luni, 9 septembrie 2013

România - Ungaria 3-0


Să fim serioși, a fost un meci prost al naționalei.

Centrul terenului cedat (deliberat sau nu) de cuplul comico-fantezist Pintilii și Bourceanu, mîini moarte (Stancu, Torje), un țăcănit care se crede fundaș și începe să dribleze ca tembelul prin careu (Chiricheș), un portar care la cei peste 1,90 ai săi iese damboulea pe sub centrările din corner, o apărare visătoare, atacuri în valuri ale ungurilor (cel puțin în repriza a doua) … doar faptul că bafta porcească a lui Marica (a observat cineva că era să se împiedice înainte de șut?) s-a petrecut rapis, în minutul 2, ne-a scutit de o înfrîngere rușinoasă. Pînă s-au trezit ungurii că trebuie să joace altceva decît își propuseseră (adică un rock îndrăcit în loc de menuet leșinat), cam prin minutul 15-20, hop! a picat și al doilea gol, și cu asta s-a încheiat totul.

Diferenţa, evident, au făcut-o execuţiile individuale.

Mă rog, bine că am terminat cu paşalîcii mohacsieni; acum trecem la treburi serioase, vine sultanul în persoană!