Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Africa & America Latină - Wargames

Panzer General era un simplu joc.

Panzer General folosea hexagoane suprapuse peste o hartă a Europei din timpul celui de-al doilea război mondial, iar jucătorul controla o serie de unități militare cu anumite abilități și puteri, încercînd să-și realizeze obiectivele în dauna unităților controlate de calculator.

Panzer General era un simplu joc.

Cum fotbalul, zice Bill Shankly ot Liverpool, e mai mult decît un simplu joc, mai mult chiar decît viața și moartea, o serie de națiuni latino-americane și africane, zvîrlite de-a dura de la masa bogaților. au hotărît să să se transpună pe tabla de joc, jucînd unii împotriva celorlalți, pentru a pune mîna pe marele premiu, orașul fortificat Rio. Hexagoanele, dese, sînt acum suprapuse peste harta uriașei Brazilii, gigante pela propria natuleza ...

Turul 1:

Încep africanii, deoarece sînt mai puțini.

Nigeria - o unitate de geniști care își face loc în legea ei peste rîurile Amazoniei. Nu e în firea lor să lupte direct, ci doar îi ajută pe alții. Podul de piatră construit de ei nu se dărîmă chiar așa ușor, chiar dacă e lipit cu bani negri din pariuri.
Ghana - înconjurată de dușmani și de o natură potrivnică, tancul ușor ghanez, care în jocul trecut a fost la o mînă distanță de vechiul cis african al semifinalelor, își gripează motorul, se supraîncinge, crapă, tace
Coasta de Fildeș - elefanții: ...ce altceva decît o divizie de blindate? lovește frontal peste hex-ul columbian ultraîntărit și pierde o grămadă de health-points.
Algeria - o trupă de desant, oameni nebuni sprijiniți de partizani (a se citi suporteri), se strecoară cumva printre capcanele întonse de aliații belgieni și ruși și avansează pînă la o optime de drum pînă la Rio
Camerun - o motocicletă de recunoaștere - avansează prodigios spre ținta finală; nimerește peste zona apărată de blindatul mexican și este distrusă. Oricum zice-se că nu avea destui bani pentru a-și face plinul, chiar dacă ar fi supraviețuit.

Replica latino-americană:

Honduras - un avion de transport care își lungește prea mult traiectoria și se prăbușește în flăcări, fără a fi lovită de vreun proiectil inamic. În cădere nimerește peste infanteria grea ecuadoria, ale cărei efective le înjumătășelte înainte ca ea să fi intrat efectiv în luptă
Uruguay - compania de mitraliere grele a avut odată un bonus general neneglijabil, de cînd cu victoriile de acum multe-multe ture; au rămas doar cu bonusul ofensiv Cavani, și și-l cheltuiesc aiurea, distrugînd nava de coastă costa-ricană și autoeliminîndu-se cu această ocazie
Columbia - profită și nimicește resturile ivorienilor, drumul spre hex-ele centrale este larg deschis
Chile - transportor blindat care își pune coada înte picioare și pleacă acasă de bunăvoie, chiar înainte de a trage un foc de armă
Mexic - nici nu contează ce fel de unitate este, căci mereu se uită spre portavionul vecinilor de la nord. De-aia nu vede și nu va vedea niciodată ce i-a dat jos de pe hartă. Nu ajunge să te lupți cu motociclete cu ataș ca să fii cu adevărat mare.
Costa Rica - o navă de coastă, se scufundă repede și ușor
Ecuador - atacată un avanpost ce părea a fi inamic, dar se bate cu propriile umbre și fantasme ale trecutului. Slăbită deja de accidentul hondurian, ecuadorienii pier și ei, tot cu un simplu scîncet stingher.

Turul 2

Algeria - slăbită după măcelul din primul tur, încearcă să înainteze
Nigeria -slăbită după măcelul din primul tur, se oprește, cedează ...

Columbia - o fostă favorită a lui Pele pentru titlul mondial, eeste o trupă de infanterie grea totuși fără veleități. Luptă doar pentru că i s-a dat ordin ...

Dar deja după tura a doua cuțitele sînt pe masă. Sîngele e fierbinte, Sînge de sclavi africani aduși să piară ăe plantațiile de bumbac și cafea. Răfuieli interne. Dușmani puternici din afară.. Hex-ele își micșorează dimensiunea și-și măresc numărul, calea către Rio e tot mai obscură. Fotbalul nu mai e doar un simplu joc ...

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Franța și SUA - Ură și iubire

Chance este american get-beget iar Dominique, în ciuda numele ambiguu, este franțuzoaică și nu francez. Ard amîndoi gazul de pomană în New York City, doi designeri la fel de inutili ca și celebrii de-acuma Jens și Sedsel, perechea daneză de caraghioși care chiar crede că părerea lor se face auzită dacă votează la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a-și rotunji veniturile, consilierul lor financiar i-a sfătuit să parieze cum știu ei mai bine pe meciuri din campionatul mondial de fotbal. Dacă însă sînt deschiși la sugestii, zice consilierul (acesta e un negru, tot get-beget, imigrant recent de pe coasta de vest a Africii, care cică are o serie de conexiuni cu mafia pariurilor), ar putea face bani frumoși.

Așa că Chance și Dominique au început să învețe în ritm accelerat tainele fotbalului european. Nici unul dintre ei nu are afinități de suporter, iar veleități sportive nici atît. În virtutea inerției, bărbatul ține cu Giants (de ultima dată cînd au cîștigat ei un tilu NFL) iar femeia, de dragul contradicției în cuplu, mai bagă un J-E-T-S! Jets! Jets! JETS! a la Fireman Ed.

Așa au aflat că performanțele Franței sînt mult mai bune ca ale americanilor - chit că aceștia din urmă se pot lăuda nu doar cu prezența între primele opt acum 12 ani, ci și cu un loc trei, e drept la prima ediție, din doar 13 participante. În schimb, Franța s-a încoronat campioană la ea acasă, după mulți pupici pe chelia lui Barthez și un scandal de otrăvire în masă a adversarilor din finala 1998, brazilienii. După faptă și răsplată: în 2002, Senegalul i-a făcut de comandă, și împreună cu Danemarca și Uruguay i-a trimis pachet acasă încă din faza grupelor. Odată păcatele spălate, zeița Fortuna le-a surîs în 2006 pînă în finală, unde i-au bătut azzurii. Păcatele comise atunci ("copita" cu capul executată de Zidane asupra lui Materazzi) le-au fost fatale în Africa de Sud, unde iar au șters-o cu coada între picioare (chit că broaștele n-au coadă) după doar trei meciuri. Și, ca și în Coreea de Sud/Japonia, din Africa de Sud pînă în Franța e drum lung, cale de-o mie de pîini ...

Așadar, zice Dominique, fină cunoscătoare a karmei, a echilibrului Yin-Yang și a feng-shu-ului aplicat la nivel de reprezentativă națională, ar fi cazul ca francezii să prindă iar finala, dacă nu mai mult ... poate cu Germania?!?

Imposibil, zice Chance, cele două vor juca între ele în sferturi.

Bine, atunci poate cu SUA?

Neah, tot în sferturi. Mai degrabă cu Spania. Cocoșii galici au avut o prestație de neuitat pe pămînt spaniol, în 1982 ... Dar mai degrabă americanii ar putea fi surpriza plăcută, conchide Chance. Klinsmann are riscul în sînge, cum îl avea și ca atacant, cu execuțiile sale geniale din plonjon în Italia Novanta. a șters cu buretele trecutul, i-a păstrat din veterani doar pe Tim Howard (ăsta e portar, nu contează vîrsta), pe Clint Dempsey și, normal, pe DaMarcus. În rest, trialuri peste trialuri în toată țara. o mulțime de talente - har Domnului, este de unde! - și o națională care pare că ar vrea să se uite de sus la prestația din 2002.

Dar Franța are un lot mult, mult mai valoros, dacă ne uităm pe salariile jucătorilor, pe valoarea lor de transfer, pe clauza de reziliere, pe tot. Adevărat, fotnalul nu e matematică, aici nu se aplică, tranzitivitatea operatorilor, nici regula de trei simplă și nici măcar analiza statistică.

Bărbatul nu e de acord. Franța e ciorbă reîncășzită, ca mai toate echiepel europene dealtfel. Jucători uzați, lipsă de chef, cantonamente interminabile. Cocoșii galici au ajuns mai degrabă niște gogoși calici. Calici la spectacol, calici la rezultate. Singutrul abantaj major, zice Chance, sînt nenumărații jucători de culoare, care ar trebui să se descurce excelent în infernurile calde și umede din Brazilia.

Cei doi se duc la culcare certați, spate-n spate. Gena recesivă de suporter pătimaș a făcut două noi victime. Pînă la urmă,cei doi nu vor paria pe echipele lor naționale, ci pe ceva meciuri ale Nigeriei și Camerunului. Că Franța sau SUA vor lua titlul sau că vor pleca acasă din prima ... asta contează mai puțin. Important e ca banul să iasă. Dacă UEFA, FIFaA și celelalte foruri regulatoare pot funcționa după așa o filosofie, de ce nu și niște amărîți de telespectatori?!?

Pînă la urmă, generalul Lafayette n-a venit doar cu gîndurile bune ale lui Ludovic al XVI-lea ca să facă revoluție în America, iar Statuia Libertății nu a fost clădită din și prin ovații și aplauze.

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Belgia, Olanda, Grecia, Portugalia - Gîlceava micilor mari europeni

Unele din echipele mititele ale Europei au ajuns și ele la turneul final din Brazilia. (Bine, mititele e un termene relativ, o să vedeți atunci cînd le citiți numele). Neîntîrziat au pus de-o alianță menită să zădărnicească ploanurile granzilor de a subtiliza Cupa. La întrunire, desfășurată în jurul unei ditamai sticloanțe de uzo, au fost desemnați să ia partea oratorul Demostene din partea grecilor, Vasco da Gama, marele navigator portughez, belgianul Hercule Poirot și micile sale celule cenușii, și, nu în ultimul rînd, maeastrul olandez Rembrandt van Rijn. Da, da, chiar el, pictorul ...

Demostene: Ca dean de vîrstă al celor prezenți, îngăduiți-mi să iau eu primul cuvîntul. Așadar, pe ordinea de zi avem un singur punct: cum facem să încurcăm marile forțe ale fotbalului care s-au jurat să cîștige titlul mondial în Brazilia? Adică nemții, spaniolii, argentinienii, brazilienii, poate și englezii, uruguayenii și italienii ... dacă nu cumva s-or trezi și francezii ...

Rembrandt: Ce-i cu ultimii patru pe listă? Și de ce nu e și Olanda pe lista marilor pretendente? Om fi o națiune mică, dar avem un fotbal mare.

Hercule Poirot: Domnul meu, stimatul orator grexc enumera doar acele națiuni care s-au încununat măcar o dată drept campioane mondiale. Acestea sînt fapte pure. Mivilor celule cenușii nu le pasă că Uruguayul nu a mai căștigat un titlu de peste 60 de ani, și nici că alte foste campioane mondiale se prezintă lamentabil la această oră. De aceea ne-am strîns aici noi patru, pentru că reprezentăm națiuni mici dar cu un trecut glorios.

Demostene: Un trecut imperial, aș spune.

Hercule Poirot: Să zicem. Cu toate că imperiile nosate au fost cam de mîna a doua, s-o recunoaștem, iar grecii nici nu prea au avut așa ceva. De fapt, un trecut imperial nici măcar nu garanteză un prezent glorios. Și nici viceversa nu e adevărată.

Demostene: Ba, s-avem pardon, am avut și noi Imperiul nostru economic-comercial în jurul Mării Egee. Și la Marea Neagră și la Marea Ionică, pînă în Sicilia. Dar pînă la urmă tot a trebuit să ne înhăităm, să ne corcim sau să ne încontrăm cu băștinașii, și, sincer, nu merită efortul. Ne-am lecuit iute ... De-aia îi preferăm pe alde Katsouranis și Karagounis față de unul ca Mitroglu, care e un fel de Asprilla al vremurilor noastre, adică zmeu cu gloabele gen Româniam dar să vezi ce mielușel o să fie cînd îl ia careva mai tare.

Vasco da Gama: Deci nici voi nu vă băgați?Păi și atunci cu ce speranțe să mergem la luptă? Că uite, la noi e zarvă mare, cică CR7 sau CR9 - sau cum i-o mai zice - nu e 100% apt să joace. Poate pățim cum a pățit Simeone cu băiatul ăla de l-a forțat să intre și s-a rupt după 10 minute. Și unde? taman în finala de Liga Campionilor! Te pomenești că așa vom fluiera și noi a pagubă.

Demostene: Păi ce, voi stați într-un singur jucător? Unde vă e coeziunea, forța de grup?

Vasco da Gama: Da, stăm într-un Mesia. Pe vremuri se chemau Eusebio sau Figo. Acuma îl avem pe gelatul ăsta. Nimic de spus, băiatul luptă, se dăruiește, că de-aia  acum accidentat ...

Hercule Poirot: Da, dar deduc că s-a accidentat pe banii lui Real Madrid. Simplu, nu? După cum știți, orice mister se poate rezolva pe una dintre cele două căi extrem de simple: follow the money sau cherchez la femme.

Rembrandt: O, domnule Poirot, sînteți multilingv! deși după nume sînteți belgian-valon, iar nu flamand de-al meu, jos pălăria! Vă admir nespus ...

Hercule Poirot: Naturellement că sînt multilingv. Deși sînt belgian, creatoarea mea era englezoaică.

Rembrandt: Și femeie.

Hercule Poirot: Mai ales femeie. Cît despre admirație, văd că admirați mai mult echipa portugheză.

Rembrandt: Desigur. Culorile acelea ... vișiniu închis, cu tușe de verde și de galben ... o minune! Cît despre modul lor de joc, n-aș ști să mă pronunț. Eu admir doar esteticul și mă preocup doar de ai mei.

Demostene: Și? ai descoperit ceva?

Rembrandt: La naționala Olandei? Sigur că da. Simplitate, eficiență, tehnică, viteză - le avem pe toate. Rămîne doar ca antrenorul să pună la macerat amestecul ideal. Nici măcar nu e atît de greu precît pare. Din 74 încoace rețeta a avut tot timpul să se decanteze. Nu întîmplător am jucat trei finale mondiale ...

Demostene: ... toate pierdute.

Rembrandt: ... și un European cîștigat în stil de mare echipă.

Demostene: Și noi avem un European cîștigat!

Rembrandt: Am zis în stil de mare echipă. Păi se compară alde Vryzas și compania cu vam Basten, Gullitt și Rijkaard? Pe voi deja a început să vă uite lumea, în timp ce golul lui van Basten - să nu mă întrebi care din ele! - face și acum îmconjurul planetei.

Hercule Poirot: Cu toate acestea, citesc la gazetă că noi belgienii am fi cei mai în cărți pentru acest titlu mondial. Mă refer la națiunile noastre patru, firește. Am creat academii de copii, pepiniere de talente, am crescut valorile încet și cu dragoste, și acum culegem roadele. Cineva din federația nelgiană de fotbal are o minte extrem de ordonată și eficientă, și merită respectul meu, Aș fi crut să fiu eu acela - aici vorbește invidia din mine. În orice caz, echipa e echilibrată și nici nu duce lipsă de valori individuale: Hazard, Lukaku,
Witsel, courtois, Fellaini, Dembele ... Păi dacă mă întrebai acum șapte-opt ani de vreo vedetă don lotul nostru, nu știam decît de Emile Mpenza.

Demostene: Și astunci pe cine să punem banii? Că în grecii mei nu-mi pun nădejdea, că în grupe ne-au luat fața bosniecii, care la rîndul lor nici n-o să miște vara asta. Zi-i și tu ceva. Vasco, că ai cam tăcut în ultimul timp!

Vasco da Gama: Pă ce să mai zic? Nouă ne-au luat fața rușii, altă echipă moartă din fașă. (Aviz stimabililor belgieni, dați-i bătaie, că e o pîine grasă de mîncat cu rușii!). Ce, noi nu tot la baraj ne-am calificat? și încă mai greu decît voi grecii, că era să ne elimine Ibrahimovici de unul singur. Mai degrabă rănîneați voi acasă și mergeau suedezii la turneul final. În rest, ce să facă Portugalia? Acuma nici nu mai avem în grupă o Coree de Nord pe care să ne vărsăm fierea, ca acum patru ani. Poate doar prin voodoo și magie să reușim, profitînd de exemplu de faptul că eu sînt singurul care a ajuns nume de echipă braziliană de forbal.

Hercule Poirot: Și mai sînteți și de-un sînge. Capitala la Rio pe vremea războaielor napoleoniene ... asta nu se uită așa ușor.

Vasco da Gama: Nu, nu se uită, dar problema e dacă amintirea e de bine sau de rău.

Demostene: În concluzie, cetățeni, cum vedeți șansele propriei naționale la acest turneu final? Grecii mei mă îndoiesc că vor trece de grupe, o spun pe-a dreaptă.

Hercule Poirot: Noi trecem mai mult ca sigur de grupe, dar după aia cu Germania va fi al naibii de greu, Și nici nu voi portughezii nu ar fi mai simplu. Cam pe acolo e valoarea noastră.

Vasco da Gama: Germania, Portugalia, SUA, Ghana ... nu m-ar mira să ne întoarcem acasă după trei meciuri, Iartă-mă, dragă Hercule, dar caută-ți alt adversar pentru optimi. E posibil ca noi să nu fim prin preajmă.

Rembrandt: Din grupa noastră merg mai departe Spania și Olanda, normal. totul e să nu ne ia față ibericii, că dăm de Brazilia în optimi ... și e groasă. Teamă mi-e că pe aici se va rupe filmul și la noi.

Demostene: Bine. Și atunci, care dintre naționalele noastre credeți că are vreo șansă să ajungă sus de tot? Eu tot pe Olanda aș paria.

Vasco da Gama: Sincer, și eu la fel,

Rembrandt: Cu toată modestia, și eu la fel, În fond, sîntem vicecampionii în exercițiu ...

Hercule Poirot: Eu merg totuși pe mîna noastră. Și știți de ce? Pentru că e una din ultimele noastre șanse de a ne re-uni ca națiune. Altfel, în cîțiva ani, prirtenii mei valoni vor trece la Franța-mamă, admiratorii lui Rembrandt se vor alipi la patria-mamă Olanda, iar Bruxelles-ul va rămîne capitală europeană și atît. Et tout sera dit.

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Italia - Bunici și nepoți

Barca de pescuit plutește alene în larg. Bunicul și neportul au sfîrșit de tras năvoadele și acum se chinuiesc să extragă fructele de mare suficient de nenorocoase încît să se lase prinse. Cei doi discută aprins. Subiectul zilei nu mai e politica, ci Mundialul 2014.

- Oare om căștiga ceva, bunicule?
- Ehei, nepoate, eu zic să ne rugăm la Sfînta Fecioară să ne îngăduie să trecem de grupe.
- Cum așa? Doar acum doi ani am jucat o finală de European?
- Păi, Italia de azi e o echipa plafonată, uzată, fără orizont. Joacă de prea multă veme împreună, și n-au cîștigat nimic ...
- ... afară de un campionat mondial în 2006 ...
- ... ăla  nu se pune, a fost apogeul, prin grația Măriei Sale Buffon I-ul. De atunci a urmat scăderea. Și crede-mă ce-ți zic. nimic nu omoară mai tare spiritul decît să fii aproape și să ratezi. 4-0 de la Spania acum doi ani a fost prea mult și prea dur. Dacă era după mine, din momentul ăla trăgeam linie. Dar selecționerii noștri, nu și nu! I-au tot sucit, i-au tot învîrtit, pînă i-au amețit. Păi Buffon a început să apere la vreo trei săptămîni după ce au dispărut dinozaurii. Pirlo și Cassano joacă tot cam de pe atunci, iar ăilalți, tinerii, chipurile, sînt mai mult așa, ca să iasă la număr.
- Păi majoritatea sînt de la Juventus, campioană de necontestat!
- O campioană cu 102 puncte în 38 de etape nu e campioană, e un caraghioslîc, o fantoșă. Joacă singuri ... le mai suflă și arbitrii în pînze oleacă ... asta e, cu ăștia defilăm. Mai rușinos decît în 1966 sau 2010 nu poate fi.
- Bookmakerii ne dau cam a șaptea favorită la titlu. Toți ăi mari zic un 25 la 1 pe linie.
- Înduioșătoare unanimitate! Dar e foarte bine.
- De ce să fie bine?
- De ce? Pentru că Brazilia e marea, uriașa, hipertrofiata favorită. Și pe noi italienii nimic nu ne distreează mai mult decît să băgăm bețe-n roare favoritelor. Genă de popor mic.
- Păi ne numărăm cu zecile de milioane.
- O fi, dar de pornit am pornit de la orașe-state, care n-aveau altă treabă decît să se sfîșie între ele. Și asta nu se uită în nici două secole.
- Hai, lasă istoria, bunicule. Zi-mi mai bine ce crezi că o să jucăm? 4-4-2, 4-3-3, sau altceva?
- Ce importanță are? Antrenorii italieni știu o groază de matematică. Atît de multă, încît orice formulă ar vrea să pună în teren, pînă la urmă se face suma și tot un 1-9-1 iese. Și de contat contează doar ăia doi de 1 ... adică Zoff și Paolo Rossi, Buffon și Totti, sau mai nou Buffon și Balotelli, și așa mai departe. Ăilalți nouă sînt toți o apă și-un pămînt.

Nepotul mai bagă trei-patru v]sle serioase și aduce barca la țărm. Amîndoi se apucă să descarce captura dimineții. Negustorii înșirați la chei cumpără fără să clipească tot transportul. Marele oraș e flămînd.

- Știi ce-ți propun? Avem ceva bănuțí puși de-o parte, nu trebuie să ne spetim chiar toată vara muncind. Hai să ne luăm o vacanță de-o lună, ne suim în bărcuță și facem turul Italiei pe mare. Șapte meciuri ale Italiei, șapte porturi italienești unde să ne facem siesta. Începem de la Genova, trecem prin Roma ...
- ... vrei să zici Ostia, bunicule.
- ... da, Ostia, firește, pe urmă Napoli, alegem Palermo din Sicilia, pe urmă urcăm pe partea ailaltă pe la Bari, sus la Ravenna, și isprvim firește la Veneția, taman pe 13 iulie, cînd ai noștri o să joace finala. Ce zici, te prinzi, nepoate?
- Deh, bunicule, știu și eu? Mi-e să nu terminăm călătoria încă de la Napoli. Că Anglia și Uruguayul au și ele ștaif, iar de cînd cu Noua Zeelandă, a început să-mi fie teamă de echipele din două cuvinte. Costa Rica  nu e rea deloc.
- He he! Muslera ăla de la uruguayeni e un tîmpit, habar n-are să iasă pe centrare, iar signor Beckham s-a lăsat. Eu am totuși încredere. Și știi de ce? Pentru că am făcut 1-1 cu Luxemburgul. Și întotdeauna cînd am început o campanie din asta cu egaluri tîmpite cu echipe minuscule, cînd s-a tras linie a ieșit bine. Fratelli d'Italia erau campioni ... Hai, să nu ne prindă ăia cu submarinul.
- Care submarin?
- Ăla din cantonamentul nostru. Cică sînt păziți ca sfintele moaște, cu elicoptere, carabinieri, pompieri, mașini de intervenție, și cu submarinul de care-ți zisei.
- Și n-o să turbeze în pușcăria aia?
- Nu. Le-au pus la dispoziție o tonă de paste, să le facă cum știu ei mai bine,
- Și?
- Și Prandelli le dă voie să facă baie în ocean, să joace leapsa cu submarinul. Cum facem noi p-aci cu tonii și cu caracatițele ...

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Argentina - De la lume adunate ...

Diverse spicuiri din știri de presă care n-au existat niciodată:

• Un cultivator de ciulini negri din Patagonia susține că extractul de ciulini ajută la slăbit și fortifică organismul fără a da reacții adverse. "Astfel, domnul Messi nu va mai fi nevoit să borască pe teren diferite lichide verzi...". Întrebat cît timp crede că va exista cerere pentru produsele sale, senhor Villalonga a răspuns: "Acum doi ani erau la modă pastilele de varză. anul trecut cafeaua verde, anul ăsta ciulinele meu, la anul ... cine știe?"
• '"Micuțul plîngăcios" Mascherano nu ar fi deloc potrivit pentru tolul de căpitan al Argentinei, arată un sondaj făcut de un ziar local din Cordoba. Local, local, dar are acoperire națională, ba chiar mondială: mulți votanți au fost din Anglia, presupuși suporteri ai lui Liverpool. Aceiași suporteri l-ar vrea pe Zanetti căpitan, chit că selecționerul Alejandro Sabella nu l-a băgat în seamă pentru lotul final, și pe bună dreptate
• Un status de Facebook al unui fan argentinian plin de speranță face furori în țară. Tradus , el ar suna cam așa: În 2010 în Africa de Sud credeam că nici măcar Maradona-antrenorul nu ne poate opri să luăm Cupa. Acum, în 2014 în Brazilia, cred că nici măcar Messi nu ne poate ajuta să luăm Cupa. Oamenii se înșeală mereu ...
• În nordul țării umblă vorba că oficialități guvernamentale rămase anonime au declarat că țara ar fi pregătită să restituie către Paraguay teritoriile obținute în urma marelui război de secolul XIX care i-a costat pe paraguayeni mai bine de o treime din teritoriu și aproape jumătate din populația masculină. Asta pentru a îmbuna zeitățile știute sau neștiute care au de spus un cuvînt în bunul mers al echipei la apropiatul turneu final. "Dacă în 1978 a mers figura cu cele 500.000 de tone de cereale către Peru, iar în 1986, chiar fără voia noastră, am cedat Malvinele, de ce nu ar funcționa asta și în 2014?" ar fi declarat unul din misterioșii oficiali. Probabil e doar un zvon, avînd în vedere că Paraguayul nici nu joacă la turneul final, totuși se pare că autoritățile braziliene ar fi început tatonări similare neoficiale pe lîngă guvernul de la Asuncion. Că și ei au ceva teritorii de prisos, și mare e puterea zeului-fotbal.
• "Jucați-l pe Andujar, nu pe Romero!" declară un celebru pustnic din celebra rezervație a florei și faunei sălbatice din mijocul Buenos Aires-ului, un fel de Delta Văcărești locală. "Romero o să ne mănînce minim un meci, și să dea Domnul să nu fie unul decisiv". Enigmatica declarație pare să fi fost descifrată - sihastrul este de origine sicilian, de pe lîngă Catania. Cum afacerile semi-mafiote nu i-au prea reușit în capitala sudamericană, el a preferat să stea departe de oameni și să se hrănească din darurile naturii. Singura derogare pe care și-o îngăduie este un receptor TV alb-negru, unde poate vedea fotbal pe săturate.
• 0-0 cu România în deplasare, rezultat ruşinos, 3-0 cu Trinidad-Tobago nu spune nimic, 2-0 cu Slovenia iar nu e edificator, pentru că Bosnia şi Slovenia nu au - astăzi -  nimic în comun.
• Acum patru ani, în perioada premergătoare Mundialului, Messi a fost păcălit de niște manguste, acum l-au tras pe sfoară niște puști cu smartphoane, iar între cele două s-a nimerit să fie făcut afiș de o coaliție Kobe Bryant-puști răsfățat la clasa business a unui avion. Ce încredere să mai aibă suporterul argentinian de rînd într-un star umilit în așa hal? declară vrăjitoarea voodoo Corazon Carquino pentru un post de radio de cancan. Oricum, a continuat ea, naţionala Argentinei e un ecou palid de Barcelonă ...

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Anglia - Sir Aubrey și fotbalul

Castelul lordului Aubrey de Villiers pare o apariție fantomatică în peisajul campestru monoton. Zidurile cenușii sugerează răcoare odihnitoare, dar curgerea anotimpurilor și a vremii este dată peste cap pînă și în conservatoarea Anglie, așa că vara toridă își face de cap și-n vechea reședință ducală.

- John!
- Yes, sir! Right here, Sir!
- Te rog, bagă într-o valiză o serie de articole de îmbrăcăminte și de încălțăminte. Plecăm neîntîrziat în călătorie.
- Pot să vă întreb unde mergem, sir?
- Unde mergem? Oare la ce ți-ar putea folosi această informație, John?
- Sir, ar fi perfect dacă aș putea asorta impecabilele dumneavoastră costume la clima țării de destinație.
- Prostii, John! Pune cîte unul din fiecare, de la îmbrăcăminte groasă de lînă pînă la costunele subțiri, de mătase. Și verifică te rog dacă vreo nava a Maiestății Sale pleacă astăzi către Pernambuco. E drum lung pînă acolo.
- Mergem în Brazilia, sir? Atunci nu e nevoie de haine groase!
- Nonsense! Află, dragă John, că aceea este o țară cît un continent. Clima variază. vremea este schimbătoare. Ar fi de dorit să ajungem acolo pregătiți, mai ales că în America de Sud nu avem la dispoziție excelenta administrație bratincă spre a ne feri de neajunsuri, fie ele și climaterice.

************************************

La îmbarcarea în aeronava British Airways, inițial sir Aubrey nu-și găsește cuvintele. Dar pentru lordul de Villiers tăcerea e un lucru neobișnuit, mai ales cînd are un interlocutor atît de amabil precum John, majordomul.

- John, mă simt nelaloccul meu în această mașinărie zburătaore. Pe vremea mea ...
- Sir, mă iertați că vă întrerup, dar nu există nici nave de linie nici nave de război ale Coroanei care să facă traversarea Atlanticului într-un răstimp rezonabil. Doar mi-ați sugerat că timpul are o extremă importanță în această călătorie, iar navele de lux nu se aventurează decît rareori de-a latul bălții celei mari.
- Firește, John, că timpul nu ne este aliat. Doar nu am purces la acest drum doar din simplă plăcere. Am pus un pariu - pe o sumă consistentă, aș adăuga eu - cu cîțiva pair-i ai mei din Camera Lorzilor. Cred că însuși arhiepiscopul, ca și cîțiva membri mai puțin vizibili ai familiei regale, a fost bucuros să participe la rămășag, deși n-aș putea s-o susțin cu toată tăria.
- Ce fel de prinsoare, sir, dacă-mi permiteți să aflu?
- Desigur, John. Vom călători prin întreaga Brazilie timp de o lună prin anumite orașe pe care mi le-au desemnat colegii mei. De unele nici nu am auzit, iertată-mi fie ignoranța. Dar se pare că evenimente îmsemnate se vor petrece acolo - ochii mapamodului întreg vor fi ațintiți asupra Braziliei, a acestui așa-numit turneu final al campinatului mondial de foot-ball și, implicit, asupra noastră.

********************************************

Punîndu-se la curent cu competiția, lordului nu-i vine să creadă în ce hal de decădere a ajuns Britania.

- Cum, John, oare mîndra noastră țară nu se află în frunte, așa cum ne-a obișnuit de veacuri? O singură victorie majoră, acum aproape jumătate de veac? Pare incredibil. Mă întreb, pare campionii noștri nu se mai antrenează așa cum se cuvine, nu își mai măsoară forțele între ei?
- Ba da, sir, avem un campionat foarte puternic, poate cel mai puternic, valoros și mai bănos din lume. Dar, tocmai fiindcă se plătește bine, au ajuns și foarte mulți străini în team-urile noastre. Și la Mondiale nu e voie cu străini.
- Da de unde, John! ce fel de străini? Probabil o legiune-două de scoțieni ... ne-am procopsit cu ei acum două-trei secole și de atunci nu mai scăpăm de ei. O afacere proastă, dacă mă întrebi pe mine.
- Nici o problemă, sir, scoțienii au în plan să se separe prin referendun de Coroana britanică. Dar nu de ei era vorba, dealtfel ei nici nu sînt calificați la turneul final ...
- Oh, iată o veste bună!
- Nu chiar, sir. Nu o să mai avem parte de scoțieni, dar se află deja o grămadă de indieni și pakistanezi în Anglia.
- Nu mai spune, John! Indieni aici, în metropolă? Incredibil! Și pakistanezii ... ce sînt pakistanezii, rogu-te?
- Ei ar fi indienii de rit musulman, domnule.
- God heavens! Și Guvernul Maiestății Sale îngăduie aceasta? Home Office și Foreign Office ce păzesc? De cînd au voie băștinașii din colonii să calce solul sfînt al Albionului?
- Unii din ei sînt de toată isprava ...
- Unii, John, unii! dar restul?
- Oricum, străinii nu au voie în echipa națională a Angliei. Trebuie să ne bizuim tot pe vîna noastră anglo-saxonă. Și vîna asta s-a subțiat rău de tot în ceea ce privește foot-ball-ul, tocmai datorită străinilor ce ne-au invadat. În tot cazul, din întreg vechiul Imperiu, am impresia că-n afară de bătrîna Anglie doar Australia mai bate drumul pînă aici.
- Ocnașii, John? Vai nouă, ce vremuri ne este dat să trăim!
- Ca să nu mai vorbesc de răzvrătiții americani. Și mai sînt cîteva țărișoare de pe vechea Coastă de Aur a Africii ...
- Lipsite de însemnătate, John, lipsite de însemnătate.

***********************************************

Pe aeroport, la sosire, sir Aubrey își tamponează fruntea de transpirație cu ajutorul unei batiste groase.
- Am avut o idee strașnică, John, să nu luăm decît haine subțiri. Este infernul aici, pe legea mea.
- Într-adevăr. Și cînd mă gîndesc că fiii Albionului vor trebuie să dispute match-uri de o oră și jumătate în acest aer infernal de fierbinte, mă ia cu răcori, dacă-mi este permisă această glumă cam nesărată, sir.
- Oh, într-adevăr, John? Dar asta e o crimă! Îmi amintesc de vremurile cînd studiam la Eton ... mă rog, studiam e un eufemism ... ce partide de crichet jucam în contra celor de la Harrow ... și cît de epuizante erau chiar și pe vreme răcoroasă. Ba chiar cred că jucam și ceva ce se chema football-rugby, un joc extrem de atrăgător și extrem de fizic, din cîte am reținut. Memoria mea nu mai este ce a fost. Oare acest foot-ball pe care îl vom vedea aici să aibă vreo legătură cu vechiul football-rugby? M-aș bucura nespus, ca la regăsirea unui vechi prieten din tinerețe.
- Neîndoielnic, sir, dacă v-a plăcut unul, o să vă placă și celălalt.
- Perfect, John. Dar mă întreb, oare domnul Robinson mai apără poarta ca pe vremuri? Ca să nu mai zic de sir Stanley ... domnul Matthews ... exagerînd puțin, aș zice că îl cunosc încă de dinainte dea se naște.
- Oh, nu, domnul Robinson și robinsonadele sale sînt de mult oale și ulcele, Am mai avut destui portari de valoare de atunci ... domnii Banks, Clemence, Shilton, Seaman ... acum îl avem pe mister Joseph Hart, pare un tînăr de nădejde. Domnii Gerrard sau Lampard ar putea de asemenea să-l suplinească cu succes pe sir Stanley, deși ei înșiși sînt cam bătrîiori. Coach-ul nostru, domnul Hodgson, zice că am avea șanse la titlu, și dînsul vine din iarbă și ar trebui să știe ce spune.
- Nonsense, John! Titlul mondial pe zăpușeala asta? Noi putem cîștiga doar la noi acasă, în condiții de ceață, vînt și ploaie deasă. Treaba cu lacrimi, sudoare și sînge e fumată de mult. Văd că în zilele astea de pierzanie fiecare picătură de sînge, fiecare strop de sudoare și fiecare lacrimă trebuie plătite cash, la  preț de șampanie Moet-Chandon extra. Hai mai bine la hotel, să ne odihnim și să stabilim un itinerar. Avem mult de tras zilele astea ...

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Brazilia - Sediul nebuniei

Sînt un cal poliţist.

Nu vă închipuiţi cine ştie ce, mai cu seamă să nu credeţi că semăn în vreun fel cu Maximus, calul lui Rapunzel din desenul animat cu O poveste încîlcită, care amuşină şi ia urma infractorilor, şi nu se lasă pînă nu îi răzbeşte. Nu! În spinarea mea s-a cocoţat un jandarm brazilian (nu chiar cel mai tîmpit din pluton, din fericire, şi nici cel mai rotofei) şi împreună patrulăm şi dăm iama prin mulţime,

Entangled ... auzi acolo nume pentru un desen animat ... îmi aduce aminte de quantum entanglement, chestia aia pe care n-o pot explica fizicienii ... era să zic mecanicii cuantici ... parcă-l şi văd pe vreun Dorel cu un ciocan şi o daltă în mînă, ambele cuantice, hăituind pe sub ţevi pisica lui Schroedinger.

Ce vă miraţi aşa? Caii sînt fiinţe extrem de deştepte, deşi nu par să ... să sară calul în domeniu, mă rog. Sau poate tocmai de-aia sînt fiinţe deştepte.

Sînt și un cal brazilian.

Sînt mîndru de "brazilienitatea" mea. Peste o săptămînă voi asista la zdrobirea nevrednicilor croați în meciul de deschidere de la Mundial, iar peste vreo lună, pe vechea și noua Maracană, o să am plăcerea să-l văd pe căpitanul nostru ridicînd Cupa deasupra capului. A șasea oară. Întîia dată la noi acasă.

Doar citind numele auriverzilor mă trec toate cele. N-aș vrea să fiu în pielea dușmanilor. Julio Cesar. Dante, Dani Alves. Maicon. Fernandinho. Fred. Hulk. Neymar. Thiago Silva. Știu că-i o expresie uzitată și para-uzitată, dar cred că făceam șapte echipe naționale cam de aceeași valoare cu ceea ce avem prin curte.

Adversarii n-au nici o șansă. Nici nu-mi pasă cu cine jucăm finala. Poate cu teribilii și teribiliștii vecini de la sud. N-are importanță. Nici europenii n-au ce căuta aici. O să iasă cu măcel. Galeriile înfrățite braziliano-argentiniene vor face legea împotriva veneticilor. La sfîrșit, argintiii o să-și ia și ei partea pe cocoașă, așa cum le stă bine. Turiști? spectatori pașnici? ce-s ăia? fotbalul e război, și cu asta basta!

Sîntem dezorganizați? Și ce, rușii nu sînt? au făcut un haloimăs de nedescris din olimpiada aia de iarnă de la Soci, totul pe sponci, nimic terminat cap-coadă, după care nimeni n-a crîcnit cînd cu afacerea ucraineană. Să-l văd eu pe ăla care o să crăcnească în contra organizării braziliene.

Stadionul meciului inaugural nu e gata? Ei și? nici la Soci nu s-a aprins cercul ăla olimpic, și nici infrastructura nu era în regulă.

Protestează sărăntocii evacuați din bidonville-urile și favelle-le lor? Igienizare. Deratizare. Ăia sînt niște nenorociți care nu merită să trăiască. Criminali de rînd ... colcăie maghernițele alea de pușcoace ... Rap das Armas vă spune ceva? are peste 20 de ani, dar e taaaare actual.

Corupție? costuri imense, nesjustificate? arată-mi și mie o țară, un guvern fără corupție, fără umflarea cheltuielilor. Ce naiba!

Că și turneul ăsta final și Olimpiada de Vară de peste doi ani o să adîncească inegalitățile sociale? Nu există așa ceva! Există doar inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz și celelalte din matematică. Ce nu poate fi pus în formule nu există. Pare ciudat pentru un popor latino-american, și tropical pe deasupra, dar uite că se poate.

Lupte de stradă? Le-am dat noi lupte de nu le pot duce. Să învețe diferența dintre exprimarea civilizată a opiniilorprin demonstrații pașnice, și războiul de gherilă dus cu coctailuri Molotov, bîte și pietre.

Pe scurt, vom cîștiga. Și nu doar din noroc sau sclipiri individuale. Nu! totul va fi cun noi. Totul! Căci aici și acum, dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră.

Notă de final: Sărmanul cal a murit ucis de o săgeată otrăvită trasă dintr-o sarbacană, undeva la Manaos, la un miting de protest al unui trib aborigen împotrivă nebuniei din timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 2014. Din păcate, triburile acelea nu cunosc diferența dintre protest și război. La ele, lupta este luptă. Cîțiva indigeni în Seleccao ar duce la victorii pe linie, prin K.O. aplicat antagoniștilor. Cît despre căpitanul din finala de la Rio ... aceasta este o altă poveste, vorba lui Kipling.

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Germania - La produs

Noaptea răsună de țăcănitul ritmic al tocurilor pe piatra cubică - pavaj, nu asfalt, căci e mai fancy, chiar dacă uneori "cuiele" cad victimă forțelor de forfecare. Nici o primejdie la orizont, strada din centrul vechi colcăie de viață, chiar și la unu jumate noaptea. Polițiștii în civil veghează și ei ...

Două păsări de noapte dau nas în nas pe traseu.

- Bună, fată!
- Bună, fată! Wie geht's?
- Alles gute. Se putea și mai bine. Este cam liniște zilele astea. Nu tu elefanți albi, nu tu granguri, nu tu ștabi, nici măcar puțoii nu se mai bagă.
- Eee, a început Weltmeisterschaftul, măi Aișe, ce dracu, nici atîta lucru nu știi? Bărbații se descarcă acuma prin mijloace alternative, n-au nevoie de pupici și dezmierdări. Decît dacă pierde echipa favorită ... atunci trebuie mîngîiați, alintați, făcuți să-mțeleagă că nu a venit sfîrșitul lumii.
- Kein Problem, atuncea. La cîte înfrîngeri o să ne luăm ... Păi ce cap de serie e ăsta, de ne plimbă ca pe sfintele moaște, de la Salvador la Fortaleza și înapoi la Recife? de pe-acolo de unde se-avîntă avioanele peste balta cea mare ...
- Pernambuco, fată. Ăsta nume care cîntă ...
- Daaa ... Pernambuco, Guadalajara, Epaminonda ...
- Sau Santa Cruz Cabralia. Ha! Epaminonda?
- Lasă aia, ce dracu este Cabralia?
- Așa mi-a zis un jucător că se cheamă cătunul unde stau ai noștri. Cică și-au făcut și hotel nou-nouț, ridicat din temelie, să nu ne audă și să nu ne vază dușmanii. Nici musca nu trece fără ausweiss.
- Aiurea, ce să vadă? Că toți știu cum joacă Germania. Tare și cu forță, și cu șutul precis tras de departe. Asta n-o să se schimbe cît o fi neamțul neamț. Tot așa s-a cimentat națiunea în 54, cînd cu ungurii, și Rahn, și golul anulat lui Puskas la final.
- Mai, dar ce le mai știi!
- De la știrile sportive, Zlatkă fată. De la știrile sportive ...

O mașină se tîrăște greoi spre cele două. Discuția se poartă în șoaptă. Nici una din fete nu pare mulțumită. Potențialul client dă și el a lehamite din mînă și calcă accelerația.

Aișe s-a înfuriat.

- Nu se merită. Bani puțini. Criză ...
- Ce îmbîrligoși! Ce jegoși! Să te păcălească și mai multe nu!
- Salariul minim pe economie, my ass!
- Parcă ar fi parlamentari. zău de nu!
- Măi, eu măcar sînt fată cinstită, lucrez pe față, îi zic de la început clientului că ce vrea el face atîta și atîta, n-o mai dau cotită pe după cireș după ce a început acțiunea. Și lumea îmi spune mie "curvă". Păi mai curve decît politicienii cine să fie? Ziceam de fotbal, și de cum vine Cupa la Berlin. Păi dacă dăm pe traseu peste Rusia, știi ce? poate vine madam Merkel și bate cu pumnul în masă, și antrenorul se face mic de tot, și le zice la băieți "Mă tată, vreí să îți fie bine și cald la iarnă? Atunci te rog să joci corespunzător cu rușii, că nu-i de glumit cu dictatura gazului!" Și băieții, de comitet, o să-i lase pe putiniști să treacă mai departe.
- Crezi tu?
- Păi sigur! Că poporul a ajuns o turmă placidă, gata să înghită orice. Bine, așa a fost și-n 1990, și-n 1974, nu se supăra nimeni dacă nu ieșeam campioni mondiali.
- Care "ieșeam", fată, că tu ești turcoaică, io sîrboaică! Peste toate, nici nu eram născute pe vremurile alea!
- Eh, așa vine vorba ... pînă la urmă, de la neamț mîncăm și noi o pîine, de ce să-i bîrfim ... Vorba bancului: ce face tînărul iugoslav cînd împlinește 18 ani? se duce în R.F.G. la muncă, spre deosebire de tînărul neamț care cînd împlinește 19 ani se duce în Iugoslavia să-l caute pe tata.  Și de unde Turcia la mondiale, că i-au încurcat proștii ăia de români, pe care la rîndul lor i-au încurcat prietenii mei palikarii.
- Și nici cu foștii iugoslavi nu mi-e rușine.
- Păi da! Dar a început să-mi fie frică.
- De ce, fată?
- N-ai văzut ce tare au venit pe turnantă neonaziștii? Auslaender raus! și tot tacîmul.
- Ei na! Păi e plin Mannschaftul de corciți.
- Aiurea! S-a dat și Low pe brazdă. Ia mai citește lotul! păi unde-s Asamoah și Gomez și Boateng și compania, și toți Ibrahimii și Murații puști-minune? la televizor, tati! că n-a rămas decît Sami (n.r. Khedira) și Mesut (n.r. Ozil) care au ștate vechi de serviciu ...
- Hai fată, că uite, e și Jerome (n.r. Boateng) pe listă.

Fetele tac și mai bagă un tur de patrulă. N-au nici acum noroc. Aișe are mai departe chef de pălăvrăgeală.

- Nu mai spune, pînă la urmă l-au luat cu arcanul și pe el? Mă rog ... și mai sînt veșnicii Klose și Podolski, care toți gavaresc că ar fi polonezi, dar ei nu și nu! În rest, numai blonzi cu ochi albaștri, cum le place la SS-iștii ăia de-au ajuns în Parlamentul European. Acu să-l văd pe Jogi cît de fin psiholog e. Că a adus ditamai blocul de la Bayern, ceea ce e și normal, dar și contraponderea de la Dortmund. Șapte la cinci, și ăștia nu se înghit neam. Frate, frate, dar brînza e pe bani.
- Mai ales brînza dortmundeză.
- Cam așa. Poate vine grupul de la Arsenal să-i împace. Ăia-s mai senioriali, așa, au un iz de Camera Lorzilor.
- Da' de unde. De cînd este Arsenal club domnesc? Plus că de ani bunișori n-au mai luat nimic major. Dar măcar joacă la greu.
- ... și sînt terminați fizic după 38 de etape plus cele două cupe, plus Europa ...
- Ei lasă, vine doctorul Fuentes al nostru și îi scoate din rahat. Ce, anul trecut Bayern cum le-a dat șapte la varzelonezi? tot cu ceiuțul-fermecat versiunea 6.1, că prostovanii de catalani cică n-au mai vrut să se upgradeze de la 5.4, era prea mult pentru UNICEF și Qatar Foundation.

Încă o talpă, de vreo zece minute. Nici o lipeală n-apare la orizont, deși fustele au ajuns la un minim istoric. Aișe continuă:

- Mda. și toți sînt sictiriți, că uite, a venit vacanța, și ei trebuiau să fie la Ibiza, în Saint-Barts sau Mauritius. și în schimb trag la galere prin junglă.
- Aia e. Phii, ce mă dor picioarele!
- Vorbește și tu cu doctorul de la națională. Sau de la Bayern ... au ăia niște compuși-minune, n-ai văzut cum aleargă toți de la 90 de minute în sus? și Goetze, și Kross, și Schweini ...
- Și rezistă o zi și-o noapte în pat!
- Nu zău - păi eu glumeam! Tu de unde știi, că noi sîntem în Hamburg, și rezistenții noștri abia-abia au rămas în Bundesliga. Auzi rușine, să dea baraj să rămînă în divizie, și cu cine? cu Greuter Furth! și cum? cu 0-0 acasă și 1-1 afară? Vorba aia, cine dracu mai sînt și Furthsii ăia?!?
- Lasă-i, fată! Bine că au rămas. Îți dai seama ce dezastru economic era pentru noi dacă le tăia salariile la nivel de liga a doua?
- Eh! atîta pagubă! Deși, spun sincer, nu mă văd trecînd de la Sankt Pauli la Șanli Urfa sau Erzurum.
- Ce-s alea, Aișă fată?
- Niște orășele de pe la noi. În inima Anatoliei. Că la Stambul, Bursa sau Izmir concurența e mare, și trebuie să joc o groază de tururi preliminarii ca să ajung pe tabloul principal. Și nici așa tînără nu mai sînt.
- Ha ha! ai și tenisul în sînge, nu numai fotbalul. O dai pe Roland Garros acuma.
- Păi nu ți-am zis mai deunăzi că eram tînără și proastă și m-am angajat prezentatoare la o televiziune de sport? S-a mai lipit cîte ceva e mine ...
- Păi e simplu, te ștergi cu prosopul ...

Rîd amîndouă. Doi gomoși trec prin "secțiunea" lor de trotuar. De data asta negocierea se face la "pachet" și este încununată de succes. Încă 500 de euro care să ajute economiile în dezvoltare ale Estului Îndepărtat ...

De undeva răsună un clasic ... A las dos de la manana oi un mariachi tocar ... Virtuozul necunoscut în noapte încearcă să-l transforme din cancion de mariachi în yodler. Nu îi prea iese. Trompețica își sfîrșește recitalul cu un rîs gîlgîit. Pe 26 iunie, Germania are meci decisiv cu americanii. Un Obama-muțunache, spînzurat de oglinda retrovizoare a limuzinei, rînjește mefistofelic către nemțoaicele Aișe și Zlatka.