marți, 7 februarie 2012

România - Portugalia 15 - 7 (2)

Prima repriză s-a jucat practic doar în 25-ul nostru. Nu e de mirare că la pauză portughezii conduceau cu 7-5 (ei au reușit să-și transforme eseul, noi nu), spre bucuria mici galerii lusitane, care behăia și ea cum putea, amețită de frig, undeva în sectorul B4 (în filmulețul din postul precedent am focalizat în mod voit asupra lor pentru cîteva secunde).

Ai noștri s-au descurcat binișor, trecînd chiar și peste 2 cartonașe galbene - carevasăzică, un sfert din timpul de joc l-am petrecut în inferioritate. Altfel, cele două echipe au practicat un joc extrem de curat, cu foarte puține greșeli individuale - surprinzător, dacă ținem seama de balonul înghețat care predispune la scăpări înainte. Ei bine, n-a fost cazul.




Eseul al doilea al românilor este vizibil în filmuleț, ceea ce nu-i mare lucru de vreme ce meciul a fost transmis la TV. Cel mai simpatic lucru este cum s-au inversat rolurile față de fotbal, în sensul că la fotbal autorul unui gol se duce adesea spre banca de rezerve să celebreze reușita, în timnp ce aici a venit muntele la Mahomed, adică rezervele echipei noastre (tipii în combinezoane negre) au dat năvală să-l îmbrățișeze pe autorul eseului.


Mai notăm caraghioslîcul portughez din repriza a doua, cînde transformerul lor s-a făcut de rîs la o penalitate relativ accesibilă, nereușind să ridice balonul nici măcar un metru de la sol, acesta (balonul, nu solul!) scurgîndu-se demn, cu încetinitorul, spre liniile noastre.


sâmbătă, 4 februarie 2012

România - Portugalia 15 - 7 (partea 1)

Să vedem cum fu această victorie cu Portugalia în Cupa Europeană a Națiunilor, în condiții extreme - frig, zăpada, vînt persistent.

Terenul a fost bunicel, date fiind condițiile: se vedea firul de iarbă, jilav, nu înghețat - mă rog, nu era înghețat bocnă, astfel încît să te doară dacă dai fundul de pămînt - ceva petece de zăpadă pe la colțuri. Oamenii au muncit de pe la 8 dimineața să curețe stratul alb depus de ninsorile din zilele precedente, și treaba făcută a fost super OK.


Aspectul general e cel din filmulețul de mai sus, făcut în timpul pauzei mai mult pentru a sublinia aranjamentul muzical de care am mai vorbit și cu ocazia altor partide de rugby, aranjament care se leagă cumva de naționalitatea oaspeților; de data asta, o melodie portugheză (bine că n-au dat renumita Pula Boi, Pula Cavalo :D :D), anume A Portuguesa e a mais linda.

Se vede și galeria portugheză (în sectorul B3) și fanii hardcore ai României (cei cu steagul gigantic), și nămeții de pe margine, și verdele (atît cît se poate) al gazonului, și tipii de la TV cocoțați la mama dracului de unde transmiteau meciul.

Intrarea a fost liberă, iar ca bonus organizatorii au pus la bătaie niște vermorele cu ceai, împărțind lichidul fierbinte doritorilor. Crainicul a anunțat fericitul eveniment și la pauză, dar ceaiul a avut mega-concurență, vinul fiert, cu care nu se putea bate, deși se simțea oleacă de rom pe lîngă ceai și zahăr. Părerea mea. Oricum, o idee mai mult decît binevenită. Am ras și eu un pahar - nu se putea compara cu ceaiul din termosul meu, firește, pentru una e artizanatul și alta e producția de masă, dar n-are a face.