Zău că nu m-aș oftica dacă n-aș ști că mîine Suedia o să și-o fure rău de tot de la norvegience, și cînd zic rău de tot asta înseamnă că înfrîngerea la 15 goluri a României în fața Rusiei a fost mică copilărie ...
Nici n-am mai stat să văd repriza a doua, am trecut pe Telesport să-i văz la lucru pe maiștrii snookerului Ronnie O'Sullivan și John Higgins în duel direct. Mult mai interesant, liniștitor și relaxant ... mă rog, nu știu dacă era chiar mai interesant decît semifinala ... dar liniștitor și relaxant sigur era.
Că ne-au bătut rusoaicele la scor nue de mirare, era și normal ca Voina & Cie să ignore acest meci și să odihnească titularele. Ceea ce nu e normal e că România stă doar în portar (indiferent că e Ungureanu, Tolnai sau altcineva, fetele din poartă fac tot ce depinde de ele ca să limiteze scorul) și în Cristina Neagu. Și în aruncările de la semidistanță și distanță. Extremele sînt practric inutile, pivoții sînt exact atît de buni cît îi lasă echipa adversă - cu Croația sau chiar cu Muntenegru a mers angajarea la semicerc, cu echipele mai serioase gen Danemarca și Suedia, nici pomeneală.
Cam asta este.
Cît despre meciul pentru medaliile de bronz, cui naibii îi mai pasă?!? Serios, chiar credeți că putem bate Danemarca la ele acasă? Și dacă da, chiar contează? Ar fi fost prea frumos să jucăm finala mare avînd așa o echipă cîrpită, și nici un plan de joc mai acătării.
Ne revedem în decembrie viitor la Mondiale - care de fapt înseamnă campionatul european, plus Coreea de Sud. Mă duc să mă îmbăt ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu