare greu, pe final, cu 31-30, cadavrul unei foste mari echipe, Viborg, care calcă pe urmele conaționalelor de la Slagelse.
Și uite că se întoarce roata, un placaj în aer al unui scoțian la un balon lung de urmărire îl trimite pe scoțian pentru 10 minute în renumitul Sin Bin, și de aici se întîmplă suăerioritate numerică, și de aici se întîmplă eseul galez, cu o notă comică dată de un placaj ala apărării la omul fără balon - ziceți-i gîndire în perspectivă, atac cu anticipație la omul la care urma să vină pasa.
Și galezii o comit la fel ... se joacă 14 la 14 deocamdată, și se simte ... grămada scoțiană împinge ca la ... ca la Bannockburn, să zicem, și e aproape să împingă pînă în terenul de țintă.
În repriza a doua se înscrie doar din lovituri de pedeapsă, așa că de la 10-16 s-a ajuns la 16-19. Bătălia continuă. Și vine munutul 60, și un nou eseu galez. Cred că de aici se rupe filmul ... doar dacă arbitrajul nu relevă altceva, și anume obstrucție, doi galezi au fixat un apărător scoțian păcălindu-l că au mingea. Și arbitrul video face dreptate. scorul rămîne 16-19, și orice este posibil, deși aș zice că partida merge clar în favoarea dragonilor, iar pronosticul meu e pe ducă.
Ultima șansă pentru scoțieni, un astac prelungit la 5 metri (în medie. că a fost și un metru jumate) de terenul de țintă galez. Dar lipsa de oxigen - ca la hocheiul pe gheață - i-a făcut pe albaștri să îngroape balonul în grămadă și astfel să piardă posesia. Păcat! cele 2-3 minute intense i-au vlăguit de tot, mă îndoiesc să mai poată face ceva,
Uite totuși că mai pot ... chiar și o cursă ca la primul eseu, făcută însă praf de un înainte din placaj.
Și în ultimul minut, scoțienii fac o fază ca în ultimul minut al primei reprize, și ajungem la 23-26. Mai sînt treizeci de secunde și un probabil atac scoțian. Nu mai vorbim de faătul că a ieșit cu bătaie la finalul acelei grămezi prăbușite în terenul de țintă galez ... sau mai precis, vorbim, pentru că arbitrul, nefiind dornic de escaladarea situației în jumătatea de minut rămasă, pune capăt partidei cu toată că firesc era să le lase o șansă, infimă cîte era ea, gazdelor.
Și totuși, nimeni nu protestează, nu vehement ... doar cîteva fluierături din tribune. Jucătorii care cu un minut în urmă își cărau pumni acum se îmvrătișează.
Și totuși, a fost nedrept ... un meci cu un climax care nu a mai venit ...
duminică, 15 februarie 2015
sâmbătă, 14 februarie 2015
Etapa a doua a rugbyului de clasă din emisfera nordică
În esență. primul pronostic a ieșit, cum zic englezii, by a large margin, adică Anglia a învins Italia cu 47-17, adică treizeci de puncte diferență, mai mult decîr cele douăzeci admise de mine. Oricum, Italia nu a jucat rău, a dat nu mai puțin de 3 eseuri, ceea ce împotriva apărării engleze e al naibii de mult - nemaivorbind de faptul că au condus cu 5-0 în debutul partidei.
Nu-i mai puțin adevărat că atacul englez a făcut ravagii, trecînd ca prin brînză prin linia italiană, mai ales în repriza a doua, cînd tricolorii au obosit, oar armăsarii din grajdurile reginei zburdau în voie pe toloaca de 25 de yarzi. Omul italienilor? un australian naturalizat. Halal!
În fine ...
Urmează completări cu celelalte meciuri.
Prima completare: s-a terminat și al doilea meci, care a fost unul extrem de încins, dar și urît, terminat cu victoria Irlandei cu 18-11, deci la fix 7 puncte, cam cum ziceam și io, doar că pronosticul era invers :D :D A plouat cu lovituri de pedeapsă, vreo treizeci cu totul, cred, iar culmea este că Franța a marcat unicul eseu și a pierdut, la fel cum în prima etapă a cîștigat contra unei Scoții care a marcat singurul eseu al meciului. Totul se plătește pe lumea asta ...
Să mai notăm că este una din puținele dăți în care am auzit cum publicul huiduie la scenă deschisă deciziile arbitrului, asta spre deosebire de meciul precedent de pe Twickenham, cînd în timpul momentelor de concentrare ale transformerului (al gazdelor sau al oaspeților, nu contează), pe benzile de la inelul al doilea al stadionului apare scris mare Please stay silent, respect the player, sau ceva de genul ăsta.
Cert este că pînă acum Irlanda și Anglia sînt în frunte cu cîte două victorii, și nu pot fi ajunse de învinsele din prima etapă, Scoția și Țara Galilor, care joacă mîine între ele.
vineri, 13 februarie 2015
etapa a doua - Six Nations
Cîteva pronosticuri pentru etapa de mîine și poimîine:
- Anglia bate Italia la minimum 20 de puncte - asta nu-i chiar așa de grea
- Irlanda și Franța o să lupte de la egal la egal, iar francezii o să cîștige la limită (adică sub 7 puncte). Irlanda nu mai e cea de anul trecut, s-a schimbat în rău.
- în fine, ca o mare surpriză, Scoția va învinge Țara Galilor la vreo zece puncte diferență. Nici Scoția nu mai e cea din anii trecuți, s-a schimbat și era, dar în bine, în timp ce galezii trăiesc din dobînzi.
- Anglia bate Italia la minimum 20 de puncte - asta nu-i chiar așa de grea
- Irlanda și Franța o să lupte de la egal la egal, iar francezii o să cîștige la limită (adică sub 7 puncte). Irlanda nu mai e cea de anul trecut, s-a schimbat în rău.
- în fine, ca o mare surpriză, Scoția va învinge Țara Galilor la vreo zece puncte diferență. Nici Scoția nu mai e cea din anii trecuți, s-a schimbat și era, dar în bine, în timp ce galezii trăiesc din dobînzi.
miercuri, 11 februarie 2015
Cupa Africii pe Națiuni 2015
Păi ce ar mai fi de spus despre aceasta amărîtă și barbară competiție? Să punctăm:
1. Prima semifinală nu am văzut-o decît parțial. O amărîtă de Coastă de Fildeș a băut un amărît Zair cu 3-1. Golul decisiv l-a dat fostul bistrițean Kanon, actualmente undeva pe la Den Haag.
2.A doua semifinală a fost circul de pe lume, cu ghana bătînd ca la fasole la gazdele din Guineea Ecuatorială, pînă cînd spectatorii s-au plicitisit de atîta umilință și au început să dea cu pahare și sticle de platic în teren (la 0-2) și au dat năvală pe pista de atletism de la peluza proprie (la 0-3). Și stăpteau acolo fără să facă nimic, fără să fugărească jucătorii, arbitrii ... pur și simplu stăteau, în stilul Dinamo - Liberec. A venit și elicopterul (era să zic de Tîrgoviște), s-au plictisit și ăia, au plecat ... jocul s-a reluat fupă vreo juma de oră, și a mai ținut 3 minute deși trebuiau să fie 13. suporterii ghanezi au fost evacuați pe la vestiare, ca să fie feriți de primirea călduroasă a opozanților.
3. Finala mică nu am văzut-o, ceea ce e foarte bine, căci s-a decis la penaltyuri, după un 0-0 final. Zairezii au luat pe drept locul trei, pentru că multe și mari măgării au făcut ecuatorialii. Cea mai gogonată, poate chiar în ziua finalei mici, cînd organili a veniără și a zisără că meciul se joacă cu porțile deschise, dar că n-ar fi rău ca lumea să mai stea și pe-acasă, să muncească (în Africa? ha-ha-ha!) ... și uite așa stadionul a fost aproape gol. Marel portar Ovono-Ovono, mult lăudat de comentatorii semifinalei Guineei, s-a dovedit o bășică de săpun. că doar el a dat startul la catastrofe, comțînd un penalty din neglijență.
$. Finala mare? la fel de plictisitoare. Tot 0-0. tot ca în precdentele 4 finale în care a jucat CdF. tot lovituri de departajare. Și multă emotivitate (să nu zic prostie) din paartea ghanezilor, care au avut 2-0 curat după 2 serii ... doar că în următoarele 2 serii a fost 0-2, și uita așa caruselul a continuat pînă la seria a unsprezecea, adică duelul portarilor. Deși fildeșezul se tot dădea lovit, că întindere, că lovitură la omoplați, că hîr, că mîr, pînă la urmă el a apărat și apoi a marcat, aducînd titlul în Coasta de Fildeș. remarcații mei? Comentatorii, care au pus punctul pe I și au spus deschis că FIFA e o structură mafiotă tipică, cu Blaiier, capo di tutti capi, venit urgent la Bata să salveze onoare nereperată a lui capo consigliere Issa Hayatou, președintele forului african și vechi tovarăș de tîlhării a lui Sepl. Ba mai mult, l-a luat la remorcă și pe bietul Pele, să-l vază africanii și "să se pelerineze" la el ca la sfintele moaște.
Concluzia: bleah!
1. Prima semifinală nu am văzut-o decît parțial. O amărîtă de Coastă de Fildeș a băut un amărît Zair cu 3-1. Golul decisiv l-a dat fostul bistrițean Kanon, actualmente undeva pe la Den Haag.
2.A doua semifinală a fost circul de pe lume, cu ghana bătînd ca la fasole la gazdele din Guineea Ecuatorială, pînă cînd spectatorii s-au plicitisit de atîta umilință și au început să dea cu pahare și sticle de platic în teren (la 0-2) și au dat năvală pe pista de atletism de la peluza proprie (la 0-3). Și stăpteau acolo fără să facă nimic, fără să fugărească jucătorii, arbitrii ... pur și simplu stăteau, în stilul Dinamo - Liberec. A venit și elicopterul (era să zic de Tîrgoviște), s-au plictisit și ăia, au plecat ... jocul s-a reluat fupă vreo juma de oră, și a mai ținut 3 minute deși trebuiau să fie 13. suporterii ghanezi au fost evacuați pe la vestiare, ca să fie feriți de primirea călduroasă a opozanților.
3. Finala mică nu am văzut-o, ceea ce e foarte bine, căci s-a decis la penaltyuri, după un 0-0 final. Zairezii au luat pe drept locul trei, pentru că multe și mari măgării au făcut ecuatorialii. Cea mai gogonată, poate chiar în ziua finalei mici, cînd organili a veniără și a zisără că meciul se joacă cu porțile deschise, dar că n-ar fi rău ca lumea să mai stea și pe-acasă, să muncească (în Africa? ha-ha-ha!) ... și uite așa stadionul a fost aproape gol. Marel portar Ovono-Ovono, mult lăudat de comentatorii semifinalei Guineei, s-a dovedit o bășică de săpun. că doar el a dat startul la catastrofe, comțînd un penalty din neglijență.
$. Finala mare? la fel de plictisitoare. Tot 0-0. tot ca în precdentele 4 finale în care a jucat CdF. tot lovituri de departajare. Și multă emotivitate (să nu zic prostie) din paartea ghanezilor, care au avut 2-0 curat după 2 serii ... doar că în următoarele 2 serii a fost 0-2, și uita așa caruselul a continuat pînă la seria a unsprezecea, adică duelul portarilor. Deși fildeșezul se tot dădea lovit, că întindere, că lovitură la omoplați, că hîr, că mîr, pînă la urmă el a apărat și apoi a marcat, aducînd titlul în Coasta de Fildeș. remarcații mei? Comentatorii, care au pus punctul pe I și au spus deschis că FIFA e o structură mafiotă tipică, cu Blaiier, capo di tutti capi, venit urgent la Bata să salveze onoare nereperată a lui capo consigliere Issa Hayatou, președintele forului african și vechi tovarăș de tîlhării a lui Sepl. Ba mai mult, l-a luat la remorcă și pe bietul Pele, să-l vază africanii și "să se pelerineze" la el ca la sfintele moaște.
Concluzia: bleah!
sâmbătă, 7 februarie 2015
Turneul celor Șase Națiuni
Primele rezzultate, destul de ciudate:
Țara Galilor - Anglia 16-23
Italia - Irlanda 3- 26
Franța - Scoția 15-8
Țineți seama de faptul că Țara Galilor era echipa pe val din ultimele ediții ale T6, că Scoția era rușinea absolută din utlimii cinci-șase ani, reușind chiar să se lipească de ceva Linguri de Lemn în condițiile în care există o Italie pe-acolo, că Anglia și Irlanda veneau tare, iar Franța naviga undeva pe la mijlocul clasamentului.
Galezii au început bine partida de pe prorpiul teren și aveau 10-0 după primele minute. Englezii s-au ținut însă bine, a dat un eseu, au redus din diferență, apoi în repriza a doua a ținut de un 18-16 pentru ei, în ciuda atacurilor disperate galeze, au mai punctat o dată pentru scorul final de 16-23. La sfîrșit. se vedea pe chipul jucătorilot gazdă că pur și simplu nu pricep cum au putut scăpa victoria printre degete după ce meciul începuse atît de bine.
Italia a mers ca de ocicei prost, la fe lcum prost este și gazonul de pe Olimpico - pentru fotbal o fi bun, dar cînd împing în el ditamai namilele de 100 de kile cînd angajează grămada, nu e de mirare că apar brazde smulse ca la renumitul meciu inaugural România-Franța 0-0 ...Prima repriză a fost un duel al transformerilor, terminat 9-3 pentru irlandezi, campionii en-titre. După aia verzii s-au enervat și au dat niște eseuri ca să lămurească treaba. Italienii au rămas cu imaginile Romei sub ploaie și sub curcubeu,
În fine, scoțienii au luptat exemplar la Paris, mult peste ce arătaseă în precedentele meciuri din turneu (alea de anul trecut, desigur) și tehnic vorbind au învins cu 1-0 la eseuri. Palidă consolare ... iar de la francezi remarcăm orchestra din tribune, gen Los Platanos de pe vremea răposatului F.C. Național, care behăia cu destul de mult succes (și decibeli) un potpuriu de șlagăre, între care mi-a sărit în urechi Adelita, care e mexican toată ziua, și nu văd cum se potrivește cu Marsilieza ... Să mai observăm că francezii au început să naturalizeze nu numai negri și arabi din colonii (pe lîngă ocazionalii nemți sau vietnamezi) dar chiar și sud-africani! Incredibil! dar nici cu scoțienii, irlandezii sau italienii nu mi-e rușine, că și ăia sug puternic din emisfera sudică.
Tot azi, România a învins la pas și cu bonus ofensiv echipa Portugaliei, care s-a cam dezumflat în ultima vreme (cam cum s-a dezumflat și Spania anul trecut, cînd se zvonea că o să bage în echipă ceva argentinieni expirați, și Belgia, anunțată drept mare revelație). Scorul final de la Lisabona: 37-10.
Țara Galilor - Anglia 16-23
Italia - Irlanda 3- 26
Franța - Scoția 15-8
Țineți seama de faptul că Țara Galilor era echipa pe val din ultimele ediții ale T6, că Scoția era rușinea absolută din utlimii cinci-șase ani, reușind chiar să se lipească de ceva Linguri de Lemn în condițiile în care există o Italie pe-acolo, că Anglia și Irlanda veneau tare, iar Franța naviga undeva pe la mijlocul clasamentului.
Galezii au început bine partida de pe prorpiul teren și aveau 10-0 după primele minute. Englezii s-au ținut însă bine, a dat un eseu, au redus din diferență, apoi în repriza a doua a ținut de un 18-16 pentru ei, în ciuda atacurilor disperate galeze, au mai punctat o dată pentru scorul final de 16-23. La sfîrșit. se vedea pe chipul jucătorilot gazdă că pur și simplu nu pricep cum au putut scăpa victoria printre degete după ce meciul începuse atît de bine.
Italia a mers ca de ocicei prost, la fe lcum prost este și gazonul de pe Olimpico - pentru fotbal o fi bun, dar cînd împing în el ditamai namilele de 100 de kile cînd angajează grămada, nu e de mirare că apar brazde smulse ca la renumitul meciu inaugural România-Franța 0-0 ...Prima repriză a fost un duel al transformerilor, terminat 9-3 pentru irlandezi, campionii en-titre. După aia verzii s-au enervat și au dat niște eseuri ca să lămurească treaba. Italienii au rămas cu imaginile Romei sub ploaie și sub curcubeu,
În fine, scoțienii au luptat exemplar la Paris, mult peste ce arătaseă în precedentele meciuri din turneu (alea de anul trecut, desigur) și tehnic vorbind au învins cu 1-0 la eseuri. Palidă consolare ... iar de la francezi remarcăm orchestra din tribune, gen Los Platanos de pe vremea răposatului F.C. Național, care behăia cu destul de mult succes (și decibeli) un potpuriu de șlagăre, între care mi-a sărit în urechi Adelita, care e mexican toată ziua, și nu văd cum se potrivește cu Marsilieza ... Să mai observăm că francezii au început să naturalizeze nu numai negri și arabi din colonii (pe lîngă ocazionalii nemți sau vietnamezi) dar chiar și sud-africani! Incredibil! dar nici cu scoțienii, irlandezii sau italienii nu mi-e rușine, că și ăia sug puternic din emisfera sudică.
Tot azi, România a învins la pas și cu bonus ofensiv echipa Portugaliei, care s-a cam dezumflat în ultima vreme (cam cum s-a dezumflat și Spania anul trecut, cînd se zvonea că o să bage în echipă ceva argentinieni expirați, și Belgia, anunțată drept mare revelație). Scorul final de la Lisabona: 37-10.
duminică, 1 februarie 2015
Despre triumful gazdelor
Per total, Mondialele de gandbal masculin s-au terminat cu triumful Binelui și pedepsirea exemplară a trufașului cel ticălos, și anume Franța a învins mahahaharea surpriză Qatar. A dracului surpriză, cum de i-a prăpădit ea pe polonezi în semifinale, de s-au dus bieții leși la arbitri la sfîrșitul meciului și i-au aplaudat la scenă deschisă ... Bine, ei ar fi preferat să îi aplaude direct pe obrăjori, dar se transmitea cu nșăe camere de luat vederi, așa că au zis pas.
Așa este cînd își bagă dracul coada și mai ales ochiul.
În același stil sinistru, la Cupa Africii pe Națiuni, în semifinale au ajuns și gazdele din Guineea Ecuatorială, probabil ca răsplată pentru că au reușit să organizeze la minut competiția, după ce Marocul a spus pas din frică de Ebola ... ăăăă ... voiam să zic că s-au calificat datorită fotbalului de calitate practicat. Aiurea! cică la sfertul cu Tunisia au furat ca-n codru, iar arbitrii au fost de data asta aplaudați la modul contondent pe tunelul de ieșire. (Bine, arbitrii africani mi se par cu toții niște retardați, în timp ce fotbaliștii africani sînt niște muște fără cap, dar asta e altă poveste). Sînt curios: ăștia ce mandat au? cînd sînt programați să se oprească?!?
Acuma mă uit la ultimul sfert de finală, Coasta de Fildeș cu Algeria. Fildeșezii (uite că n-am chef să le zic ivorieni, na!) au controlat prima repriză, în sensul că au avut o bară și au dat un gol,, iar algerienii domină repriza a doua, în sensul că au dat un gol și au avut vreo două ocazii monumentale. Controlul și dominarea sînt însă așa, de ochii lumii ...
Na! că fildeșezii tocmai au făcut 2-1 în minutul 69. Să vedem ce-o ieși de aici, dar parcă-parcă i-aș prefera pe maghrebieni în semifinale.
Ca să pună capac la toate, Australia a cîștigat Cupa Asiei pe Națiuni, și tot acasă, bătînd cu 2-1 Coreea de Sud în finală. Măcar de ăștia nu am auzit nimic rău, și chiar să fi auzit, Australia are totuși niște antecedente de bună-purtare la Cupa Mondială, ceea ce nu-i puțin lucru.
Așa este cînd își bagă dracul coada și mai ales ochiul.
În același stil sinistru, la Cupa Africii pe Națiuni, în semifinale au ajuns și gazdele din Guineea Ecuatorială, probabil ca răsplată pentru că au reușit să organizeze la minut competiția, după ce Marocul a spus pas din frică de Ebola ... ăăăă ... voiam să zic că s-au calificat datorită fotbalului de calitate practicat. Aiurea! cică la sfertul cu Tunisia au furat ca-n codru, iar arbitrii au fost de data asta aplaudați la modul contondent pe tunelul de ieșire. (Bine, arbitrii africani mi se par cu toții niște retardați, în timp ce fotbaliștii africani sînt niște muște fără cap, dar asta e altă poveste). Sînt curios: ăștia ce mandat au? cînd sînt programați să se oprească?!?
Acuma mă uit la ultimul sfert de finală, Coasta de Fildeș cu Algeria. Fildeșezii (uite că n-am chef să le zic ivorieni, na!) au controlat prima repriză, în sensul că au avut o bară și au dat un gol,, iar algerienii domină repriza a doua, în sensul că au dat un gol și au avut vreo două ocazii monumentale. Controlul și dominarea sînt însă așa, de ochii lumii ...
Na! că fildeșezii tocmai au făcut 2-1 în minutul 69. Să vedem ce-o ieși de aici, dar parcă-parcă i-aș prefera pe maghrebieni în semifinale.
Ca să pună capac la toate, Australia a cîștigat Cupa Asiei pe Națiuni, și tot acasă, bătînd cu 2-1 Coreea de Sud în finală. Măcar de ăștia nu am auzit nimic rău, și chiar să fi auzit, Australia are totuși niște antecedente de bună-purtare la Cupa Mondială, ceea ce nu-i puțin lucru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)