Ce ți-e și cu amintirile astea!
Mai alaltăieri jucam la plesneală, în Liga Campionilor, anul 2000 și un pic. Ce fotbal frumos era pe-atunci! mai ceva decît nesuferita tiki-taka, aia de mi-a mîncat zilele în La Liga. Mai alaltăieri cîștigam și noi, ăști hidalgo de vază, un titlu european cînd nimeni nu ar fi pariat o peseta moartă pe noi, că doar stăteam în fața Germaniei, și neamțul e neamț, chiar dacă în vara aia a lui 2008 adia a criză mondială. Sau poate taman de-aia, că neamțul e mai al dracu cînd dă de greu. Mai ieri luam titlul mondial contra amicilor olandezi - știu eu că abia așteaptă să ne ia măsura în meciul din grupă - chiar la ei acasă în Africa de Sud. Boer-ul tot boier, vorba aia, prelungiri și Andres I. pe ritm de vuvuzele și, uite-așa, chipurile, van-ii ne-au lăsat să cîștigăm. Aiurea! La ce cotonogeală a fost în meciul ăla ...
Aud că ăl bătrîn - nu, nu amigo del Bosque, ci regele ăl bătrîn, Juan Carlos - se pregătește să se ceară afară. Ce i-o fi venit? și tocmai acuma, în preziua Mundialului? Nu cred că e din cauză de boală, chit că bătrînețea nu iartă pe nimeni - și nici tinerețea, că uite, mă băgai pe tabletă și aflai că amărîta aia de Angelina degeaba și-a dat jos podoabele, că tot e suspectă de cancer, și chiar și așa stai și te miri cum vin unii și fac reclamă că uite ce supliment minunat de slăbit avem noi, Jolie a slăbit zece kile într-o lună. Păi dacă o caută racul p-acasă, cred și eu c-a slăbit. Nu mai există respect pe lumea asta ... nici pentru simpatica asta, Lara Croft leită-poleită, așa cum a greșit-o artistul ăla plastic de la Core Design, cînd a tras prea mult de mouse în zona pieptului fătucii ...
Hai că deja delirez. Lasă, să fie sănătoși amîndoi, și Angelina și Măria Sa urmașul autorizat al Generalissimului, omul nostru, El Caudillo, care le-a fost ca o mamă înaintașilor mei realiști.
Nu, nu atacanții de acum, ci jucătorii ăi vechi, Pirri și Amancio și Puskas și Di Stefano ... bine, că ultimii doi nici nu erau de-ai noștri ... dar ce, dacă sapi bine de tot, Azpilicueta sau Busquets sînt de-ai noștri? De-aia era bun ăl bătrîn, Juan Carlos, îi împăca cumva pe toți ... acuma, dracu știe ce s-o mai alege de țărișoara asta. Și cînd zic realiști, asta înseamnă doar că joacă la mine la Real (am voie să zic la mine la Real, că de la Raul încoace nimeni n-a mai stat atîta amar de vreme la clubul ăsta - chiar, pe unde naiba mai e senor Gonzalez? cred că tot pe la cămile, acolo e bătaia peștelui dacă vrei o bătrînețe liniștită), că în rest sînt toți cu capul în nori, mai rău ca piloții de linie, numai după bani, mașini și femei le e gîndul.
Eu nici nu eram născut pe vremea cînd Spania lua titlul ăla european. Cît să fi fost? 1964? iar cînd aveam nici un anișor, mîndra Spanie îi păcălea pe iugoslavi cu un penalty care n-a fost, și pe urmă murea lent și urît pe propriul teren cu Irlanda de Nord, R.F.G. și Anglia. Viva Naranjito!
Iniesta zice că să n-am nici o grijă, că ăl bătrîn - de data asta vorbea de del Bosque al nost' - are o tactică trăsnet, și că dacă nu dormeam la ședințele de pregătire tactică, aș fi fost și eu pătruns de măreția lui. "Bă, Iker", zice măgarul, "ai îmbătrînit, bă băiatule! nu te mai țin pleoapele, nu te mai țin mușchii, știe Ancelotti ce știe cînd te ține pe bancă ca pe un talisman, ca pe un bibelou, mă-nțelegi, și te șterge de praf doar la ocazii mari, o Ligă a Campionilor, o Decimă, o măslină ...". Țăran de Barcelona, n-ai ce-i face. Crede că toată lumea e a lui, că așa ține el minte de acu niște ani. Alooo! lăsați tîmpeniile, că ne joacă nemții bayernezii în picioare, pe bune de data asta, nu ca-n 2008 ...
Ar trebui să spăl mănușile astea. Prea mult jeg pe ele - și doar la națională. Unii ar zice că e patina timpului. N-am priceput niciodată expresia asta. Ce, noi jucăm hochei? ne dăm cu patinele la exerciții impuse sau la short-track? Păi noi sîntem spanioli (nu mai rînji, băi Xavi, sau Puyol, sau care ești p-acolo!) .. așa ... deci sîntem fiii Soarelui, chiar dacă siesta de la prînz e sfîntă. Că și așa nu poți face nimic cu 45 de grade de soare topit în creștetul capului și-n creieri.
... cică o să jucăm și la orele prînzului, să satisfacem foamea de sînge a europeanului de rînd ... păi dreptate-i asta?
Pe mine să mă sculați doar cînd ajungem în finală. Hai, fie, mă bag și la semifinală. Pînă atunci termin și cu spălatul. Sau poate îl pun pe Valdes să le spele.
Pff, doarme și ăsta. Portar, deh ...
Cu ăștia mergem noi la Mondiale. De unde atîtea șanse la titlu?
Deși ...
Tocmai mi-a trimis cineva un filmuleț despre prima medalie de aur a unui australian la Olimpiada de Iarnă ... că tot veni vorba de patine ... în 2002 ... era finala de cinci la ceva probă de patinaj viteză, și omul meu, lipa-lipa, arvunise ferm ultimul loc ... numai că una din gloabele din față a făcut o mișcare greșită, s-a împiedicat, i-a tîrît pe toți după el, și uite așa Lupta s-a terminat din lipsă de combatanți, și Aussie-ul meu a trecut primul linia de sosire, în uluiala generală, uluiala lui personală nefiind cea mai mică din sală.
Care va să zică, totul e să te moșmondești și tu p-acolo, că nu se știe cine și cînd se-mpiedică.
Acu văzui și cine mi-a trimis linkul. Șmecher mare nenea Vicente ăsta ... Hai, vă las, că iar avem ședință tactică. Bine că n-am băut cafea înainte ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu