Barca de pescuit plutește alene în larg. Bunicul și neportul au sfîrșit de tras năvoadele și acum se chinuiesc să extragă fructele de mare suficient de nenorocoase încît să se lase prinse. Cei doi discută aprins. Subiectul zilei nu mai e politica, ci Mundialul 2014.
- Oare om căștiga ceva, bunicule?
- Ehei, nepoate, eu zic să ne rugăm la Sfînta Fecioară să ne îngăduie să trecem de grupe.
- Cum așa? Doar acum doi ani am jucat o finală de European?
- Păi, Italia de azi e o echipa plafonată, uzată, fără orizont. Joacă de prea multă veme împreună, și n-au cîștigat nimic ...
- ... afară de un campionat mondial în 2006 ...
- ... ăla nu se pune, a fost apogeul, prin grația Măriei Sale Buffon I-ul. De atunci a urmat scăderea. Și crede-mă ce-ți zic. nimic nu omoară mai tare spiritul decît să fii aproape și să ratezi. 4-0 de la Spania acum doi ani a fost prea mult și prea dur. Dacă era după mine, din momentul ăla trăgeam linie. Dar selecționerii noștri, nu și nu! I-au tot sucit, i-au tot învîrtit, pînă i-au amețit. Păi Buffon a început să apere la vreo trei săptămîni după ce au dispărut dinozaurii. Pirlo și Cassano joacă tot cam de pe atunci, iar ăilalți, tinerii, chipurile, sînt mai mult așa, ca să iasă la număr.
- Păi majoritatea sînt de la Juventus, campioană de necontestat!
- O campioană cu 102 puncte în 38 de etape nu e campioană, e un caraghioslîc, o fantoșă. Joacă singuri ... le mai suflă și arbitrii în pînze oleacă ... asta e, cu ăștia defilăm. Mai rușinos decît în 1966 sau 2010 nu poate fi.
- Bookmakerii ne dau cam a șaptea favorită la titlu. Toți ăi mari zic un 25 la 1 pe linie.
- Înduioșătoare unanimitate! Dar e foarte bine.
- De ce să fie bine?
- De ce? Pentru că Brazilia e marea, uriașa, hipertrofiata favorită. Și pe noi italienii nimic nu ne distreează mai mult decît să băgăm bețe-n roare favoritelor. Genă de popor mic.
- Păi ne numărăm cu zecile de milioane.
- O fi, dar de pornit am pornit de la orașe-state, care n-aveau altă treabă decît să se sfîșie între ele. Și asta nu se uită în nici două secole.
- Hai, lasă istoria, bunicule. Zi-mi mai bine ce crezi că o să jucăm? 4-4-2, 4-3-3, sau altceva?
- Ce importanță are? Antrenorii italieni știu o groază de matematică. Atît de multă, încît orice formulă ar vrea să pună în teren, pînă la urmă se face suma și tot un 1-9-1 iese. Și de contat contează doar ăia doi de 1 ... adică Zoff și Paolo Rossi, Buffon și Totti, sau mai nou Buffon și Balotelli, și așa mai departe. Ăilalți nouă sînt toți o apă și-un pămînt.
Nepotul mai bagă trei-patru v]sle serioase și aduce barca la țărm. Amîndoi se apucă să descarce captura dimineții. Negustorii înșirați la chei cumpără fără să clipească tot transportul. Marele oraș e flămînd.
- Știi ce-ți propun? Avem ceva bănuțí puși de-o parte, nu trebuie să ne spetim chiar toată vara muncind. Hai să ne luăm o vacanță de-o lună, ne suim în bărcuță și facem turul Italiei pe mare. Șapte meciuri ale Italiei, șapte porturi italienești unde să ne facem siesta. Începem de la Genova, trecem prin Roma ...
- ... vrei să zici Ostia, bunicule.
- ... da, Ostia, firește, pe urmă Napoli, alegem Palermo din Sicilia, pe urmă urcăm pe partea ailaltă pe la Bari, sus la Ravenna, și isprvim firește la Veneția, taman pe 13 iulie, cînd ai noștri o să joace finala. Ce zici, te prinzi, nepoate?
- Deh, bunicule, știu și eu? Mi-e să nu terminăm călătoria încă de la Napoli. Că Anglia și Uruguayul au și ele ștaif, iar de cînd cu Noua Zeelandă, a început să-mi fie teamă de echipele din două cuvinte. Costa Rica nu e rea deloc.
- He he! Muslera ăla de la uruguayeni e un tîmpit, habar n-are să iasă pe centrare, iar signor Beckham s-a lăsat. Eu am totuși încredere. Și știi de ce? Pentru că am făcut 1-1 cu Luxemburgul. Și întotdeauna cînd am început o campanie din asta cu egaluri tîmpite cu echipe minuscule, cînd s-a tras linie a ieșit bine. Fratelli d'Italia erau campioni ... Hai, să nu ne prindă ăia cu submarinul.
- Care submarin?
- Ăla din cantonamentul nostru. Cică sînt păziți ca sfintele moaște, cu elicoptere, carabinieri, pompieri, mașini de intervenție, și cu submarinul de care-ți zisei.
- Și n-o să turbeze în pușcăria aia?
- Nu. Le-au pus la dispoziție o tonă de paste, să le facă cum știu ei mai bine,
- Și?
- Și Prandelli le dă voie să facă baie în ocean, să joace leapsa cu submarinul. Cum facem noi p-aci cu tonii și cu caracatițele ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu