cum bine spunea comentatorul partidei, Flower of Scotland e ceva pe care orice iubitor al rugbyului îl ascultă în picioare și cu sonorul dat la maxim. Întotdeauna m-a impresionat - cred că am mai zis-o pe acest blog - cum muzica militară tace la începutul celei de-a doua strofe, lăsînf publicul să cîntre a cappella.
Un superb eseu scoțian, după i cursă pe jumătate de teren, și care ne arată cît de periculos este în zilele noastre să crezi că un balon în grămadă va fi pe veci al tău, numai pentru că echipa ta a cărat balonul și a generat grămada. Uite că și grămada galeză poate fi dată peste cap, chiar dacă galezii sînt cît casa față de oponenții lor, și au un impuls formidabil (impulsul din fizică, adică masa înmulțită cu viteza ...)
S-a făcut și 10-3, pentru că ce-i în mînă nu-i minciună, și scoțienii n-au chef să dea transfprmarea din mînă pe eseul de pe gard. Și s-a făcut și 10-6, căci galezii sînt de aceeași părere, chit că ei au fost mult mai aproape de eseu (doar o serie de placaje disperate "la gioale" i-au oprit).
Între timp să notăm și finalul dramatic al meciului de handbal feminin în care HC Baia Mar a învins în deplasare greu, pe final, cu 31-30, cadavrul unei foste mari echipe, Viborg, care calcă pe urmele conaționalelor de la Slagelse.
Și uite că se întoarce roata, un placaj în aer al unui scoțian la un balon lung de urmărire îl trimite pe scoțian pentru 10 minute în renumitul Sin Bin, și de aici se întîmplă suăerioritate numerică, și de aici se întîmplă eseul galez, cu o notă comică dată de un placaj ala apărării la omul fără balon - ziceți-i gîndire în perspectivă, atac cu anticipație la omul la care urma să vină pasa.
Și galezii o comit la fel ... se joacă 14 la 14 deocamdată, și se simte ... grămada scoțiană împinge ca la ... ca la Bannockburn, să zicem, și e aproape să împingă pînă în terenul de țintă.
În repriza a doua se înscrie doar din lovituri de pedeapsă, așa că de la 10-16 s-a ajuns la 16-19. Bătălia continuă. Și vine munutul 60, și un nou eseu galez. Cred că de aici se rupe filmul ... doar dacă arbitrajul nu relevă altceva, și anume obstrucție, doi galezi au fixat un apărător scoțian păcălindu-l că au mingea. Și arbitrul video face dreptate. scorul rămîne 16-19, și orice este posibil, deși aș zice că partida merge clar în favoarea dragonilor, iar pronosticul meu e pe ducă.
Ultima șansă pentru scoțieni, un astac prelungit la 5 metri (în medie. că a fost și un metru jumate) de terenul de țintă galez. Dar lipsa de oxigen - ca la hocheiul pe gheață - i-a făcut pe albaștri să îngroape balonul în grămadă și astfel să piardă posesia. Păcat! cele 2-3 minute intense i-au vlăguit de tot, mă îndoiesc să mai poată face ceva,
Uite totuși că mai pot ... chiar și o cursă ca la primul eseu, făcută însă praf de un înainte din placaj.
Și în ultimul minut, scoțienii fac o fază ca în ultimul minut al primei reprize, și ajungem la 23-26. Mai sînt treizeci de secunde și un probabil atac scoțian. Nu mai vorbim de faătul că a ieșit cu bătaie la finalul acelei grămezi prăbușite în terenul de țintă galez ... sau mai precis, vorbim, pentru că arbitrul, nefiind dornic de escaladarea situației în jumătatea de minut rămasă, pune capăt partidei cu toată că firesc era să le lase o șansă, infimă cîte era ea, gazdelor.
Și totuși, nimeni nu protestează, nu vehement ... doar cîteva fluierături din tribune. Jucătorii care cu un minut în urmă își cărau pumni acum se îmvrătișează.
Și totuși, a fost nedrept ... un meci cu un climax care nu a mai venit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu