Castelul lordului Aubrey de Villiers pare o apariție fantomatică în peisajul campestru monoton. Zidurile cenușii sugerează răcoare odihnitoare, dar curgerea anotimpurilor și a vremii este dată peste cap pînă și în conservatoarea Anglie, așa că vara toridă își face de cap și-n vechea reședință ducală.
- John!
- Yes, sir! Right here, Sir!
- Te rog, bagă într-o valiză o serie de articole de îmbrăcăminte și de încălțăminte. Plecăm neîntîrziat în călătorie.
- Pot să vă întreb unde mergem, sir?
- Unde mergem? Oare la ce ți-ar putea folosi această informație, John?
- Sir, ar fi perfect dacă aș putea asorta impecabilele dumneavoastră costume la clima țării de destinație.
- Prostii, John! Pune cîte unul din fiecare, de la îmbrăcăminte groasă de lînă pînă la costunele subțiri, de mătase. Și verifică te rog dacă vreo nava a Maiestății Sale pleacă astăzi către Pernambuco. E drum lung pînă acolo.
- Mergem în Brazilia, sir? Atunci nu e nevoie de haine groase!
- Nonsense! Află, dragă John, că aceea este o țară cît un continent. Clima variază. vremea este schimbătoare. Ar fi de dorit să ajungem acolo pregătiți, mai ales că în America de Sud nu avem la dispoziție excelenta administrație bratincă spre a ne feri de neajunsuri, fie ele și climaterice.
************************************
La îmbarcarea în aeronava British Airways, inițial sir Aubrey nu-și găsește cuvintele. Dar pentru lordul de Villiers tăcerea e un lucru neobișnuit, mai ales cînd are un interlocutor atît de amabil precum John, majordomul.
- John, mă simt nelaloccul meu în această mașinărie zburătaore. Pe vremea mea ...
- Sir, mă iertați că vă întrerup, dar nu există nici nave de linie nici nave de război ale Coroanei care să facă traversarea Atlanticului într-un răstimp rezonabil. Doar mi-ați sugerat că timpul are o extremă importanță în această călătorie, iar navele de lux nu se aventurează decît rareori de-a latul bălții celei mari.
- Firește, John, că timpul nu ne este aliat. Doar nu am purces la acest drum doar din simplă plăcere. Am pus un pariu - pe o sumă consistentă, aș adăuga eu - cu cîțiva pair-i ai mei din Camera Lorzilor. Cred că însuși arhiepiscopul, ca și cîțiva membri mai puțin vizibili ai familiei regale, a fost bucuros să participe la rămășag, deși n-aș putea s-o susțin cu toată tăria.
- Ce fel de prinsoare, sir, dacă-mi permiteți să aflu?
- Desigur, John. Vom călători prin întreaga Brazilie timp de o lună prin anumite orașe pe care mi le-au desemnat colegii mei. De unele nici nu am auzit, iertată-mi fie ignoranța. Dar se pare că evenimente îmsemnate se vor petrece acolo - ochii mapamodului întreg vor fi ațintiți asupra Braziliei, a acestui așa-numit turneu final al campinatului mondial de foot-ball și, implicit, asupra noastră.
********************************************
Punîndu-se la curent cu competiția, lordului nu-i vine să creadă în ce hal de decădere a ajuns Britania.
- Cum, John, oare mîndra noastră țară nu se află în frunte, așa cum ne-a obișnuit de veacuri? O singură victorie majoră, acum aproape jumătate de veac? Pare incredibil. Mă întreb, pare campionii noștri nu se mai antrenează așa cum se cuvine, nu își mai măsoară forțele între ei?
- Ba da, sir, avem un campionat foarte puternic, poate cel mai puternic, valoros și mai bănos din lume. Dar, tocmai fiindcă se plătește bine, au ajuns și foarte mulți străini în team-urile noastre. Și la Mondiale nu e voie cu străini.
- Da de unde, John! ce fel de străini? Probabil o legiune-două de scoțieni ... ne-am procopsit cu ei acum două-trei secole și de atunci nu mai scăpăm de ei. O afacere proastă, dacă mă întrebi pe mine.
- Nici o problemă, sir, scoțienii au în plan să se separe prin referendun de Coroana britanică. Dar nu de ei era vorba, dealtfel ei nici nu sînt calificați la turneul final ...
- Oh, iată o veste bună!
- Nu chiar, sir. Nu o să mai avem parte de scoțieni, dar se află deja o grămadă de indieni și pakistanezi în Anglia.
- Nu mai spune, John! Indieni aici, în metropolă? Incredibil! Și pakistanezii ... ce sînt pakistanezii, rogu-te?
- Ei ar fi indienii de rit musulman, domnule.
- God heavens! Și Guvernul Maiestății Sale îngăduie aceasta? Home Office și Foreign Office ce păzesc? De cînd au voie băștinașii din colonii să calce solul sfînt al Albionului?
- Unii din ei sînt de toată isprava ...
- Unii, John, unii! dar restul?
- Oricum, străinii nu au voie în echipa națională a Angliei. Trebuie să ne bizuim tot pe vîna noastră anglo-saxonă. Și vîna asta s-a subțiat rău de tot în ceea ce privește foot-ball-ul, tocmai datorită străinilor ce ne-au invadat. În tot cazul, din întreg vechiul Imperiu, am impresia că-n afară de bătrîna Anglie doar Australia mai bate drumul pînă aici.
- Ocnașii, John? Vai nouă, ce vremuri ne este dat să trăim!
- Ca să nu mai vorbesc de răzvrătiții americani. Și mai sînt cîteva țărișoare de pe vechea Coastă de Aur a Africii ...
- Lipsite de însemnătate, John, lipsite de însemnătate.
***********************************************
Pe aeroport, la sosire, sir Aubrey își tamponează fruntea de transpirație cu ajutorul unei batiste groase.
- Am avut o idee strașnică, John, să nu luăm decît haine subțiri. Este infernul aici, pe legea mea.
- Într-adevăr. Și cînd mă gîndesc că fiii Albionului vor trebuie să dispute match-uri de o oră și jumătate în acest aer infernal de fierbinte, mă ia cu răcori, dacă-mi este permisă această glumă cam nesărată, sir.
- Oh, într-adevăr, John? Dar asta e o crimă! Îmi amintesc de vremurile cînd studiam la Eton ... mă rog, studiam e un eufemism ... ce partide de crichet jucam în contra celor de la Harrow ... și cît de epuizante erau chiar și pe vreme răcoroasă. Ba chiar cred că jucam și ceva ce se chema football-rugby, un joc extrem de atrăgător și extrem de fizic, din cîte am reținut. Memoria mea nu mai este ce a fost. Oare acest foot-ball pe care îl vom vedea aici să aibă vreo legătură cu vechiul football-rugby? M-aș bucura nespus, ca la regăsirea unui vechi prieten din tinerețe.
- Neîndoielnic, sir, dacă v-a plăcut unul, o să vă placă și celălalt.
- Perfect, John. Dar mă întreb, oare domnul Robinson mai apără poarta ca pe vremuri? Ca să nu mai zic de sir Stanley ... domnul Matthews ... exagerînd puțin, aș zice că îl cunosc încă de dinainte dea se naște.
- Oh, nu, domnul Robinson și robinsonadele sale sînt de mult oale și ulcele, Am mai avut destui portari de valoare de atunci ... domnii Banks, Clemence, Shilton, Seaman ... acum îl avem pe mister Joseph Hart, pare un tînăr de nădejde. Domnii Gerrard sau Lampard ar putea de asemenea să-l suplinească cu succes pe sir Stanley, deși ei înșiși sînt cam bătrîiori. Coach-ul nostru, domnul Hodgson, zice că am avea șanse la titlu, și dînsul vine din iarbă și ar trebui să știe ce spune.
- Nonsense, John! Titlul mondial pe zăpușeala asta? Noi putem cîștiga doar la noi acasă, în condiții de ceață, vînt și ploaie deasă. Treaba cu lacrimi, sudoare și sînge e fumată de mult. Văd că în zilele astea de pierzanie fiecare picătură de sînge, fiecare strop de sudoare și fiecare lacrimă trebuie plătite cash, la preț de șampanie Moet-Chandon extra. Hai mai bine la hotel, să ne odihnim și să stabilim un itinerar. Avem mult de tras zilele astea ...
duminică, 8 iunie 2014
miercuri, 4 iunie 2014
Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Brazilia - Sediul nebuniei
Sînt un cal poliţist.
Nu vă închipuiţi cine ştie ce, mai cu seamă să nu credeţi că semăn în vreun fel cu Maximus, calul lui Rapunzel din desenul animat cu O poveste încîlcită, care amuşină şi ia urma infractorilor, şi nu se lasă pînă nu îi răzbeşte. Nu! În spinarea mea s-a cocoţat un jandarm brazilian (nu chiar cel mai tîmpit din pluton, din fericire, şi nici cel mai rotofei) şi împreună patrulăm şi dăm iama prin mulţime,
Entangled ... auzi acolo nume pentru un desen animat ... îmi aduce aminte de quantum entanglement, chestia aia pe care n-o pot explica fizicienii ... era să zic mecanicii cuantici ... parcă-l şi văd pe vreun Dorel cu un ciocan şi o daltă în mînă, ambele cuantice, hăituind pe sub ţevi pisica lui Schroedinger.
Ce vă miraţi aşa? Caii sînt fiinţe extrem de deştepte, deşi nu par să ... să sară calul în domeniu, mă rog. Sau poate tocmai de-aia sînt fiinţe deştepte.
Sînt și un cal brazilian.
Sînt mîndru de "brazilienitatea" mea. Peste o săptămînă voi asista la zdrobirea nevrednicilor croați în meciul de deschidere de la Mundial, iar peste vreo lună, pe vechea și noua Maracană, o să am plăcerea să-l văd pe căpitanul nostru ridicînd Cupa deasupra capului. A șasea oară. Întîia dată la noi acasă.
Doar citind numele auriverzilor mă trec toate cele. N-aș vrea să fiu în pielea dușmanilor. Julio Cesar. Dante, Dani Alves. Maicon. Fernandinho. Fred. Hulk. Neymar. Thiago Silva. Știu că-i o expresie uzitată și para-uzitată, dar cred că făceam șapte echipe naționale cam de aceeași valoare cu ceea ce avem prin curte.
Adversarii n-au nici o șansă. Nici nu-mi pasă cu cine jucăm finala. Poate cu teribilii și teribiliștii vecini de la sud. N-are importanță. Nici europenii n-au ce căuta aici. O să iasă cu măcel. Galeriile înfrățite braziliano-argentiniene vor face legea împotriva veneticilor. La sfîrșit, argintiii o să-și ia și ei partea pe cocoașă, așa cum le stă bine. Turiști? spectatori pașnici? ce-s ăia? fotbalul e război, și cu asta basta!
Sîntem dezorganizați? Și ce, rușii nu sînt? au făcut un haloimăs de nedescris din olimpiada aia de iarnă de la Soci, totul pe sponci, nimic terminat cap-coadă, după care nimeni n-a crîcnit cînd cu afacerea ucraineană. Să-l văd eu pe ăla care o să crăcnească în contra organizării braziliene.
Stadionul meciului inaugural nu e gata? Ei și? nici la Soci nu s-a aprins cercul ăla olimpic, și nici infrastructura nu era în regulă.
Protestează sărăntocii evacuați din bidonville-urile și favelle-le lor? Igienizare. Deratizare. Ăia sînt niște nenorociți care nu merită să trăiască. Criminali de rînd ... colcăie maghernițele alea de pușcoace ... Rap das Armas vă spune ceva? are peste 20 de ani, dar e taaaare actual.
Corupție? costuri imense, nesjustificate? arată-mi și mie o țară, un guvern fără corupție, fără umflarea cheltuielilor. Ce naiba!
Că și turneul ăsta final și Olimpiada de Vară de peste doi ani o să adîncească inegalitățile sociale? Nu există așa ceva! Există doar inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz și celelalte din matematică. Ce nu poate fi pus în formule nu există. Pare ciudat pentru un popor latino-american, și tropical pe deasupra, dar uite că se poate.
Lupte de stradă? Le-am dat noi lupte de nu le pot duce. Să învețe diferența dintre exprimarea civilizată a opiniilorprin demonstrații pașnice, și războiul de gherilă dus cu coctailuri Molotov, bîte și pietre.
Pe scurt, vom cîștiga. Și nu doar din noroc sau sclipiri individuale. Nu! totul va fi cun noi. Totul! Căci aici și acum, dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră.
Notă de final: Sărmanul cal a murit ucis de o săgeată otrăvită trasă dintr-o sarbacană, undeva la Manaos, la un miting de protest al unui trib aborigen împotrivă nebuniei din timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 2014. Din păcate, triburile acelea nu cunosc diferența dintre protest și război. La ele, lupta este luptă. Cîțiva indigeni în Seleccao ar duce la victorii pe linie, prin K.O. aplicat antagoniștilor. Cît despre căpitanul din finala de la Rio ... aceasta este o altă poveste, vorba lui Kipling.
Nu vă închipuiţi cine ştie ce, mai cu seamă să nu credeţi că semăn în vreun fel cu Maximus, calul lui Rapunzel din desenul animat cu O poveste încîlcită, care amuşină şi ia urma infractorilor, şi nu se lasă pînă nu îi răzbeşte. Nu! În spinarea mea s-a cocoţat un jandarm brazilian (nu chiar cel mai tîmpit din pluton, din fericire, şi nici cel mai rotofei) şi împreună patrulăm şi dăm iama prin mulţime,
Entangled ... auzi acolo nume pentru un desen animat ... îmi aduce aminte de quantum entanglement, chestia aia pe care n-o pot explica fizicienii ... era să zic mecanicii cuantici ... parcă-l şi văd pe vreun Dorel cu un ciocan şi o daltă în mînă, ambele cuantice, hăituind pe sub ţevi pisica lui Schroedinger.
Ce vă miraţi aşa? Caii sînt fiinţe extrem de deştepte, deşi nu par să ... să sară calul în domeniu, mă rog. Sau poate tocmai de-aia sînt fiinţe deştepte.
Sînt și un cal brazilian.
Sînt mîndru de "brazilienitatea" mea. Peste o săptămînă voi asista la zdrobirea nevrednicilor croați în meciul de deschidere de la Mundial, iar peste vreo lună, pe vechea și noua Maracană, o să am plăcerea să-l văd pe căpitanul nostru ridicînd Cupa deasupra capului. A șasea oară. Întîia dată la noi acasă.
Doar citind numele auriverzilor mă trec toate cele. N-aș vrea să fiu în pielea dușmanilor. Julio Cesar. Dante, Dani Alves. Maicon. Fernandinho. Fred. Hulk. Neymar. Thiago Silva. Știu că-i o expresie uzitată și para-uzitată, dar cred că făceam șapte echipe naționale cam de aceeași valoare cu ceea ce avem prin curte.
Adversarii n-au nici o șansă. Nici nu-mi pasă cu cine jucăm finala. Poate cu teribilii și teribiliștii vecini de la sud. N-are importanță. Nici europenii n-au ce căuta aici. O să iasă cu măcel. Galeriile înfrățite braziliano-argentiniene vor face legea împotriva veneticilor. La sfîrșit, argintiii o să-și ia și ei partea pe cocoașă, așa cum le stă bine. Turiști? spectatori pașnici? ce-s ăia? fotbalul e război, și cu asta basta!
Sîntem dezorganizați? Și ce, rușii nu sînt? au făcut un haloimăs de nedescris din olimpiada aia de iarnă de la Soci, totul pe sponci, nimic terminat cap-coadă, după care nimeni n-a crîcnit cînd cu afacerea ucraineană. Să-l văd eu pe ăla care o să crăcnească în contra organizării braziliene.
Stadionul meciului inaugural nu e gata? Ei și? nici la Soci nu s-a aprins cercul ăla olimpic, și nici infrastructura nu era în regulă.
Protestează sărăntocii evacuați din bidonville-urile și favelle-le lor? Igienizare. Deratizare. Ăia sînt niște nenorociți care nu merită să trăiască. Criminali de rînd ... colcăie maghernițele alea de pușcoace ... Rap das Armas vă spune ceva? are peste 20 de ani, dar e taaaare actual.
Corupție? costuri imense, nesjustificate? arată-mi și mie o țară, un guvern fără corupție, fără umflarea cheltuielilor. Ce naiba!
Că și turneul ăsta final și Olimpiada de Vară de peste doi ani o să adîncească inegalitățile sociale? Nu există așa ceva! Există doar inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz și celelalte din matematică. Ce nu poate fi pus în formule nu există. Pare ciudat pentru un popor latino-american, și tropical pe deasupra, dar uite că se poate.
Lupte de stradă? Le-am dat noi lupte de nu le pot duce. Să învețe diferența dintre exprimarea civilizată a opiniilorprin demonstrații pașnice, și războiul de gherilă dus cu coctailuri Molotov, bîte și pietre.
Pe scurt, vom cîștiga. Și nu doar din noroc sau sclipiri individuale. Nu! totul va fi cun noi. Totul! Căci aici și acum, dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră.
Notă de final: Sărmanul cal a murit ucis de o săgeată otrăvită trasă dintr-o sarbacană, undeva la Manaos, la un miting de protest al unui trib aborigen împotrivă nebuniei din timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 2014. Din păcate, triburile acelea nu cunosc diferența dintre protest și război. La ele, lupta este luptă. Cîțiva indigeni în Seleccao ar duce la victorii pe linie, prin K.O. aplicat antagoniștilor. Cît despre căpitanul din finala de la Rio ... aceasta este o altă poveste, vorba lui Kipling.
marți, 3 iunie 2014
Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Germania - La produs
Noaptea răsună de țăcănitul ritmic al tocurilor pe piatra cubică - pavaj, nu asfalt, căci e mai fancy, chiar dacă uneori "cuiele" cad victimă forțelor de forfecare. Nici o primejdie la orizont, strada din centrul vechi colcăie de viață, chiar și la unu jumate noaptea. Polițiștii în civil veghează și ei ...
Două păsări de noapte dau nas în nas pe traseu.
- Bună, fată!
- Bună, fată! Wie geht's?
- Alles gute. Se putea și mai bine. Este cam liniște zilele astea. Nu tu elefanți albi, nu tu granguri, nu tu ștabi, nici măcar puțoii nu se mai bagă.
- Eee, a început Weltmeisterschaftul, măi Aișe, ce dracu, nici atîta lucru nu știi? Bărbații se descarcă acuma prin mijloace alternative, n-au nevoie de pupici și dezmierdări. Decît dacă pierde echipa favorită ... atunci trebuie mîngîiați, alintați, făcuți să-mțeleagă că nu a venit sfîrșitul lumii.
- Kein Problem, atuncea. La cîte înfrîngeri o să ne luăm ... Păi ce cap de serie e ăsta, de ne plimbă ca pe sfintele moaște, de la Salvador la Fortaleza și înapoi la Recife? de pe-acolo de unde se-avîntă avioanele peste balta cea mare ...
- Pernambuco, fată. Ăsta nume care cîntă ...
- Daaa ... Pernambuco, Guadalajara, Epaminonda ...
- Sau Santa Cruz Cabralia. Ha! Epaminonda?
- Lasă aia, ce dracu este Cabralia?
- Așa mi-a zis un jucător că se cheamă cătunul unde stau ai noștri. Cică și-au făcut și hotel nou-nouț, ridicat din temelie, să nu ne audă și să nu ne vază dușmanii. Nici musca nu trece fără ausweiss.
- Aiurea, ce să vadă? Că toți știu cum joacă Germania. Tare și cu forță, și cu șutul precis tras de departe. Asta n-o să se schimbe cît o fi neamțul neamț. Tot așa s-a cimentat națiunea în 54, cînd cu ungurii, și Rahn, și golul anulat lui Puskas la final.
- Mai, dar ce le mai știi!
- De la știrile sportive, Zlatkă fată. De la știrile sportive ...
O mașină se tîrăște greoi spre cele două. Discuția se poartă în șoaptă. Nici una din fete nu pare mulțumită. Potențialul client dă și el a lehamite din mînă și calcă accelerația.
Aișe s-a înfuriat.
- Nu se merită. Bani puțini. Criză ...
- Ce îmbîrligoși! Ce jegoși! Să te păcălească și mai multe nu!
- Salariul minim pe economie, my ass!
- Parcă ar fi parlamentari. zău de nu!
- Măi, eu măcar sînt fată cinstită, lucrez pe față, îi zic de la început clientului că ce vrea el face atîta și atîta, n-o mai dau cotită pe după cireș după ce a început acțiunea. Și lumea îmi spune mie "curvă". Păi mai curve decît politicienii cine să fie? Ziceam de fotbal, și de cum vine Cupa la Berlin. Păi dacă dăm pe traseu peste Rusia, știi ce? poate vine madam Merkel și bate cu pumnul în masă, și antrenorul se face mic de tot, și le zice la băieți "Mă tată, vreí să îți fie bine și cald la iarnă? Atunci te rog să joci corespunzător cu rușii, că nu-i de glumit cu dictatura gazului!" Și băieții, de comitet, o să-i lase pe putiniști să treacă mai departe.
- Crezi tu?
- Păi sigur! Că poporul a ajuns o turmă placidă, gata să înghită orice. Bine, așa a fost și-n 1990, și-n 1974, nu se supăra nimeni dacă nu ieșeam campioni mondiali.
- Care "ieșeam", fată, că tu ești turcoaică, io sîrboaică! Peste toate, nici nu eram născute pe vremurile alea!
- Eh, așa vine vorba ... pînă la urmă, de la neamț mîncăm și noi o pîine, de ce să-i bîrfim ... Vorba bancului: ce face tînărul iugoslav cînd împlinește 18 ani? se duce în R.F.G. la muncă, spre deosebire de tînărul neamț care cînd împlinește 19 ani se duce în Iugoslavia să-l caute pe tata. Și de unde Turcia la mondiale, că i-au încurcat proștii ăia de români, pe care la rîndul lor i-au încurcat prietenii mei palikarii.
- Și nici cu foștii iugoslavi nu mi-e rușine.
- Păi da! Dar a început să-mi fie frică.
- De ce, fată?
- N-ai văzut ce tare au venit pe turnantă neonaziștii? Auslaender raus! și tot tacîmul.
- Ei na! Păi e plin Mannschaftul de corciți.
- Aiurea! S-a dat și Low pe brazdă. Ia mai citește lotul! păi unde-s Asamoah și Gomez și Boateng și compania, și toți Ibrahimii și Murații puști-minune? la televizor, tati! că n-a rămas decît Sami (n.r. Khedira) și Mesut (n.r. Ozil) care au ștate vechi de serviciu ...
- Hai fată, că uite, e și Jerome (n.r. Boateng) pe listă.
Fetele tac și mai bagă un tur de patrulă. N-au nici acum noroc. Aișe are mai departe chef de pălăvrăgeală.
- Nu mai spune, pînă la urmă l-au luat cu arcanul și pe el? Mă rog ... și mai sînt veșnicii Klose și Podolski, care toți gavaresc că ar fi polonezi, dar ei nu și nu! În rest, numai blonzi cu ochi albaștri, cum le place la SS-iștii ăia de-au ajuns în Parlamentul European. Acu să-l văd pe Jogi cît de fin psiholog e. Că a adus ditamai blocul de la Bayern, ceea ce e și normal, dar și contraponderea de la Dortmund. Șapte la cinci, și ăștia nu se înghit neam. Frate, frate, dar brînza e pe bani.
- Mai ales brînza dortmundeză.
- Cam așa. Poate vine grupul de la Arsenal să-i împace. Ăia-s mai senioriali, așa, au un iz de Camera Lorzilor.
- Da' de unde. De cînd este Arsenal club domnesc? Plus că de ani bunișori n-au mai luat nimic major. Dar măcar joacă la greu.
- ... și sînt terminați fizic după 38 de etape plus cele două cupe, plus Europa ...
- Ei lasă, vine doctorul Fuentes al nostru și îi scoate din rahat. Ce, anul trecut Bayern cum le-a dat șapte la varzelonezi? tot cu ceiuțul-fermecat versiunea 6.1, că prostovanii de catalani cică n-au mai vrut să se upgradeze de la 5.4, era prea mult pentru UNICEF și Qatar Foundation.
Încă o talpă, de vreo zece minute. Nici o lipeală n-apare la orizont, deși fustele au ajuns la un minim istoric. Aișe continuă:
- Mda. și toți sînt sictiriți, că uite, a venit vacanța, și ei trebuiau să fie la Ibiza, în Saint-Barts sau Mauritius. și în schimb trag la galere prin junglă.
- Aia e. Phii, ce mă dor picioarele!
- Vorbește și tu cu doctorul de la națională. Sau de la Bayern ... au ăia niște compuși-minune, n-ai văzut cum aleargă toți de la 90 de minute în sus? și Goetze, și Kross, și Schweini ...
- Și rezistă o zi și-o noapte în pat!
- Nu zău - păi eu glumeam! Tu de unde știi, că noi sîntem în Hamburg, și rezistenții noștri abia-abia au rămas în Bundesliga. Auzi rușine, să dea baraj să rămînă în divizie, și cu cine? cu Greuter Furth! și cum? cu 0-0 acasă și 1-1 afară? Vorba aia, cine dracu mai sînt și Furthsii ăia?!?
- Lasă-i, fată! Bine că au rămas. Îți dai seama ce dezastru economic era pentru noi dacă le tăia salariile la nivel de liga a doua?
- Eh! atîta pagubă! Deși, spun sincer, nu mă văd trecînd de la Sankt Pauli la Șanli Urfa sau Erzurum.
- Ce-s alea, Aișă fată?
- Niște orășele de pe la noi. În inima Anatoliei. Că la Stambul, Bursa sau Izmir concurența e mare, și trebuie să joc o groază de tururi preliminarii ca să ajung pe tabloul principal. Și nici așa tînără nu mai sînt.
- Ha ha! ai și tenisul în sînge, nu numai fotbalul. O dai pe Roland Garros acuma.
- Păi nu ți-am zis mai deunăzi că eram tînără și proastă și m-am angajat prezentatoare la o televiziune de sport? S-a mai lipit cîte ceva e mine ...
- Păi e simplu, te ștergi cu prosopul ...
Rîd amîndouă. Doi gomoși trec prin "secțiunea" lor de trotuar. De data asta negocierea se face la "pachet" și este încununată de succes. Încă 500 de euro care să ajute economiile în dezvoltare ale Estului Îndepărtat ...
De undeva răsună un clasic ... A las dos de la manana oi un mariachi tocar ... Virtuozul necunoscut în noapte încearcă să-l transforme din cancion de mariachi în yodler. Nu îi prea iese. Trompețica își sfîrșește recitalul cu un rîs gîlgîit. Pe 26 iunie, Germania are meci decisiv cu americanii. Un Obama-muțunache, spînzurat de oglinda retrovizoare a limuzinei, rînjește mefistofelic către nemțoaicele Aișe și Zlatka.
Două păsări de noapte dau nas în nas pe traseu.
- Bună, fată!
- Bună, fată! Wie geht's?
- Alles gute. Se putea și mai bine. Este cam liniște zilele astea. Nu tu elefanți albi, nu tu granguri, nu tu ștabi, nici măcar puțoii nu se mai bagă.
- Eee, a început Weltmeisterschaftul, măi Aișe, ce dracu, nici atîta lucru nu știi? Bărbații se descarcă acuma prin mijloace alternative, n-au nevoie de pupici și dezmierdări. Decît dacă pierde echipa favorită ... atunci trebuie mîngîiați, alintați, făcuți să-mțeleagă că nu a venit sfîrșitul lumii.
- Kein Problem, atuncea. La cîte înfrîngeri o să ne luăm ... Păi ce cap de serie e ăsta, de ne plimbă ca pe sfintele moaște, de la Salvador la Fortaleza și înapoi la Recife? de pe-acolo de unde se-avîntă avioanele peste balta cea mare ...
- Pernambuco, fată. Ăsta nume care cîntă ...
- Daaa ... Pernambuco, Guadalajara, Epaminonda ...
- Sau Santa Cruz Cabralia. Ha! Epaminonda?
- Lasă aia, ce dracu este Cabralia?
- Așa mi-a zis un jucător că se cheamă cătunul unde stau ai noștri. Cică și-au făcut și hotel nou-nouț, ridicat din temelie, să nu ne audă și să nu ne vază dușmanii. Nici musca nu trece fără ausweiss.
- Aiurea, ce să vadă? Că toți știu cum joacă Germania. Tare și cu forță, și cu șutul precis tras de departe. Asta n-o să se schimbe cît o fi neamțul neamț. Tot așa s-a cimentat națiunea în 54, cînd cu ungurii, și Rahn, și golul anulat lui Puskas la final.
- Mai, dar ce le mai știi!
- De la știrile sportive, Zlatkă fată. De la știrile sportive ...
O mașină se tîrăște greoi spre cele două. Discuția se poartă în șoaptă. Nici una din fete nu pare mulțumită. Potențialul client dă și el a lehamite din mînă și calcă accelerația.
Aișe s-a înfuriat.
- Nu se merită. Bani puțini. Criză ...
- Ce îmbîrligoși! Ce jegoși! Să te păcălească și mai multe nu!
- Salariul minim pe economie, my ass!
- Parcă ar fi parlamentari. zău de nu!
- Măi, eu măcar sînt fată cinstită, lucrez pe față, îi zic de la început clientului că ce vrea el face atîta și atîta, n-o mai dau cotită pe după cireș după ce a început acțiunea. Și lumea îmi spune mie "curvă". Păi mai curve decît politicienii cine să fie? Ziceam de fotbal, și de cum vine Cupa la Berlin. Păi dacă dăm pe traseu peste Rusia, știi ce? poate vine madam Merkel și bate cu pumnul în masă, și antrenorul se face mic de tot, și le zice la băieți "Mă tată, vreí să îți fie bine și cald la iarnă? Atunci te rog să joci corespunzător cu rușii, că nu-i de glumit cu dictatura gazului!" Și băieții, de comitet, o să-i lase pe putiniști să treacă mai departe.
- Crezi tu?
- Păi sigur! Că poporul a ajuns o turmă placidă, gata să înghită orice. Bine, așa a fost și-n 1990, și-n 1974, nu se supăra nimeni dacă nu ieșeam campioni mondiali.
- Care "ieșeam", fată, că tu ești turcoaică, io sîrboaică! Peste toate, nici nu eram născute pe vremurile alea!
- Eh, așa vine vorba ... pînă la urmă, de la neamț mîncăm și noi o pîine, de ce să-i bîrfim ... Vorba bancului: ce face tînărul iugoslav cînd împlinește 18 ani? se duce în R.F.G. la muncă, spre deosebire de tînărul neamț care cînd împlinește 19 ani se duce în Iugoslavia să-l caute pe tata. Și de unde Turcia la mondiale, că i-au încurcat proștii ăia de români, pe care la rîndul lor i-au încurcat prietenii mei palikarii.
- Și nici cu foștii iugoslavi nu mi-e rușine.
- Păi da! Dar a început să-mi fie frică.
- De ce, fată?
- N-ai văzut ce tare au venit pe turnantă neonaziștii? Auslaender raus! și tot tacîmul.
- Ei na! Păi e plin Mannschaftul de corciți.
- Aiurea! S-a dat și Low pe brazdă. Ia mai citește lotul! păi unde-s Asamoah și Gomez și Boateng și compania, și toți Ibrahimii și Murații puști-minune? la televizor, tati! că n-a rămas decît Sami (n.r. Khedira) și Mesut (n.r. Ozil) care au ștate vechi de serviciu ...
- Hai fată, că uite, e și Jerome (n.r. Boateng) pe listă.
Fetele tac și mai bagă un tur de patrulă. N-au nici acum noroc. Aișe are mai departe chef de pălăvrăgeală.
- Nu mai spune, pînă la urmă l-au luat cu arcanul și pe el? Mă rog ... și mai sînt veșnicii Klose și Podolski, care toți gavaresc că ar fi polonezi, dar ei nu și nu! În rest, numai blonzi cu ochi albaștri, cum le place la SS-iștii ăia de-au ajuns în Parlamentul European. Acu să-l văd pe Jogi cît de fin psiholog e. Că a adus ditamai blocul de la Bayern, ceea ce e și normal, dar și contraponderea de la Dortmund. Șapte la cinci, și ăștia nu se înghit neam. Frate, frate, dar brînza e pe bani.
- Mai ales brînza dortmundeză.
- Cam așa. Poate vine grupul de la Arsenal să-i împace. Ăia-s mai senioriali, așa, au un iz de Camera Lorzilor.
- Da' de unde. De cînd este Arsenal club domnesc? Plus că de ani bunișori n-au mai luat nimic major. Dar măcar joacă la greu.
- ... și sînt terminați fizic după 38 de etape plus cele două cupe, plus Europa ...
- Ei lasă, vine doctorul Fuentes al nostru și îi scoate din rahat. Ce, anul trecut Bayern cum le-a dat șapte la varzelonezi? tot cu ceiuțul-fermecat versiunea 6.1, că prostovanii de catalani cică n-au mai vrut să se upgradeze de la 5.4, era prea mult pentru UNICEF și Qatar Foundation.
Încă o talpă, de vreo zece minute. Nici o lipeală n-apare la orizont, deși fustele au ajuns la un minim istoric. Aișe continuă:
- Mda. și toți sînt sictiriți, că uite, a venit vacanța, și ei trebuiau să fie la Ibiza, în Saint-Barts sau Mauritius. și în schimb trag la galere prin junglă.
- Aia e. Phii, ce mă dor picioarele!
- Vorbește și tu cu doctorul de la națională. Sau de la Bayern ... au ăia niște compuși-minune, n-ai văzut cum aleargă toți de la 90 de minute în sus? și Goetze, și Kross, și Schweini ...
- Și rezistă o zi și-o noapte în pat!
- Nu zău - păi eu glumeam! Tu de unde știi, că noi sîntem în Hamburg, și rezistenții noștri abia-abia au rămas în Bundesliga. Auzi rușine, să dea baraj să rămînă în divizie, și cu cine? cu Greuter Furth! și cum? cu 0-0 acasă și 1-1 afară? Vorba aia, cine dracu mai sînt și Furthsii ăia?!?
- Lasă-i, fată! Bine că au rămas. Îți dai seama ce dezastru economic era pentru noi dacă le tăia salariile la nivel de liga a doua?
- Eh! atîta pagubă! Deși, spun sincer, nu mă văd trecînd de la Sankt Pauli la Șanli Urfa sau Erzurum.
- Ce-s alea, Aișă fată?
- Niște orășele de pe la noi. În inima Anatoliei. Că la Stambul, Bursa sau Izmir concurența e mare, și trebuie să joc o groază de tururi preliminarii ca să ajung pe tabloul principal. Și nici așa tînără nu mai sînt.
- Ha ha! ai și tenisul în sînge, nu numai fotbalul. O dai pe Roland Garros acuma.
- Păi nu ți-am zis mai deunăzi că eram tînără și proastă și m-am angajat prezentatoare la o televiziune de sport? S-a mai lipit cîte ceva e mine ...
- Păi e simplu, te ștergi cu prosopul ...
Rîd amîndouă. Doi gomoși trec prin "secțiunea" lor de trotuar. De data asta negocierea se face la "pachet" și este încununată de succes. Încă 500 de euro care să ajute economiile în dezvoltare ale Estului Îndepărtat ...
De undeva răsună un clasic ... A las dos de la manana oi un mariachi tocar ... Virtuozul necunoscut în noapte încearcă să-l transforme din cancion de mariachi în yodler. Nu îi prea iese. Trompețica își sfîrșește recitalul cu un rîs gîlgîit. Pe 26 iunie, Germania are meci decisiv cu americanii. Un Obama-muțunache, spînzurat de oglinda retrovizoare a limuzinei, rînjește mefistofelic către nemțoaicele Aișe și Zlatka.
luni, 2 iunie 2014
Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Spania - Din bîrlogul unei campioane mondiale
Ce ți-e și cu amintirile astea!
Mai alaltăieri jucam la plesneală, în Liga Campionilor, anul 2000 și un pic. Ce fotbal frumos era pe-atunci! mai ceva decît nesuferita tiki-taka, aia de mi-a mîncat zilele în La Liga. Mai alaltăieri cîștigam și noi, ăști hidalgo de vază, un titlu european cînd nimeni nu ar fi pariat o peseta moartă pe noi, că doar stăteam în fața Germaniei, și neamțul e neamț, chiar dacă în vara aia a lui 2008 adia a criză mondială. Sau poate taman de-aia, că neamțul e mai al dracu cînd dă de greu. Mai ieri luam titlul mondial contra amicilor olandezi - știu eu că abia așteaptă să ne ia măsura în meciul din grupă - chiar la ei acasă în Africa de Sud. Boer-ul tot boier, vorba aia, prelungiri și Andres I. pe ritm de vuvuzele și, uite-așa, chipurile, van-ii ne-au lăsat să cîștigăm. Aiurea! La ce cotonogeală a fost în meciul ăla ...
Aud că ăl bătrîn - nu, nu amigo del Bosque, ci regele ăl bătrîn, Juan Carlos - se pregătește să se ceară afară. Ce i-o fi venit? și tocmai acuma, în preziua Mundialului? Nu cred că e din cauză de boală, chit că bătrînețea nu iartă pe nimeni - și nici tinerețea, că uite, mă băgai pe tabletă și aflai că amărîta aia de Angelina degeaba și-a dat jos podoabele, că tot e suspectă de cancer, și chiar și așa stai și te miri cum vin unii și fac reclamă că uite ce supliment minunat de slăbit avem noi, Jolie a slăbit zece kile într-o lună. Păi dacă o caută racul p-acasă, cred și eu c-a slăbit. Nu mai există respect pe lumea asta ... nici pentru simpatica asta, Lara Croft leită-poleită, așa cum a greșit-o artistul ăla plastic de la Core Design, cînd a tras prea mult de mouse în zona pieptului fătucii ...
Hai că deja delirez. Lasă, să fie sănătoși amîndoi, și Angelina și Măria Sa urmașul autorizat al Generalissimului, omul nostru, El Caudillo, care le-a fost ca o mamă înaintașilor mei realiști.
Nu, nu atacanții de acum, ci jucătorii ăi vechi, Pirri și Amancio și Puskas și Di Stefano ... bine, că ultimii doi nici nu erau de-ai noștri ... dar ce, dacă sapi bine de tot, Azpilicueta sau Busquets sînt de-ai noștri? De-aia era bun ăl bătrîn, Juan Carlos, îi împăca cumva pe toți ... acuma, dracu știe ce s-o mai alege de țărișoara asta. Și cînd zic realiști, asta înseamnă doar că joacă la mine la Real (am voie să zic la mine la Real, că de la Raul încoace nimeni n-a mai stat atîta amar de vreme la clubul ăsta - chiar, pe unde naiba mai e senor Gonzalez? cred că tot pe la cămile, acolo e bătaia peștelui dacă vrei o bătrînețe liniștită), că în rest sînt toți cu capul în nori, mai rău ca piloții de linie, numai după bani, mașini și femei le e gîndul.
Eu nici nu eram născut pe vremea cînd Spania lua titlul ăla european. Cît să fi fost? 1964? iar cînd aveam nici un anișor, mîndra Spanie îi păcălea pe iugoslavi cu un penalty care n-a fost, și pe urmă murea lent și urît pe propriul teren cu Irlanda de Nord, R.F.G. și Anglia. Viva Naranjito!
Iniesta zice că să n-am nici o grijă, că ăl bătrîn - de data asta vorbea de del Bosque al nost' - are o tactică trăsnet, și că dacă nu dormeam la ședințele de pregătire tactică, aș fi fost și eu pătruns de măreția lui. "Bă, Iker", zice măgarul, "ai îmbătrînit, bă băiatule! nu te mai țin pleoapele, nu te mai țin mușchii, știe Ancelotti ce știe cînd te ține pe bancă ca pe un talisman, ca pe un bibelou, mă-nțelegi, și te șterge de praf doar la ocazii mari, o Ligă a Campionilor, o Decimă, o măslină ...". Țăran de Barcelona, n-ai ce-i face. Crede că toată lumea e a lui, că așa ține el minte de acu niște ani. Alooo! lăsați tîmpeniile, că ne joacă nemții bayernezii în picioare, pe bune de data asta, nu ca-n 2008 ...
Ar trebui să spăl mănușile astea. Prea mult jeg pe ele - și doar la națională. Unii ar zice că e patina timpului. N-am priceput niciodată expresia asta. Ce, noi jucăm hochei? ne dăm cu patinele la exerciții impuse sau la short-track? Păi noi sîntem spanioli (nu mai rînji, băi Xavi, sau Puyol, sau care ești p-acolo!) .. așa ... deci sîntem fiii Soarelui, chiar dacă siesta de la prînz e sfîntă. Că și așa nu poți face nimic cu 45 de grade de soare topit în creștetul capului și-n creieri.
... cică o să jucăm și la orele prînzului, să satisfacem foamea de sînge a europeanului de rînd ... păi dreptate-i asta?
Pe mine să mă sculați doar cînd ajungem în finală. Hai, fie, mă bag și la semifinală. Pînă atunci termin și cu spălatul. Sau poate îl pun pe Valdes să le spele.
Pff, doarme și ăsta. Portar, deh ...
Cu ăștia mergem noi la Mondiale. De unde atîtea șanse la titlu?
Deși ...
Tocmai mi-a trimis cineva un filmuleț despre prima medalie de aur a unui australian la Olimpiada de Iarnă ... că tot veni vorba de patine ... în 2002 ... era finala de cinci la ceva probă de patinaj viteză, și omul meu, lipa-lipa, arvunise ferm ultimul loc ... numai că una din gloabele din față a făcut o mișcare greșită, s-a împiedicat, i-a tîrît pe toți după el, și uite așa Lupta s-a terminat din lipsă de combatanți, și Aussie-ul meu a trecut primul linia de sosire, în uluiala generală, uluiala lui personală nefiind cea mai mică din sală.
Care va să zică, totul e să te moșmondești și tu p-acolo, că nu se știe cine și cînd se-mpiedică.
Acu văzui și cine mi-a trimis linkul. Șmecher mare nenea Vicente ăsta ... Hai, vă las, că iar avem ședință tactică. Bine că n-am băut cafea înainte ...
Mai alaltăieri jucam la plesneală, în Liga Campionilor, anul 2000 și un pic. Ce fotbal frumos era pe-atunci! mai ceva decît nesuferita tiki-taka, aia de mi-a mîncat zilele în La Liga. Mai alaltăieri cîștigam și noi, ăști hidalgo de vază, un titlu european cînd nimeni nu ar fi pariat o peseta moartă pe noi, că doar stăteam în fața Germaniei, și neamțul e neamț, chiar dacă în vara aia a lui 2008 adia a criză mondială. Sau poate taman de-aia, că neamțul e mai al dracu cînd dă de greu. Mai ieri luam titlul mondial contra amicilor olandezi - știu eu că abia așteaptă să ne ia măsura în meciul din grupă - chiar la ei acasă în Africa de Sud. Boer-ul tot boier, vorba aia, prelungiri și Andres I. pe ritm de vuvuzele și, uite-așa, chipurile, van-ii ne-au lăsat să cîștigăm. Aiurea! La ce cotonogeală a fost în meciul ăla ...
Aud că ăl bătrîn - nu, nu amigo del Bosque, ci regele ăl bătrîn, Juan Carlos - se pregătește să se ceară afară. Ce i-o fi venit? și tocmai acuma, în preziua Mundialului? Nu cred că e din cauză de boală, chit că bătrînețea nu iartă pe nimeni - și nici tinerețea, că uite, mă băgai pe tabletă și aflai că amărîta aia de Angelina degeaba și-a dat jos podoabele, că tot e suspectă de cancer, și chiar și așa stai și te miri cum vin unii și fac reclamă că uite ce supliment minunat de slăbit avem noi, Jolie a slăbit zece kile într-o lună. Păi dacă o caută racul p-acasă, cred și eu c-a slăbit. Nu mai există respect pe lumea asta ... nici pentru simpatica asta, Lara Croft leită-poleită, așa cum a greșit-o artistul ăla plastic de la Core Design, cînd a tras prea mult de mouse în zona pieptului fătucii ...
Hai că deja delirez. Lasă, să fie sănătoși amîndoi, și Angelina și Măria Sa urmașul autorizat al Generalissimului, omul nostru, El Caudillo, care le-a fost ca o mamă înaintașilor mei realiști.
Nu, nu atacanții de acum, ci jucătorii ăi vechi, Pirri și Amancio și Puskas și Di Stefano ... bine, că ultimii doi nici nu erau de-ai noștri ... dar ce, dacă sapi bine de tot, Azpilicueta sau Busquets sînt de-ai noștri? De-aia era bun ăl bătrîn, Juan Carlos, îi împăca cumva pe toți ... acuma, dracu știe ce s-o mai alege de țărișoara asta. Și cînd zic realiști, asta înseamnă doar că joacă la mine la Real (am voie să zic la mine la Real, că de la Raul încoace nimeni n-a mai stat atîta amar de vreme la clubul ăsta - chiar, pe unde naiba mai e senor Gonzalez? cred că tot pe la cămile, acolo e bătaia peștelui dacă vrei o bătrînețe liniștită), că în rest sînt toți cu capul în nori, mai rău ca piloții de linie, numai după bani, mașini și femei le e gîndul.
Eu nici nu eram născut pe vremea cînd Spania lua titlul ăla european. Cît să fi fost? 1964? iar cînd aveam nici un anișor, mîndra Spanie îi păcălea pe iugoslavi cu un penalty care n-a fost, și pe urmă murea lent și urît pe propriul teren cu Irlanda de Nord, R.F.G. și Anglia. Viva Naranjito!
Iniesta zice că să n-am nici o grijă, că ăl bătrîn - de data asta vorbea de del Bosque al nost' - are o tactică trăsnet, și că dacă nu dormeam la ședințele de pregătire tactică, aș fi fost și eu pătruns de măreția lui. "Bă, Iker", zice măgarul, "ai îmbătrînit, bă băiatule! nu te mai țin pleoapele, nu te mai țin mușchii, știe Ancelotti ce știe cînd te ține pe bancă ca pe un talisman, ca pe un bibelou, mă-nțelegi, și te șterge de praf doar la ocazii mari, o Ligă a Campionilor, o Decimă, o măslină ...". Țăran de Barcelona, n-ai ce-i face. Crede că toată lumea e a lui, că așa ține el minte de acu niște ani. Alooo! lăsați tîmpeniile, că ne joacă nemții bayernezii în picioare, pe bune de data asta, nu ca-n 2008 ...
Ar trebui să spăl mănușile astea. Prea mult jeg pe ele - și doar la națională. Unii ar zice că e patina timpului. N-am priceput niciodată expresia asta. Ce, noi jucăm hochei? ne dăm cu patinele la exerciții impuse sau la short-track? Păi noi sîntem spanioli (nu mai rînji, băi Xavi, sau Puyol, sau care ești p-acolo!) .. așa ... deci sîntem fiii Soarelui, chiar dacă siesta de la prînz e sfîntă. Că și așa nu poți face nimic cu 45 de grade de soare topit în creștetul capului și-n creieri.
... cică o să jucăm și la orele prînzului, să satisfacem foamea de sînge a europeanului de rînd ... păi dreptate-i asta?
Pe mine să mă sculați doar cînd ajungem în finală. Hai, fie, mă bag și la semifinală. Pînă atunci termin și cu spălatul. Sau poate îl pun pe Valdes să le spele.
Pff, doarme și ăsta. Portar, deh ...
Cu ăștia mergem noi la Mondiale. De unde atîtea șanse la titlu?
Deși ...
Tocmai mi-a trimis cineva un filmuleț despre prima medalie de aur a unui australian la Olimpiada de Iarnă ... că tot veni vorba de patine ... în 2002 ... era finala de cinci la ceva probă de patinaj viteză, și omul meu, lipa-lipa, arvunise ferm ultimul loc ... numai că una din gloabele din față a făcut o mișcare greșită, s-a împiedicat, i-a tîrît pe toți după el, și uite așa Lupta s-a terminat din lipsă de combatanți, și Aussie-ul meu a trecut primul linia de sosire, în uluiala generală, uluiala lui personală nefiind cea mai mică din sală.
Care va să zică, totul e să te moșmondești și tu p-acolo, că nu se știe cine și cînd se-mpiedică.
Acu văzui și cine mi-a trimis linkul. Șmecher mare nenea Vicente ăsta ... Hai, vă las, că iar avem ședință tactică. Bine că n-am băut cafea înainte ...
luni, 9 septembrie 2013
România - Ungaria 3-0
Să fim serioși, a fost un meci prost al naționalei.
Centrul terenului cedat (deliberat sau nu) de cuplul comico-fantezist Pintilii și Bourceanu, mîini moarte (Stancu, Torje), un țăcănit care se crede fundaș și începe să dribleze ca tembelul prin careu (Chiricheș), un portar care la cei peste 1,90 ai săi iese damboulea pe sub centrările din corner, o apărare visătoare, atacuri în valuri ale ungurilor (cel puțin în repriza a doua) … doar faptul că bafta porcească a lui Marica (a observat cineva că era să se împiedice înainte de șut?) s-a petrecut rapis, în minutul 2, ne-a scutit de o înfrîngere rușinoasă. Pînă s-au trezit ungurii că trebuie să joace altceva decît își propuseseră (adică un rock îndrăcit în loc de menuet leșinat), cam prin minutul 15-20, hop! a picat și al doilea gol, și cu asta s-a încheiat totul.
Diferenţa, evident, au făcut-o execuţiile individuale.
Mă rog, bine că am terminat cu paşalîcii mohacsieni; acum trecem la treburi serioase, vine sultanul în persoană!
luni, 12 august 2013
Oile placide din Ghencea
Sînt curios ce o să facă oițele cînd sursa de ceiuț bun a lu' domnu' doctor Neubert o să sece; sau cînd UEFA va fi silită să taie în carne vie în problema dopajului, chiar și împotriva cluburilor care aduc profit datorită audienței făcute.
Între timp, eu zic că e de urmărit parcursul în campionat al Ceahlăului Piatra-Neamț și a lui ACS Poli Timișoara fostă Recaș. Cică au preluat și ele metodele revoluționare de la Steaua București ...
Între timp, eu zic că e de urmărit parcursul în campionat al Ceahlăului Piatra-Neamț și a lui ACS Poli Timișoara fostă Recaș. Cică au preluat și ele metodele revoluționare de la Steaua București ...
marți, 12 iunie 2012
România - Argentina Jaguars 23-21
Cred că Jaguarii argentinieni au o mare problemă în fața României: pot să cîștige numai în condiții ideale de presiune și temperatură, cum se spunea la orele de fizică din liceu.
Acum doi ani, dacă nu mă înșeală pîrdalnica de memorie, România i-a bătut net, 24-6, dar pe o ploaie insistentă, de nu putea sărmanii mingicari sud-americani să-și facă jocul combinativ.
Anul trecut totul a fost perfect, o seară plăcută de vară, răcoare, nocturnă, așa că Jaguarii ne-au păpat de vii, 37-12 sau ceva de genul ăsta.
Și vine anul 2012, și o caniculă clasa întîi, și România învinge iar, la limită, 23-21. La un moment dat părea că argentinienii ne vor ajunge din urmă, mai ales că din ultimele 13-14 minute am jucat zece minute în inferioritate.
Să notăm, la repezeală, că ai noștri au ratat un eseu ca și făcut pe la sfîrșitul primei reprize, printr-un subtil înainte. că jaguarii au marcat un eseu pe o acțiune similară în care, după un balon de urmărire oamenii noștri au scăpat iarăși balonul, dar în spate de data asta, adică exact unde nu trebuia, în terenul de țintă - astea au punctele de draci maximi pentru spectatorul părtinitor din mine -, că s-a ținut un moment de reculegere în memoria marelui transformer Ion Constantin, recent dispărut dintre noi (și cînd zic mare, nu acționez în sensul proverbului "despre morți numai de bine", pentru că îmi aduc și acum aminte de meciul România - Franța 15-0 de prin anii 80, cînd Constantin a dat puncte și de la centrul terenului), că în pauză promoterițele ne-au omenit cu cîte o doză de bere Stejar (cam călîie, dar na! calul de dar nu se caută la dinți), că un pahar mare de bere era 5 lei și era chiar rece, indiferent de alte calități â, și s-a păstrat chiar frumos în termos.
Acum doi ani, dacă nu mă înșeală pîrdalnica de memorie, România i-a bătut net, 24-6, dar pe o ploaie insistentă, de nu putea sărmanii mingicari sud-americani să-și facă jocul combinativ.
Anul trecut totul a fost perfect, o seară plăcută de vară, răcoare, nocturnă, așa că Jaguarii ne-au păpat de vii, 37-12 sau ceva de genul ăsta.
Și vine anul 2012, și o caniculă clasa întîi, și România învinge iar, la limită, 23-21. La un moment dat părea că argentinienii ne vor ajunge din urmă, mai ales că din ultimele 13-14 minute am jucat zece minute în inferioritate.
Să notăm, la repezeală, că ai noștri au ratat un eseu ca și făcut pe la sfîrșitul primei reprize, printr-un subtil înainte. că jaguarii au marcat un eseu pe o acțiune similară în care, după un balon de urmărire oamenii noștri au scăpat iarăși balonul, dar în spate de data asta, adică exact unde nu trebuia, în terenul de țintă - astea au punctele de draci maximi pentru spectatorul părtinitor din mine -, că s-a ținut un moment de reculegere în memoria marelui transformer Ion Constantin, recent dispărut dintre noi (și cînd zic mare, nu acționez în sensul proverbului "despre morți numai de bine", pentru că îmi aduc și acum aminte de meciul România - Franța 15-0 de prin anii 80, cînd Constantin a dat puncte și de la centrul terenului), că în pauză promoterițele ne-au omenit cu cîte o doză de bere Stejar (cam călîie, dar na! calul de dar nu se caută la dinți), că un pahar mare de bere era 5 lei și era chiar rece, indiferent de alte calități â, și s-a păstrat chiar frumos în termos.
sâmbătă, 26 mai 2012
Bazna - Turneul regilor
Let's not forget:
http://www.turneulregilor.com/
Ediția 2012 e la fel de tare ca de obicei.
http://www.turneulregilor.com/
Ediția 2012 e la fel de tare ca de obicei.
sâmbătă, 7 aprilie 2012
La plajă, la volei, la fete
După ce mai acu cîteva luni FIFA lua decizia ca în competițiile de fotbal feminin să fie permis vălul musulman, ca să nu ofeneseze nobilele sentimente musulmane, iată că și voleiul pe plajă feminin este lovit de aceeași ciumă numită political-correctness.
Mai precis, fetele care la vară vor participa la competiția olimpică de beach volley nu mai au voie să joace în tanga și top sau sutien, ci trebuie să poarte (măcar) un echipament similar celui de la tenisul de cîmp, adică fustiță și tricou.
Cine a stat pe o plajă încinsă (nu mai zic de cei care au făcut vreodată efort pe o plajă încinsă) știe cît de imbecilă este această prevedere. Mă băieți, dacă pudoarea vă este violentată de seminuditatea feminină ... stați dracului acasă în deșerturile voastre unde vă puteți acoperi din cap pînă-n picioare ca să vă protejați de soarele arzător (lucru corect, aceasta este apărarea cea mai bună dacă plănuiești să stai pe termen lung în deșert) și nu vă mai uitați la sporturi decadente, ce dracu!
Bine că nu există și o competiție analogă la masculin, pesemne îi punea pe participanți să poarte armură ...
Mai precis, fetele care la vară vor participa la competiția olimpică de beach volley nu mai au voie să joace în tanga și top sau sutien, ci trebuie să poarte (măcar) un echipament similar celui de la tenisul de cîmp, adică fustiță și tricou.
Cine a stat pe o plajă încinsă (nu mai zic de cei care au făcut vreodată efort pe o plajă încinsă) știe cît de imbecilă este această prevedere. Mă băieți, dacă pudoarea vă este violentată de seminuditatea feminină ... stați dracului acasă în deșerturile voastre unde vă puteți acoperi din cap pînă-n picioare ca să vă protejați de soarele arzător (lucru corect, aceasta este apărarea cea mai bună dacă plănuiești să stai pe termen lung în deșert) și nu vă mai uitați la sporturi decadente, ce dracu!
Bine că nu există și o competiție analogă la masculin, pesemne îi punea pe participanți să poarte armură ...
marți, 7 februarie 2012
România - Portugalia 15 - 7 (2)
Prima repriză s-a jucat practic doar în 25-ul nostru. Nu e de mirare că la pauză portughezii conduceau cu 7-5 (ei au reușit să-și transforme eseul, noi nu), spre bucuria mici galerii lusitane, care behăia și ea cum putea, amețită de frig, undeva în sectorul B4 (în filmulețul din postul precedent am focalizat în mod voit asupra lor pentru cîteva secunde).
Ai noștri s-au descurcat binișor, trecînd chiar și peste 2 cartonașe galbene - carevasăzică, un sfert din timpul de joc l-am petrecut în inferioritate. Altfel, cele două echipe au practicat un joc extrem de curat, cu foarte puține greșeli individuale - surprinzător, dacă ținem seama de balonul înghețat care predispune la scăpări înainte. Ei bine, n-a fost cazul.
Ai noștri s-au descurcat binișor, trecînd chiar și peste 2 cartonașe galbene - carevasăzică, un sfert din timpul de joc l-am petrecut în inferioritate. Altfel, cele două echipe au practicat un joc extrem de curat, cu foarte puține greșeli individuale - surprinzător, dacă ținem seama de balonul înghețat care predispune la scăpări înainte. Ei bine, n-a fost cazul.
Eseul al doilea al românilor este vizibil în filmuleț, ceea ce nu-i mare lucru de vreme ce meciul a fost transmis la TV. Cel mai simpatic lucru este cum s-au inversat rolurile față de fotbal, în sensul că la fotbal autorul unui gol se duce adesea spre banca de rezerve să celebreze reușita, în timnp ce aici a venit muntele la Mahomed, adică rezervele echipei noastre (tipii în combinezoane negre) au dat năvală să-l îmbrățișeze pe autorul eseului.
Mai notăm caraghioslîcul portughez din repriza a doua, cînde transformerul lor s-a făcut de rîs la o penalitate relativ accesibilă, nereușind să ridice balonul nici măcar un metru de la sol, acesta (balonul, nu solul!) scurgîndu-se demn, cu încetinitorul, spre liniile noastre.
sâmbătă, 4 februarie 2012
România - Portugalia 15 - 7 (partea 1)
Să vedem cum fu această victorie cu Portugalia în Cupa Europeană a Națiunilor, în condiții extreme - frig, zăpada, vînt persistent.
Terenul a fost bunicel, date fiind condițiile: se vedea firul de iarbă, jilav, nu înghețat - mă rog, nu era înghețat bocnă, astfel încît să te doară dacă dai fundul de pămînt - ceva petece de zăpadă pe la colțuri. Oamenii au muncit de pe la 8 dimineața să curețe stratul alb depus de ninsorile din zilele precedente, și treaba făcută a fost super OK.
Aspectul general e cel din filmulețul de mai sus, făcut în timpul pauzei mai mult pentru a sublinia aranjamentul muzical de care am mai vorbit și cu ocazia altor partide de rugby, aranjament care se leagă cumva de naționalitatea oaspeților; de data asta, o melodie portugheză (bine că n-au dat renumita Pula Boi, Pula Cavalo :D :D), anume A Portuguesa e a mais linda.
Se vede și galeria portugheză (în sectorul B3) și fanii hardcore ai României (cei cu steagul gigantic), și nămeții de pe margine, și verdele (atît cît se poate) al gazonului, și tipii de la TV cocoțați la mama dracului de unde transmiteau meciul.
Intrarea a fost liberă, iar ca bonus organizatorii au pus la bătaie niște vermorele cu ceai, împărțind lichidul fierbinte doritorilor. Crainicul a anunțat fericitul eveniment și la pauză, dar ceaiul a avut mega-concurență, vinul fiert, cu care nu se putea bate, deși se simțea oleacă de rom pe lîngă ceai și zahăr. Părerea mea. Oricum, o idee mai mult decît binevenită. Am ras și eu un pahar - nu se putea compara cu ceaiul din termosul meu, firește, pentru una e artizanatul și alta e producția de masă, dar n-are a face.
marți, 17 ianuarie 2012
Bucharest Wolves - Stade Francais 13-34 (3)
- O parte din galeria franceză se ducea spre meci cu mai bine de o oră și jumătate înainte de start, pesemne se temeau că n-au să prindă locuri ... era să le zic în limba neaoșă a lui Napoleon "Bă băieți, vous n'avez rien compris!" Ia uite-i pe micuți, cu fulare roz și tot tacîmul, în stația Aviatorilor pe la 12 jumate (atenție, calitate execrabilă):
- Atmosfera, ca de obicei, amestecată. Stadionul destul de populat. O galerie franceză forma
tă mai mult din fete și fetițe, sau măcar ele erau cele mai vocale și cele mai pictate dealtfel, cu tricolorul francez pe obrăjori, sau cu un SFP la fel de multicolor pe frunte. Zbuciumate rău de tot fetele, la reluare alergau bezmetice să ajungă la tribuna întîia trecînd pe la peluza 2 (aia de lîngă stadionul de atletism), lucru care nu se face, cine a fost pe acolo știe că acolo e locul pe unde intră echipele în teren, iar trecerea publicului e interzisă.
- La meciul cu Worcester în tribune au fost francezi care țineau cu tot dinadinsul să moară capra vecinului. Acum, la peluza întîi (cea dinspre mănăstirea Cașin) erau și doi englezi rătăciți, care aveau și ei ceva de împărțit cu capra galică. La scorul de 8-10 încă erau bucuroși că Lupii țin aproape de mai valoroșii lor adversari. N-a fost să fie ...
- Ca și meci, victoria a fost fără dubii și chiar și punctul bonus a fost căpătat pe deplin meritat, nu ca Worcester. De fapt, partida s-a jucat cu vreo două-trei minute înainte de pauză, cînd un jucător de-al nostru a comis o greșeală intenționată și a fost trimis în Recycle ... ăăăă ... vreau să zic, în Sin Bin. Cu această frumoasă ocazie, a celor zece minute de superioritate, parizienii s-au dus de la 8-10 (scor relativ ușor de răsturnat) la 8-20 (și totul s-a dus dracului). cînd omul a reintrat, meciul era deja jucat. Dominarea rozaliilor a fost consistentă și ai noștri nu au putut emite pretenții decît în puține rînduri.
luni, 16 ianuarie 2012
Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 2)
Eseurile românești văzute în direct și la o oră de vîrf.
Primul, care a și deschis scorul:
Primul, care a și deschis scorul:
Al doilea, care a spălat oleacă obrazul Lupilor (auuuuu-auuuuuuuu-auuu!), căci pînă la urmă a fost (doar) 2-4 la eseuri, chiar dacă victoria francezilor a fost clară și fără istoric:
Tipul în fîș negru, care se bucură ca un copil la eseul realizat prin consacrata prăbușire cu balonul în terenul de țintă, e secundul / preparatorul fizic al echipei noastre, francez de baștină din cîte bag de seamă, și care chiar era mulțumit de rezultat (Bucarest treize, Paris vingt-sept ... c'est pas mal!).
Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 1)
O echipă All Blacks invadează terenul la finalul partidei Bucharest Wolves - Stade Francais, marcînd un eseu la centru (și marcînd și teritoriul în același timp):
În acest timp, jucătorii umani (vorba vine, unii sînt ditamai caii :) ) salutau publicul, în uralele delirante ale micii galerii franceze și aplauzele mai mult sau mai puțin ironice ale românilor.
luni, 12 decembrie 2011
Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - poz(n)e
Cîteva poze și filmulețe
1. Terenurile secunde sînt gata pe jumătate, așa cum se poate vedea mai jos.
2. Următoarele două sînt o comparație între peluza a doua la meciul cu Războinicii și peluza a doua la meciul cu Cruciații (adică Warriors și Crociati, să ne înțelegem, că nu toată lumea știe de glumă)
Se observă apariția noii și modernei tabele de marcaj electronico-tipografică, adică e cu hîrtie, și pe ea scrie (încă) 0-0.
De asemenea, în a doua poză îl vedeți și pe nea antrenoru' ăla secund al italienilor care mi-a împuiat urechile cu avanti și a terra ... e cel care stă singur în rîndul de sus, pentru ca privirea lui de vultur să cuprindă întreg cîmpul de joc.
3. Faza eseului nostru, la calitate superHD :D :D de telefon mobil:
Este înscris tot prin metoda strămoșească testată și răs-validată în istorie "cu toții călare pe ei, vitejii mei!". Noroc că arbitrul a avut ochiul ager, și noroc că englezii au fost berbeci și s-au dus chitiți înspre stînga, crezînd că acolo-i balonul, cînd el încă zăcea la fundul grămezii spontane ...
Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - addenda
Ca o adăugire, să vedem cam cum tratează ziarele de sport acest meci ... păi, cum să-l trateze?!? Unul din ele nu suflă un cuvințel, celălalt dă știrea, ba chiar și un reportaj-interviu, dar titlul e de-a-mboulea pus.
Cum ar veni, să ne bucurăm de victorie - chiar dacă învingătorii-învinși au un H în plus ...
duminică, 11 decembrie 2011
Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24
A fost o victorie cu totul nemeritată a englezilor. Nu la această diferență. Nu cu punct bonus ofensiv.
Dacă privim strict scorul la eseuri (1-4), obicei bun pe care o să-l folosesc mai des, s-ar putea spune că războinicii i-au dominat pe lupi rău de tot. Dar n-a fost așa, ai noștri au condus cu 3-0, apoi au întors rezultatul la 13-12, după un eseu îndelung muncit, iar după al treilea eseu al englezilor scorul a ajuns la 13-17. (Ratangiul de transformer englez a dat pe lîngă la două transformări și o lovitură de pedeapsă din poziții extrem de favorabile - bătea un pui de vînt, dar nu chiar atît de cumplit încît să dea satelitu' jos de pe orbită).
Ei, și din momentul ăsta au început bucureștenii să preseze. Și au presat, neică, purtați și de presiunea tribunei și de urletele sinistre de lupi puse la stația de amplificare - o idee oribil-satirică, mai degrabă semăna a cîine urlînd a morțiu la lună - și de vreo două ori au ajuns la cîțiva metri de buturile adverse. Dar mereu s-a întîmplat ceva, un înainte, o aruncare peste grămadă, o blocare a balonului, și Worcester a scăpat cu fața curată. Și dacă rămînea 13-17 nu se supăra nimeni, dar în ultimele secunde Worcester a mai dat și eseul pentru punct bonus ofensiv, mîncîndu-ne nouă punctul bonus defensiv!
Mai mult, mie personal mi s-a părut că la al doilea eseu englez unul din aceștia a făcut un paravan ca la carte undeva la mijlocul terenului spre margine, într-o situație de doi contra doi, iar beneficiarul paravanului a țîșnit spre eseu și după ce a destabilizat apărarea noastră n-a fost foarte greu să încasăm eseul.
În rest, joc frumos, la mînă, o droaie de inexactități din partea oaspeților, lucru la care nu mă așteptam - cel puțin un eseu și l-au mîncat singuri, cînd din prea multe pase încrucișate și mingicăreală au reușit un înainte de toată frumusețea. Placajele românilor au fost mai precise decît de obicei, jocul la mînă s-a îmbunătățit oleacă (chiar nu pricep de ce naiba s-au apucat de așa ceva iarna, pe frig, cînd degetele îngheață chiar și numai dacă pui mîna pe balon), dar mai e de lucru la degajările în tușă, îndeosebi cele din penalități, au fost minim două situații în care n-am putut profita de repunere proprie pentru că balonul n-a vrut să iasă afară. (Ba nu, mint, a doua oară balonul a prins la limită tușa, iar fundașul englez s-a ferit în ultimul moment).
În concluzie, am plecat frustrat și plin de nervi de la stadion, împreună cu pîlcul de suporteri britanici.
De asemenea, remarc noua tabelă modernizată a satdionului Arcul de Triumf, o să descarc pozele și o să vi-o arăt, afișajul se face cu brațele și cu creionul pe hărtie, vorba cîntecului.
Și cu asta gata cu rugby-ul pe acest an. Ne concentrăm pe handbal feminin, vin roșu și sarmale, și să ne revedem cu bine în ianuarie!
sâmbătă, 10 decembrie 2011
De diverse chestii
Nici nu m-am uitat la distracția sportivă a lunii decembrie, adică Mondialele sau Europenele (după caz) de handbal ale fetelor. Moticul principal nu e jocul chinuit, egalul cu Japonia și cele două înfrîngeri din final, ci lipsa grupelor semifinale în care rezultatele din grupele inițiale chiar să conteze. De data asta conta doar calificarea (obținută după primele două meciuri, lucru pe care îl știam de la bun început), urmînd ca loteria să ne arate drumul mai departe. Din punctul meu de vedere, Mondialele încep luni seară, cu meciul contra Croației. (Umrătorul adversar va fi Norvegia, pentru că nu văd Olanda în stare să le încurce pe vikingioaice).
La polo, România - Spania 9-8 în calificările pentru Liga Mondială. E bine, încă mai mișcăm la polo ... cît ne-o mai ține ...
Iar duminică, mare meci mare de încheiere de sezon (de an, de fapt, că sezonul continuă în ianuarie) pentru rugby-ul românesc. Lupușorii București (nu pot să le zic chiar Lupi pe de-a-ntregul, după cum au încasat-o de la Stade Francais în deplasare) se luptă cu Worcester. Hai băieții! puneți osul la treabă, ar cam fi cazul!
S-au redeschis patinoarele bucureștene. Cea mai tare chestie vine de la patinoarul Floreasca, unde, sîmbăta cel puțin, avem super-ofertă specială și neoficială, cu 15 lei intrarea la ora 10 dimineața poți patina pînă la orele 15 (pentru cine-l țin puterile, normal, și are chef), Asta pentru că pauza de refacere a gheții dintre orele 12 și 13 a dispărut. Și totuși, nu prea e multă lume pe patinoar. Păcat!
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Viziunea săptămînii
Zilele astea avem aşa:
- O participare românească la Mastersul de final de an din tenis. Cum care Masters?Ăla în care pare-mi-se că doar Năstase a mai prestat la vremea lui. & campioni, o grupă roşie, una albastră, învîngătorul ia totul ... sau pe-aproape. Horia Tecău n-o să joace în the main event (turneul de simplu), ci în cel de dublu, pentru că s-a "sudat" foarte bine de Lindstedt ... şi uite unde au ajuns.
- Lupii rugbyşti au pierdut la scor în Franţa contra rozaliilor de la Stade Francais. Era de aşteptat, dar să dea doar 3 puncte ... asta-i urît. Îi aşteptăm în decembrie pe cei de la Worcester să-i batem pe frig şi zloată, la noi lîngă Mănăstire. Om trăi şi-om vedea.
- Nicăieri n-am putut găsi rezultatul voleibalistelor noastre la Leningrad, în finala contra URSS (mă rog, acum ăştia pozează în Rusia democrată ... şi oraşul e acum Petrograd ...). Sînt practic 100% convins că au pierdut şi deci nu mai sînt şanse de calificare pentru Olimpiadă.
- A început turneul Carpaţi la handbal feminin. În prima zi, înfrîngere cu Ungaria. Atîta pagubă ... Cică unguroaicele nu s-au calificat la Mondialele din Brazilia de luna viitoare. Ciudat ...
duminică, 13 noiembrie 2011
Wolves - Crociati 37 - 7
Uite că s-a întîmplat minunea și o echipă românească ia punct bonus ofensiv! Crociati s-au prezentat mult sub prestația de anul trecut, cînd Stejarii București, actualmente reciclați în Lupi, au cîștigat în ultimele secunde. (Meciul ăla nu l-am văzut pe viu, eram la munte, și astăzi era cît pe ce să-l pierd din același motiv ... dar n-a fost să fie).
De fapt, meciul l-au pierdut în primele 10 minute, cînd ai noștri au dat un eseu și o lovitură de pedeapsă (pe astea le-am pierdut din păcate, stăteam la rînd la bilete, căci omul de la ghișeu nu mai avea rest la bani, cică primise doar echivalentul a 500 de lei în hîrtii de 10 lei - preţul biletelor era de 10 respeciv 20 de lei). Peste toate astea transformerul italian le-a mîncat meciul, ratînd de trei ori la rînd cam din aceeași poziție, la 30-40 de metri de buturi, aproape de tușa dinspre oficială. Adică, ratezi o dată, e de înțeles, n-ai calculat bine unghiul, direcția și viteza vîntului (azi n-a bătut mai deloc vîntul), dar și a doua oară? și a treia oară?
În fine, s-a făcut 17-0, după care italienii au avut un zvîc și un eseu, și la pauză s-a intrat cu 17-7 (2-1 la eseuri). Al doilea eseu românesc se vede în materialul video anexat.
Înțeleg că meciul nu a fost transmis de nici o televiziune. Lucru bun, pentru că altfel nu știu cîtă lume ar fi venit pe stadion. Ar fi fost păcat, căci nimic nu se compară cu mirosul reavăn al ierbii adevărate, crescută natural, la soare și la ploaie, fără să fie nevoie de instalații costisitoare de iradiere și iluminare cum este cerută mai nou pe Arena Națională. Plus că Arcul de triumf, ca stadion, este o combinație foarte simpatică între un imaș sătesc (în sensul bun al cuvîntului, care te trimite la satul autentic, nepoluat în nici un fel) și o arenă modernă (sau hai! semi-modernă). Delatfel, unul din secunzii italieni stătea la peluză, în vîrf de tot, și behăia diverse indicații către jucătorii lui, mai ales unul Pepo dacă am reținut eu bine. La un moment dat îmi vuia capul de atîtea mezzo, a dietro, a terra și alte asemenea.
(Văd că terenurile secunde sînt acuma arături, cred că bagă ceva sistem de irigare sau de drenare, după șanțurile care străbat unul din ele - celălalt este acoperit de nisip de la A la Z). Bun așa! deși nu prea e momentul potrivit al anului, dar în fine ...
În rest, meci echilibrat pînă în momentul eseului 3 al Lupilor, picat de niciunde, după o degajare în 22-ul advers bîlbîită de fundașul italian, de care a profitat unul din jucătorii noștri care i-a subtilizat balonul, l-a bîlbîit și el oleacă de ziceai că-i săpun bun de scăpat înainte, dar micul număr de prestidigitație s-a încheiat cu bine, cu un eseu la centru.
Pînă atunci italienii fuseseră cei cu greșeli mai multe - mingi pierdute pe atacul lor, fără vreo cauză aparentă, poate viteza prea mare cu care doreau să execute combinațiile și încrucișările, tușe pierdute pe repunere proprie, grămezi pierdute pe introducere proprie. Nu multe, una-două maximum trei din fiecare, dar Lupii nu prea au putut profita de ele, fiind prea uluiți și greşind la rîndul lor aproape imediat.
Au fost și contacte mai dure "era unu blond pe partea noastră care cred că se duce direct la dentist ... daaa, numai placaje la gît, lovituri în cap, în piept" după cum ziceau niște suporteri în drum spre ieșire - oameni nu chiar la prima tinerețe, și incluzînd o doamnă ... deci, se poate șifără demenți care să dea cu boxul, chiar dacă la intrare controlul a fost ceva mai strict decît de obicei, jandarmii întrebînd cam ce am prin rucsac (păi ce să am? niște apă, o carte, aparatul foto și cinșpe bombe artizanale, normal).
Crainicul stadionului a mai făcut o nefăcută: man, indivizii erau din Italia, deci nu îi cheamă Croația (care-i altă țară), ci Crociati (adică Cruciații, pour les conaisseurs). La puncte pozitive, ambianța adecvată, adică muzică ialienească în timpul pauzei și a întreruperilor. De data asta s-a produs Adriano Celentano cu al său celebru Azzuro (unul din preferatele mele all-time, dealtfel), dar la care italienii se uitau oarecum cruciș "ce dracu, ăștia fac mișto de noi?" sono scherzando? pentru că, dacă stai să te gîndești, atît începutul melodiei cît și ritmul său general sugerează o luare în derîdere ... nana-na-na-na-na-na-na-na ... un aeroplanoooo che se ne vaaaaaa ...
Mă rog, stația de amplificare n-are nici o vină, e chiar drăguță ideea, anul trecut cu Leeds la finalul meciului puseseră chiar imnul de echipă al englezilor. Simpatic și ăla (Leeds! Leeds! Leeds!), stenic de te ridică de pe scaun. Bine, nu văd cine ar fi putut să stea pe scaun azi (în afara tribunei acoperite, firește): nu era foarte frig, nici vîntul nu prea bătea, dar statul pe loc era crimă curată. Pînă și rezervele se antrenau mai cu spor, vrînd să-și păstreze focul lăuntric, chiar dacă nu erau foarte convinși că este bine ceea ce fac. Ca dovadă, una din perechile de antrenament de la noi trebuia să exerseze o chestie în doi, dar cînd secundul român (vorba vine, am impresia că-i francez) s-a întors cu spatele, au tras cu ochiul șmecherește și au lăsat-o mai moale ... go figure!
În final, să luăm clasamentul grupei și să-l punem în ramă: Bucharest Wolves e pe locul întîi, cu cinci puncte! Unde mai pupăm noi asemenea clasare?!?
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Scurtissime
Scurtissime:
1. Pînă la urmă, la Europenele de Șah echipele României au ocupat locurile 9 la masculin și 17 la feminin. Se putea și mai bine, dar poziționarea și evoluția băieților cel puțin este meritorie, aceștia porneau cu șansa a 17-a. Mai dezamăgitor a fost ce s-a întîmplat cu fetele, pornite cu șansa a 9-a Ciudat! fetele, cap de serie nr. 9 au terminat pe locul 17, iar băieții, cap de serie nr. 17, au terminat pe 9. Mai ceva ca-n Două loturi a lui Caragiale.
Cîștigători au fost Germania la masculin (veniți de niciunde, după ce Azerbaidjanul condusese multe runde) și respectiv rusia la feminin.
2. Începe o nouă ediție a cupelor europene la rugby pentru selecționata Bucureștiului, care nu mai sînt Stejari ci Lupi, din cîte am priceput. Mai bine așa; data trecută bietul crainic al stadionului Arcul de Triumf (oleaca abțiguit, după cum șopteau guriel rele din tribună) încerca să dea tonul la încurajări strigînd Oaks! Oaks! (stejari) dar ieșea un fel de Wax! Wax! (ceară). O fi avînd fantezii erotice cu ceară, vorba acelorași mucaliți din tribune.
În fine, jucăm cu eternele Stade Francais și Crociati - dar de data asta avem Worcester în loc de Leeds.
joi, 10 noiembrie 2011
România la Europenele de Şah
În runda a şasea a Europenelor, la masculin România a învins Grecia şi a trecut pe primul loc (!). Din păcate în a şaptea rundă am pierdut contra Germaniei şi am picta pe cinci, ceea ce este oricum o clasare super.
La fete o ducem mai rău, locul 17 după 7 runde, cu linie de clasament 3-1-3.
Au mai rămas 2 runde: una azi, una mîine. Baftă băieţi, baftă fetelor!
marți, 8 noiembrie 2011
Cupa Mondială la rugby - concluzii (2)
Păi ce concluzii mai vreţi?
Timpul a trecut ... în România cea mult-prea-devreme-deconectată de la magia World Cup tocmai se pune de-o finală a campionatului naţional, întrerupt temporar din cauza celor trei săptămîni şi jumătate "de Noua Zeelandă" - aţi remarcat că în alte campionate se juca sănătos în acea perioadă? Franţa, Anglia şi aşa mai departe -, clujenii se pregătesc să dea faliment şi să ajungă din B direct în groapă, echipa lui Fercu behăie că de ce este omul suspendat pe şase luni, ce, nu-i cinstit, el are rău de avion, ce dacă cu patru-cinci zile înainte de plecarea la Antipozi se suise în avionul de Franţa? una din finaliste e Steaua dar dracu ştie cu cine joacă, pentru nimeni nu s-a sinchisit să dea rezultatul celei de-a doua semifinale pe la aşa-zisele buletine de ştiri sportive ...
În rest, totule de bine, interesul faţă de rugbu este în creştere în România, finala World Cup fiind transmisă de mahahaharele post TV pe nume Digi sport, şi nu oricare, ci Digisport2, căci pe Digi1 se desfăşura nu-mai-ştiu-ce cursă de moto GP.
Asta e.
Campionatul European de Şah 2011
Ştie cineva în ţara asta mare că, dincolo de Dodei, Gigei, suporteri nebuni, mititei şi alte animale, se desfăşoară în Grecia campionatele europene de şah? Scrie pe undeva prin minunata presă "sportivă" din România despre ceea ce se întîmplă acolo? Postează vreun ziar de sport online (măcar) partidele echipelor noastre - masculin şi feminin? Că nu e greu, înseamnă doar un copy plus paste ...
P.S.: După cinci runde (în acest moment) România e pe 2 la masculin cu 4 victorii şi o înfrîngere, şi pe 19 la feminin cu 2 victorii un egal şi 2 înfrîngeri. (Se punctează un pic diferit faţă de metoda de dinainte în care se însumau victoriile şi egalurile de la tablă: acuma, dacă baţi adversarul cu 4-0 sau cu 2,5 - 1,5, tot aia e, tot 1 victorie se consideră. Abia ulterior vor conta punctele efective 2de la masă")
vineri, 28 octombrie 2011
Cupa Mondială la rugby - concluzii (1)
S-a terminat o nouă ediţie a Cupei Mondiale la rugby. Ţara organizatoare, Noua Zeelandă, a cîştigat la limită titlul în faţa Franţei, şi cînd zic "la limită" înseamnă chiar la limită, adică la un punct diferenţă (8-7), lucru care trebuie pomenit în mod special într-un sport în care victoriile la limită sînt cele la 7 puncte sau mai puţin, adică un eseu transformat, învinşii dintr-un asemenea meci primind punctul bonus defensiv fiindcă s-au ţinut scai de învîngători.
Întrebarea legitimă este: de ce meciurile de rugby care după 80 de minute arată diferenţe de 7 puncte sau mai mici nu se consideră a fi egale? iar partida să se continue de pildă cu 10 minute de prelungiri, pornite de la scorul existent (cum ar fi 8-7 în cazul finalei de acum o săptămînă), pentru a oferi şi celor conduşi o a doua şansă? Mi se pare cît se poate de echitabil: cei conduşi vor lupta din răsputeri să întoarcă rezultatul, iar cei care conduc n-au decît să se apere în continuare, dacă aşa poftesc. Rezultatul după 80 plus 10 minute ar fi cel definitiv, chiar dacă şi în minutul 90 se înregistrează 7 puncte sau mai puţin diferenţă.
Dar na! şefii rugbyului mondial sînt prea închistaţi în conservatorismul lor ca să poată gîndi aşa ceva. Părerea mea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)