Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Franța și SUA - Ură și iubire

Chance este american get-beget iar Dominique, în ciuda numele ambiguu, este franțuzoaică și nu francez. Ard amîndoi gazul de pomană în New York City, doi designeri la fel de inutili ca și celebrii de-acuma Jens și Sedsel, perechea daneză de caraghioși care chiar crede că părerea lor se face auzită dacă votează la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a-și rotunji veniturile, consilierul lor financiar i-a sfătuit să parieze cum știu ei mai bine pe meciuri din campionatul mondial de fotbal. Dacă însă sînt deschiși la sugestii, zice consilierul (acesta e un negru, tot get-beget, imigrant recent de pe coasta de vest a Africii, care cică are o serie de conexiuni cu mafia pariurilor), ar putea face bani frumoși.

Așa că Chance și Dominique au început să învețe în ritm accelerat tainele fotbalului european. Nici unul dintre ei nu are afinități de suporter, iar veleități sportive nici atît. În virtutea inerției, bărbatul ține cu Giants (de ultima dată cînd au cîștigat ei un tilu NFL) iar femeia, de dragul contradicției în cuplu, mai bagă un J-E-T-S! Jets! Jets! JETS! a la Fireman Ed.

Așa au aflat că performanțele Franței sînt mult mai bune ca ale americanilor - chit că aceștia din urmă se pot lăuda nu doar cu prezența între primele opt acum 12 ani, ci și cu un loc trei, e drept la prima ediție, din doar 13 participante. În schimb, Franța s-a încoronat campioană la ea acasă, după mulți pupici pe chelia lui Barthez și un scandal de otrăvire în masă a adversarilor din finala 1998, brazilienii. După faptă și răsplată: în 2002, Senegalul i-a făcut de comandă, și împreună cu Danemarca și Uruguay i-a trimis pachet acasă încă din faza grupelor. Odată păcatele spălate, zeița Fortuna le-a surîs în 2006 pînă în finală, unde i-au bătut azzurii. Păcatele comise atunci ("copita" cu capul executată de Zidane asupra lui Materazzi) le-au fost fatale în Africa de Sud, unde iar au șters-o cu coada între picioare (chit că broaștele n-au coadă) după doar trei meciuri. Și, ca și în Coreea de Sud/Japonia, din Africa de Sud pînă în Franța e drum lung, cale de-o mie de pîini ...

Așadar, zice Dominique, fină cunoscătoare a karmei, a echilibrului Yin-Yang și a feng-shu-ului aplicat la nivel de reprezentativă națională, ar fi cazul ca francezii să prindă iar finala, dacă nu mai mult ... poate cu Germania?!?

Imposibil, zice Chance, cele două vor juca între ele în sferturi.

Bine, atunci poate cu SUA?

Neah, tot în sferturi. Mai degrabă cu Spania. Cocoșii galici au avut o prestație de neuitat pe pămînt spaniol, în 1982 ... Dar mai degrabă americanii ar putea fi surpriza plăcută, conchide Chance. Klinsmann are riscul în sînge, cum îl avea și ca atacant, cu execuțiile sale geniale din plonjon în Italia Novanta. a șters cu buretele trecutul, i-a păstrat din veterani doar pe Tim Howard (ăsta e portar, nu contează vîrsta), pe Clint Dempsey și, normal, pe DaMarcus. În rest, trialuri peste trialuri în toată țara. o mulțime de talente - har Domnului, este de unde! - și o națională care pare că ar vrea să se uite de sus la prestația din 2002.

Dar Franța are un lot mult, mult mai valoros, dacă ne uităm pe salariile jucătorilor, pe valoarea lor de transfer, pe clauza de reziliere, pe tot. Adevărat, fotnalul nu e matematică, aici nu se aplică, tranzitivitatea operatorilor, nici regula de trei simplă și nici măcar analiza statistică.

Bărbatul nu e de acord. Franța e ciorbă reîncășzită, ca mai toate echiepel europene dealtfel. Jucători uzați, lipsă de chef, cantonamente interminabile. Cocoșii galici au ajuns mai degrabă niște gogoși calici. Calici la spectacol, calici la rezultate. Singutrul abantaj major, zice Chance, sînt nenumărații jucători de culoare, care ar trebui să se descurce excelent în infernurile calde și umede din Brazilia.

Cei doi se duc la culcare certați, spate-n spate. Gena recesivă de suporter pătimaș a făcut două noi victime. Pînă la urmă,cei doi nu vor paria pe echipele lor naționale, ci pe ceva meciuri ale Nigeriei și Camerunului. Că Franța sau SUA vor lua titlul sau că vor pleca acasă din prima ... asta contează mai puțin. Important e ca banul să iasă. Dacă UEFA, FIFaA și celelalte foruri regulatoare pot funcționa după așa o filosofie, de ce nu și niște amărîți de telespectatori?!?

Pînă la urmă, generalul Lafayette n-a venit doar cu gîndurile bune ale lui Ludovic al XVI-lea ca să facă revoluție în America, iar Statuia Libertății nu a fost clădită din și prin ovații și aplauze.

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Belgia, Olanda, Grecia, Portugalia - Gîlceava micilor mari europeni

Unele din echipele mititele ale Europei au ajuns și ele la turneul final din Brazilia. (Bine, mititele e un termene relativ, o să vedeți atunci cînd le citiți numele). Neîntîrziat au pus de-o alianță menită să zădărnicească ploanurile granzilor de a subtiliza Cupa. La întrunire, desfășurată în jurul unei ditamai sticloanțe de uzo, au fost desemnați să ia partea oratorul Demostene din partea grecilor, Vasco da Gama, marele navigator portughez, belgianul Hercule Poirot și micile sale celule cenușii, și, nu în ultimul rînd, maeastrul olandez Rembrandt van Rijn. Da, da, chiar el, pictorul ...

Demostene: Ca dean de vîrstă al celor prezenți, îngăduiți-mi să iau eu primul cuvîntul. Așadar, pe ordinea de zi avem un singur punct: cum facem să încurcăm marile forțe ale fotbalului care s-au jurat să cîștige titlul mondial în Brazilia? Adică nemții, spaniolii, argentinienii, brazilienii, poate și englezii, uruguayenii și italienii ... dacă nu cumva s-or trezi și francezii ...

Rembrandt: Ce-i cu ultimii patru pe listă? Și de ce nu e și Olanda pe lista marilor pretendente? Om fi o națiune mică, dar avem un fotbal mare.

Hercule Poirot: Domnul meu, stimatul orator grexc enumera doar acele națiuni care s-au încununat măcar o dată drept campioane mondiale. Acestea sînt fapte pure. Mivilor celule cenușii nu le pasă că Uruguayul nu a mai căștigat un titlu de peste 60 de ani, și nici că alte foste campioane mondiale se prezintă lamentabil la această oră. De aceea ne-am strîns aici noi patru, pentru că reprezentăm națiuni mici dar cu un trecut glorios.

Demostene: Un trecut imperial, aș spune.

Hercule Poirot: Să zicem. Cu toate că imperiile nosate au fost cam de mîna a doua, s-o recunoaștem, iar grecii nici nu prea au avut așa ceva. De fapt, un trecut imperial nici măcar nu garanteză un prezent glorios. Și nici viceversa nu e adevărată.

Demostene: Ba, s-avem pardon, am avut și noi Imperiul nostru economic-comercial în jurul Mării Egee. Și la Marea Neagră și la Marea Ionică, pînă în Sicilia. Dar pînă la urmă tot a trebuit să ne înhăităm, să ne corcim sau să ne încontrăm cu băștinașii, și, sincer, nu merită efortul. Ne-am lecuit iute ... De-aia îi preferăm pe alde Katsouranis și Karagounis față de unul ca Mitroglu, care e un fel de Asprilla al vremurilor noastre, adică zmeu cu gloabele gen Româniam dar să vezi ce mielușel o să fie cînd îl ia careva mai tare.

Vasco da Gama: Deci nici voi nu vă băgați?Păi și atunci cu ce speranțe să mergem la luptă? Că uite, la noi e zarvă mare, cică CR7 sau CR9 - sau cum i-o mai zice - nu e 100% apt să joace. Poate pățim cum a pățit Simeone cu băiatul ăla de l-a forțat să intre și s-a rupt după 10 minute. Și unde? taman în finala de Liga Campionilor! Te pomenești că așa vom fluiera și noi a pagubă.

Demostene: Păi ce, voi stați într-un singur jucător? Unde vă e coeziunea, forța de grup?

Vasco da Gama: Da, stăm într-un Mesia. Pe vremuri se chemau Eusebio sau Figo. Acuma îl avem pe gelatul ăsta. Nimic de spus, băiatul luptă, se dăruiește, că de-aia  acum accidentat ...

Hercule Poirot: Da, dar deduc că s-a accidentat pe banii lui Real Madrid. Simplu, nu? După cum știți, orice mister se poate rezolva pe una dintre cele două căi extrem de simple: follow the money sau cherchez la femme.

Rembrandt: O, domnule Poirot, sînteți multilingv! deși după nume sînteți belgian-valon, iar nu flamand de-al meu, jos pălăria! Vă admir nespus ...

Hercule Poirot: Naturellement că sînt multilingv. Deși sînt belgian, creatoarea mea era englezoaică.

Rembrandt: Și femeie.

Hercule Poirot: Mai ales femeie. Cît despre admirație, văd că admirați mai mult echipa portugheză.

Rembrandt: Desigur. Culorile acelea ... vișiniu închis, cu tușe de verde și de galben ... o minune! Cît despre modul lor de joc, n-aș ști să mă pronunț. Eu admir doar esteticul și mă preocup doar de ai mei.

Demostene: Și? ai descoperit ceva?

Rembrandt: La naționala Olandei? Sigur că da. Simplitate, eficiență, tehnică, viteză - le avem pe toate. Rămîne doar ca antrenorul să pună la macerat amestecul ideal. Nici măcar nu e atît de greu precît pare. Din 74 încoace rețeta a avut tot timpul să se decanteze. Nu întîmplător am jucat trei finale mondiale ...

Demostene: ... toate pierdute.

Rembrandt: ... și un European cîștigat în stil de mare echipă.

Demostene: Și noi avem un European cîștigat!

Rembrandt: Am zis în stil de mare echipă. Păi se compară alde Vryzas și compania cu vam Basten, Gullitt și Rijkaard? Pe voi deja a început să vă uite lumea, în timp ce golul lui van Basten - să nu mă întrebi care din ele! - face și acum îmconjurul planetei.

Hercule Poirot: Cu toate acestea, citesc la gazetă că noi belgienii am fi cei mai în cărți pentru acest titlu mondial. Mă refer la națiunile noastre patru, firește. Am creat academii de copii, pepiniere de talente, am crescut valorile încet și cu dragoste, și acum culegem roadele. Cineva din federația nelgiană de fotbal are o minte extrem de ordonată și eficientă, și merită respectul meu, Aș fi crut să fiu eu acela - aici vorbește invidia din mine. În orice caz, echipa e echilibrată și nici nu duce lipsă de valori individuale: Hazard, Lukaku,
Witsel, courtois, Fellaini, Dembele ... Păi dacă mă întrebai acum șapte-opt ani de vreo vedetă don lotul nostru, nu știam decît de Emile Mpenza.

Demostene: Și astunci pe cine să punem banii? Că în grecii mei nu-mi pun nădejdea, că în grupe ne-au luat fața bosniecii, care la rîndul lor nici n-o să miște vara asta. Zi-i și tu ceva. Vasco, că ai cam tăcut în ultimul timp!

Vasco da Gama: Pă ce să mai zic? Nouă ne-au luat fața rușii, altă echipă moartă din fașă. (Aviz stimabililor belgieni, dați-i bătaie, că e o pîine grasă de mîncat cu rușii!). Ce, noi nu tot la baraj ne-am calificat? și încă mai greu decît voi grecii, că era să ne elimine Ibrahimovici de unul singur. Mai degrabă rănîneați voi acasă și mergeau suedezii la turneul final. În rest, ce să facă Portugalia? Acuma nici nu mai avem în grupă o Coree de Nord pe care să ne vărsăm fierea, ca acum patru ani. Poate doar prin voodoo și magie să reușim, profitînd de exemplu de faptul că eu sînt singurul care a ajuns nume de echipă braziliană de forbal.

Hercule Poirot: Și mai sînteți și de-un sînge. Capitala la Rio pe vremea războaielor napoleoniene ... asta nu se uită așa ușor.

Vasco da Gama: Nu, nu se uită, dar problema e dacă amintirea e de bine sau de rău.

Demostene: În concluzie, cetățeni, cum vedeți șansele propriei naționale la acest turneu final? Grecii mei mă îndoiesc că vor trece de grupe, o spun pe-a dreaptă.

Hercule Poirot: Noi trecem mai mult ca sigur de grupe, dar după aia cu Germania va fi al naibii de greu, Și nici nu voi portughezii nu ar fi mai simplu. Cam pe acolo e valoarea noastră.

Vasco da Gama: Germania, Portugalia, SUA, Ghana ... nu m-ar mira să ne întoarcem acasă după trei meciuri, Iartă-mă, dragă Hercule, dar caută-ți alt adversar pentru optimi. E posibil ca noi să nu fim prin preajmă.

Rembrandt: Din grupa noastră merg mai departe Spania și Olanda, normal. totul e să nu ne ia față ibericii, că dăm de Brazilia în optimi ... și e groasă. Teamă mi-e că pe aici se va rupe filmul și la noi.

Demostene: Bine. Și atunci, care dintre naționalele noastre credeți că are vreo șansă să ajungă sus de tot? Eu tot pe Olanda aș paria.

Vasco da Gama: Sincer, și eu la fel,

Rembrandt: Cu toată modestia, și eu la fel, În fond, sîntem vicecampionii în exercițiu ...

Hercule Poirot: Eu merg totuși pe mîna noastră. Și știți de ce? Pentru că e una din ultimele noastre șanse de a ne re-uni ca națiune. Altfel, în cîțiva ani, prirtenii mei valoni vor trece la Franța-mamă, admiratorii lui Rembrandt se vor alipi la patria-mamă Olanda, iar Bruxelles-ul va rămîne capitală europeană și atît. Et tout sera dit.

Alte întîmplări sportive

Alte întîmplări minunate - în sensul că-s deosebite, nu că ar fi extrem pozitive:

1. Cehia ne-a bătut la tenis în Cupa Davis de ne-a ascultat cu urechea, scor 5-0. Nimic de mirare. De mirare este că de zece sau cincisprezece ani încoace România reuşeşte să stea în antecamera Grupei Mondiale a C.D., în sensul că jumătate din timp joacă turul 1 al grupei (şi este învinsă, pare-mi-se că o singură dată am ajuns şi noi în turul 2) şi jumătate din timp joacă barajul pentru menţinere sau calificare în grupă. Luînd în considerare calitatea sportivilor şi a jocului prestat, aceasta este o mare realizare, uşurată şi de faptul că există şi naţiuni mai gloabe decît noi la tenisul de echipă, cam în acelaşi fel în care rugbyul românesc joacă la Mondiale pentru că există pe lume fraierii de ucrainieni, tunisieni şi uruguayeni.

2. Că veni vorba de rugby, al doilea meci de la monsiale, contra Argentinei, a fost mult mai slab decît cel cu Scoţia. 0-2 la eseuri după primele 10 minute al întîlnirii spune tot. No comment deocamdată, sînt curios ce rezultate urmează. (Dar barem pronosticul meu se îndepărtează de realitate, ceea ce este foarte bine).

3. Avem un nou rupător de oase în campionatul nostru de fotbal cel de toate zilele, Gardoş. Bun băiat, vine pe filiera unui alt mare cioflingar în domeniu, Lăcătuş, omul care l-a rupt pe tipul ăla de la Bacău acum vreo 10-11 ani. Nu-i de mirare că în derbyul care a început după jumătate de oră rapidistul Herea a vpzut roşu pentru o intervenţia analogă (minus dubla fractură, din fericire). Problema nu e de tehnică fotbalistică, ci de nesimţire a omului respectiv, pe care îl doare în pixul pulii de integritatea corporală a adversarului ...

4. Tinerii polişti romîni (selecţionata under 17), face o figură frumoasă la europene. A învins dramatic la un gol echipa Muntenegrului, ajungînd astfel în sferturi (Muntenegru e sus de tot în ierarhia poloistică internaţională, pare-mi-se chiar primii), şi a pierdut dramatic în prelungiri contra Greciei, în susmenţionatele sferturi. Bravo lor! Sper însă să nu se demobilizeze şi să piardă următoarele două partide, ceea ce i-ar trimite pe locul 8 (pierzînd sferturile, automat ai noştri joacă în turneul pentru locurile 5-8). I'll keep an eye on them ...

Performanţe

Ce s-a mai petrecut în sportul românesc şi mondial între timp ... păi, ce s-a mai petrecut?!?

Dublul ăla românesc a luat medalia de aur la europenele de tenis de masă la dublu-mixt. Acuma, îmi fac mea culpa anticipat dacă greşesc şi dacă cumva era vorba:

- de alt soi de dublu decît dublu-mixt

- de Mondiale şi nu de Europene - bine, Europenele de ping-pong sînt oricum un fel de Mondiale light, cu jucătoare asiatice naturalizate peste noapte prin cele ţări europene gen Germania sau Olanda

- dacă a luat altceva decît aurul

Şi mai înmi fac mea culpa că nu le-am reţinut oamenilor numele.

Cam ăsta e efectul îndobitocirii practicate de televiziunile romîneşti de sport şi de aşa-zisele ştiri sportive de la televiziunile generaliste. Vreţi detalii despre această performanţă a sportivilor români? Căutaţi şi săpaţi pe net, sigur undeva există şi această bucată de informaţie. Să ne fie ruşine!

Pe de altă parte, ieri Oţelul a încasat-o de la Basel în primul meci de Liga Campionilor, scor 1-2 în deplasare. Small wonder, aş zice, dacă au ajuns să-i bată Dinamo din 2 faze fixe (cornere) şi să plătească diverse datorii din campionatul trecut la scor de neprezentare plus unu (adică un 0-4 cinstit cu CFR Cluj), nu-i de mirare că gălăţenii au probleme cu cel mai accesibil adversar din grupă. Dar hei! banii din C.L. o să vină oricum, deci care-i problema?!?

P.S.: Cică Marius Stan va candida la alegeri sub sigla USL. Aşa se zvoneşte la modul aproape oficial.

Fotbal - Pariuri ilegale, meciuri aranjate?

.. Ca să nu uit: iată că apare pe tapet chestiunea cu pariurile, legale sau nu, legată acum de meciul Stelei cu ŢSKA Sofia. Cifra de afaceri s-ar duce spre 240 de milioane de dolari, ceea ce e enorm.

Mai nou, Porumboiu cîrîie şi el că a fost odată un meci la Buzău unde a jucat Vasluiul şi care a mirosit tare urît d.p.d.v. al rezultatului, şi asta tot din cauză de mafie a pariurilor localizată undeva în estul Asiei. Bine, Porumboiu cîrîie şi cînd e cazul şi cînd nu, dovada fiind că forul fotbalistic european i-a blocat transferurile timp de un an, tocmai pentru că a vorbit mult dar a plătit puţin (salarii la jucători, adică).

Şi, nu mai departe de acum doi ani, se zvonea că Minunea de la Liberec n-a fost chiar minune, ci o mînărie din care – iarăşi! – au ieşit bani frumoşi la pariuri. Şi nici dubla Dinamo – Varazdin n-ar fi fost tocmai kosher ...

Oare iese fum fără foc? Oare legăturile de prietenie, atîta cît poate fi, între Steaua şi ŢSKA ar putea face ca balanţa să se încline într-o anume direcţie, ducînd în jos talgerul cu banii mai mulţi (240M, am mai zis cifra ...)?

Nu ştiu, dar UEFA ştie. Sau cel puţin bănuieşte. Şi de aceea susţine sus şi tare că va supraveghea atent meciurile din preliminarii, în special pe cele implicînd echipe est-europene. (Oare România este plasată încă în această arie geografică? Părerea mea: da!)

Sînt tare curios cum va evolua situaţia.

Diverse (3)

- Au început transmisiile din noua ediție de Liga Campionilor, deocamdată la nivel de preliminarii, dar cu Arsenal în post de male leading character, și nici actrița în rol secundar Udinese nu e de lepădat (did I mention earlier I hate Ch.L.?)

- Gimnaștii români au cîștigat o groază de medalii la Universiada din China. Nu e mare lucru ... adică e lucru mare, dar Universiada nu e o competiție cu atît de mare rezonanță, dar totuși, de ce în ziarele online de sport tot bășinile lui Gigi sînt pe prima pagină?

- La concurență cu Liga campionilor la Constanța a început turneul de fotbal Under 17 organizat de Gică Hagi, cu concursul lui Real Madrid, al Barcelonei și al japonezilor de la Kashima Antlers (mișto nume de echipe au japonezii, nume care cîntă, vorba lui Ioan Chirilă despre Guadalajara din 1970: Hiroshima Sanfrecce, Yokohama Marinos, Jubilo Iwata, Tokyo Verdy ... niște aliterații de mare excepție și de mare rezonanță).

- ... am menționat cumva că cinci echipe românești joacă plaz-off-ul pentru accederea în grupele Europa League la fotbal? :)

Fotbal - Play-off Europa League

Toţi comentatorii sportivi sînt înnebuniţi de prezenţa a cinci echipe româneşti în play-off-ul Europa League la fotbal. (Bineînţeles că nebunia e artificală, sau indusă artifical, în goana după telespectatori şi puncte de rating, căci mai fiecare post TV românesc, c-o fi TVR1 sau ProTV, c-or fi cele două Digisporturi şi-a adjudecat o porţie din cele 10 meciuri ce se vor juca la mijlocul acestei săptămîni).

Dar ...

Să nu uităm că nu mai departe de acum 2-3 ani cam aceiaşi comentatori se entuziasmau la prezenţa a patru echipe româneşti în GRUPELE Europa League, plus răposata Urziceanca în grupele Champions League. Pe de o parte, constat că astăzi am ajuns să ne bucurăm că sîntem prezenţi în mod consistent în anticamera E.L., pe de altă parte, ce mare brînză au făcut cele patru acum 2 ani?!?

Peste încă vreo trei ani, e posibil să ne bucurăm că încă avem echipe în primul tur preliminar E.L. şi C.L., cu şanse bune de a trece în turul 2 în faţa unor Santa Coloma, Lusitans sau Vaduz.

Sic transit gloria mundi.

Diverse

Să notăm că în Cupa Asiei la fotbal s-au jucat semifinalele:

Australia - Uzbekistan 6-0

Japonia - Coreea de Sud 2-2 după prelungiri (3-0 la loviturile de departajare)

Să mai notăm că România a învins Tunisia în ultima secundă şi a ocupat locul 18 la mondialele de handbal masculin.

Iar naţionala de polo a bătut Turcia cu 10-4 şi mai are 2 meciuri de foc, acasă cu Rusia (pe care am învins-o în deplasare parcă) şi cu Muntenegru în deplasare (care ne-a scos polo-ul din cap chiar la Oradea, 6-15 sau ceva de soiul ăsta). Returul cu Turcia nu se pune. Doar prima clasată din cele patru se califică mai departe la Cupa Mondială.

O să dezbatem mai pe larg toate aceste trei subiecte în viitorul apropiat.