marți, 10 iunie 2014

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Belgia, Olanda, Grecia, Portugalia - Gîlceava micilor mari europeni

Unele din echipele mititele ale Europei au ajuns și ele la turneul final din Brazilia. (Bine, mititele e un termene relativ, o să vedeți atunci cînd le citiți numele). Neîntîrziat au pus de-o alianță menită să zădărnicească ploanurile granzilor de a subtiliza Cupa. La întrunire, desfășurată în jurul unei ditamai sticloanțe de uzo, au fost desemnați să ia partea oratorul Demostene din partea grecilor, Vasco da Gama, marele navigator portughez, belgianul Hercule Poirot și micile sale celule cenușii, și, nu în ultimul rînd, maeastrul olandez Rembrandt van Rijn. Da, da, chiar el, pictorul ...

Demostene: Ca dean de vîrstă al celor prezenți, îngăduiți-mi să iau eu primul cuvîntul. Așadar, pe ordinea de zi avem un singur punct: cum facem să încurcăm marile forțe ale fotbalului care s-au jurat să cîștige titlul mondial în Brazilia? Adică nemții, spaniolii, argentinienii, brazilienii, poate și englezii, uruguayenii și italienii ... dacă nu cumva s-or trezi și francezii ...

Rembrandt: Ce-i cu ultimii patru pe listă? Și de ce nu e și Olanda pe lista marilor pretendente? Om fi o națiune mică, dar avem un fotbal mare.

Hercule Poirot: Domnul meu, stimatul orator grexc enumera doar acele națiuni care s-au încununat măcar o dată drept campioane mondiale. Acestea sînt fapte pure. Mivilor celule cenușii nu le pasă că Uruguayul nu a mai căștigat un titlu de peste 60 de ani, și nici că alte foste campioane mondiale se prezintă lamentabil la această oră. De aceea ne-am strîns aici noi patru, pentru că reprezentăm națiuni mici dar cu un trecut glorios.

Demostene: Un trecut imperial, aș spune.

Hercule Poirot: Să zicem. Cu toate că imperiile nosate au fost cam de mîna a doua, s-o recunoaștem, iar grecii nici nu prea au avut așa ceva. De fapt, un trecut imperial nici măcar nu garanteză un prezent glorios. Și nici viceversa nu e adevărată.

Demostene: Ba, s-avem pardon, am avut și noi Imperiul nostru economic-comercial în jurul Mării Egee. Și la Marea Neagră și la Marea Ionică, pînă în Sicilia. Dar pînă la urmă tot a trebuit să ne înhăităm, să ne corcim sau să ne încontrăm cu băștinașii, și, sincer, nu merită efortul. Ne-am lecuit iute ... De-aia îi preferăm pe alde Katsouranis și Karagounis față de unul ca Mitroglu, care e un fel de Asprilla al vremurilor noastre, adică zmeu cu gloabele gen Româniam dar să vezi ce mielușel o să fie cînd îl ia careva mai tare.

Vasco da Gama: Deci nici voi nu vă băgați?Păi și atunci cu ce speranțe să mergem la luptă? Că uite, la noi e zarvă mare, cică CR7 sau CR9 - sau cum i-o mai zice - nu e 100% apt să joace. Poate pățim cum a pățit Simeone cu băiatul ăla de l-a forțat să intre și s-a rupt după 10 minute. Și unde? taman în finala de Liga Campionilor! Te pomenești că așa vom fluiera și noi a pagubă.

Demostene: Păi ce, voi stați într-un singur jucător? Unde vă e coeziunea, forța de grup?

Vasco da Gama: Da, stăm într-un Mesia. Pe vremuri se chemau Eusebio sau Figo. Acuma îl avem pe gelatul ăsta. Nimic de spus, băiatul luptă, se dăruiește, că de-aia  acum accidentat ...

Hercule Poirot: Da, dar deduc că s-a accidentat pe banii lui Real Madrid. Simplu, nu? După cum știți, orice mister se poate rezolva pe una dintre cele două căi extrem de simple: follow the money sau cherchez la femme.

Rembrandt: O, domnule Poirot, sînteți multilingv! deși după nume sînteți belgian-valon, iar nu flamand de-al meu, jos pălăria! Vă admir nespus ...

Hercule Poirot: Naturellement că sînt multilingv. Deși sînt belgian, creatoarea mea era englezoaică.

Rembrandt: Și femeie.

Hercule Poirot: Mai ales femeie. Cît despre admirație, văd că admirați mai mult echipa portugheză.

Rembrandt: Desigur. Culorile acelea ... vișiniu închis, cu tușe de verde și de galben ... o minune! Cît despre modul lor de joc, n-aș ști să mă pronunț. Eu admir doar esteticul și mă preocup doar de ai mei.

Demostene: Și? ai descoperit ceva?

Rembrandt: La naționala Olandei? Sigur că da. Simplitate, eficiență, tehnică, viteză - le avem pe toate. Rămîne doar ca antrenorul să pună la macerat amestecul ideal. Nici măcar nu e atît de greu precît pare. Din 74 încoace rețeta a avut tot timpul să se decanteze. Nu întîmplător am jucat trei finale mondiale ...

Demostene: ... toate pierdute.

Rembrandt: ... și un European cîștigat în stil de mare echipă.

Demostene: Și noi avem un European cîștigat!

Rembrandt: Am zis în stil de mare echipă. Păi se compară alde Vryzas și compania cu vam Basten, Gullitt și Rijkaard? Pe voi deja a început să vă uite lumea, în timp ce golul lui van Basten - să nu mă întrebi care din ele! - face și acum îmconjurul planetei.

Hercule Poirot: Cu toate acestea, citesc la gazetă că noi belgienii am fi cei mai în cărți pentru acest titlu mondial. Mă refer la națiunile noastre patru, firește. Am creat academii de copii, pepiniere de talente, am crescut valorile încet și cu dragoste, și acum culegem roadele. Cineva din federația nelgiană de fotbal are o minte extrem de ordonată și eficientă, și merită respectul meu, Aș fi crut să fiu eu acela - aici vorbește invidia din mine. În orice caz, echipa e echilibrată și nici nu duce lipsă de valori individuale: Hazard, Lukaku,
Witsel, courtois, Fellaini, Dembele ... Păi dacă mă întrebai acum șapte-opt ani de vreo vedetă don lotul nostru, nu știam decît de Emile Mpenza.

Demostene: Și astunci pe cine să punem banii? Că în grecii mei nu-mi pun nădejdea, că în grupe ne-au luat fața bosniecii, care la rîndul lor nici n-o să miște vara asta. Zi-i și tu ceva. Vasco, că ai cam tăcut în ultimul timp!

Vasco da Gama: Pă ce să mai zic? Nouă ne-au luat fața rușii, altă echipă moartă din fașă. (Aviz stimabililor belgieni, dați-i bătaie, că e o pîine grasă de mîncat cu rușii!). Ce, noi nu tot la baraj ne-am calificat? și încă mai greu decît voi grecii, că era să ne elimine Ibrahimovici de unul singur. Mai degrabă rănîneați voi acasă și mergeau suedezii la turneul final. În rest, ce să facă Portugalia? Acuma nici nu mai avem în grupă o Coree de Nord pe care să ne vărsăm fierea, ca acum patru ani. Poate doar prin voodoo și magie să reușim, profitînd de exemplu de faptul că eu sînt singurul care a ajuns nume de echipă braziliană de forbal.

Hercule Poirot: Și mai sînteți și de-un sînge. Capitala la Rio pe vremea războaielor napoleoniene ... asta nu se uită așa ușor.

Vasco da Gama: Nu, nu se uită, dar problema e dacă amintirea e de bine sau de rău.

Demostene: În concluzie, cetățeni, cum vedeți șansele propriei naționale la acest turneu final? Grecii mei mă îndoiesc că vor trece de grupe, o spun pe-a dreaptă.

Hercule Poirot: Noi trecem mai mult ca sigur de grupe, dar după aia cu Germania va fi al naibii de greu, Și nici nu voi portughezii nu ar fi mai simplu. Cam pe acolo e valoarea noastră.

Vasco da Gama: Germania, Portugalia, SUA, Ghana ... nu m-ar mira să ne întoarcem acasă după trei meciuri, Iartă-mă, dragă Hercule, dar caută-ți alt adversar pentru optimi. E posibil ca noi să nu fim prin preajmă.

Rembrandt: Din grupa noastră merg mai departe Spania și Olanda, normal. totul e să nu ne ia față ibericii, că dăm de Brazilia în optimi ... și e groasă. Teamă mi-e că pe aici se va rupe filmul și la noi.

Demostene: Bine. Și atunci, care dintre naționalele noastre credeți că are vreo șansă să ajungă sus de tot? Eu tot pe Olanda aș paria.

Vasco da Gama: Sincer, și eu la fel,

Rembrandt: Cu toată modestia, și eu la fel, În fond, sîntem vicecampionii în exercițiu ...

Hercule Poirot: Eu merg totuși pe mîna noastră. Și știți de ce? Pentru că e una din ultimele noastre șanse de a ne re-uni ca națiune. Altfel, în cîțiva ani, prirtenii mei valoni vor trece la Franța-mamă, admiratorii lui Rembrandt se vor alipi la patria-mamă Olanda, iar Bruxelles-ul va rămîne capitală europeană și atît. Et tout sera dit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu