Fotbal - Liga Campionilor artistici

Liga Campionilor la fotbal a devenit un circ în care clovnul cel mai spectaculos e rechemat la rampă şi ovaţionat, îndemnat să continue giumbuşlucurile spre deliciul publicului cu ochi oblici, avid consumator de spectacole de orice natură. Ei, care odinioară rezonau la teatrul de atitudine gen kabuki şi no, la fineşurile gheişelor şi excelau în admiraţia faţă de fineşea florii de cireş pînă într-atîta încît au scornit o sărbătoare pe această temă, în zilele noastre cad pe spate în faţa unei magii barcelonite de pase subtile şi mecanisme tiki-taka între portar şi linia de fund pe care o vedem şi-n Liga noastră naţională, mecanisme cărora românii i-au zis sinplu “temporizare” şi pentru care Angelo Niculescu a fost crucificat.

În numele banilor extrem-orientali (a se vedea toptanul de reclame Playstation de pe margine) ideea de conpetiţie e călcată în picioare. În finală nimeni nu se califică pe criteriul sportiv ci pe cel estetic. Singura soluţie este o Cupă a Campionilor ca pe vremuri, doar cu campioanele naţionale plus eventual deţinătoarea trofeului. Atît.