Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Italia - Bunici și nepoți

Barca de pescuit plutește alene în larg. Bunicul și neportul au sfîrșit de tras năvoadele și acum se chinuiesc să extragă fructele de mare suficient de nenorocoase încît să se lase prinse. Cei doi discută aprins. Subiectul zilei nu mai e politica, ci Mundialul 2014.

- Oare om căștiga ceva, bunicule?
- Ehei, nepoate, eu zic să ne rugăm la Sfînta Fecioară să ne îngăduie să trecem de grupe.
- Cum așa? Doar acum doi ani am jucat o finală de European?
- Păi, Italia de azi e o echipa plafonată, uzată, fără orizont. Joacă de prea multă veme împreună, și n-au cîștigat nimic ...
- ... afară de un campionat mondial în 2006 ...
- ... ăla  nu se pune, a fost apogeul, prin grația Măriei Sale Buffon I-ul. De atunci a urmat scăderea. Și crede-mă ce-ți zic. nimic nu omoară mai tare spiritul decît să fii aproape și să ratezi. 4-0 de la Spania acum doi ani a fost prea mult și prea dur. Dacă era după mine, din momentul ăla trăgeam linie. Dar selecționerii noștri, nu și nu! I-au tot sucit, i-au tot învîrtit, pînă i-au amețit. Păi Buffon a început să apere la vreo trei săptămîni după ce au dispărut dinozaurii. Pirlo și Cassano joacă tot cam de pe atunci, iar ăilalți, tinerii, chipurile, sînt mai mult așa, ca să iasă la număr.
- Păi majoritatea sînt de la Juventus, campioană de necontestat!
- O campioană cu 102 puncte în 38 de etape nu e campioană, e un caraghioslîc, o fantoșă. Joacă singuri ... le mai suflă și arbitrii în pînze oleacă ... asta e, cu ăștia defilăm. Mai rușinos decît în 1966 sau 2010 nu poate fi.
- Bookmakerii ne dau cam a șaptea favorită la titlu. Toți ăi mari zic un 25 la 1 pe linie.
- Înduioșătoare unanimitate! Dar e foarte bine.
- De ce să fie bine?
- De ce? Pentru că Brazilia e marea, uriașa, hipertrofiata favorită. Și pe noi italienii nimic nu ne distreează mai mult decît să băgăm bețe-n roare favoritelor. Genă de popor mic.
- Păi ne numărăm cu zecile de milioane.
- O fi, dar de pornit am pornit de la orașe-state, care n-aveau altă treabă decît să se sfîșie între ele. Și asta nu se uită în nici două secole.
- Hai, lasă istoria, bunicule. Zi-mi mai bine ce crezi că o să jucăm? 4-4-2, 4-3-3, sau altceva?
- Ce importanță are? Antrenorii italieni știu o groază de matematică. Atît de multă, încît orice formulă ar vrea să pună în teren, pînă la urmă se face suma și tot un 1-9-1 iese. Și de contat contează doar ăia doi de 1 ... adică Zoff și Paolo Rossi, Buffon și Totti, sau mai nou Buffon și Balotelli, și așa mai departe. Ăilalți nouă sînt toți o apă și-un pămînt.

Nepotul mai bagă trei-patru v]sle serioase și aduce barca la țărm. Amîndoi se apucă să descarce captura dimineții. Negustorii înșirați la chei cumpără fără să clipească tot transportul. Marele oraș e flămînd.

- Știi ce-ți propun? Avem ceva bănuțí puși de-o parte, nu trebuie să ne spetim chiar toată vara muncind. Hai să ne luăm o vacanță de-o lună, ne suim în bărcuță și facem turul Italiei pe mare. Șapte meciuri ale Italiei, șapte porturi italienești unde să ne facem siesta. Începem de la Genova, trecem prin Roma ...
- ... vrei să zici Ostia, bunicule.
- ... da, Ostia, firește, pe urmă Napoli, alegem Palermo din Sicilia, pe urmă urcăm pe partea ailaltă pe la Bari, sus la Ravenna, și isprvim firește la Veneția, taman pe 13 iulie, cînd ai noștri o să joace finala. Ce zici, te prinzi, nepoate?
- Deh, bunicule, știu și eu? Mi-e să nu terminăm călătoria încă de la Napoli. Că Anglia și Uruguayul au și ele ștaif, iar de cînd cu Noua Zeelandă, a început să-mi fie teamă de echipele din două cuvinte. Costa Rica  nu e rea deloc.
- He he! Muslera ăla de la uruguayeni e un tîmpit, habar n-are să iasă pe centrare, iar signor Beckham s-a lăsat. Eu am totuși încredere. Și știi de ce? Pentru că am făcut 1-1 cu Luxemburgul. Și întotdeauna cînd am început o campanie din asta cu egaluri tîmpite cu echipe minuscule, cînd s-a tras linie a ieșit bine. Fratelli d'Italia erau campioni ... Hai, să nu ne prindă ăia cu submarinul.
- Care submarin?
- Ăla din cantonamentul nostru. Cică sînt păziți ca sfintele moaște, cu elicoptere, carabinieri, pompieri, mașini de intervenție, și cu submarinul de care-ți zisei.
- Și n-o să turbeze în pușcăria aia?
- Nu. Le-au pus la dispoziție o tonă de paste, să le facă cum știu ei mai bine,
- Și?
- Și Prandelli le dă voie să facă baie în ocean, să joace leapsa cu submarinul. Cum facem noi p-aci cu tonii și cu caracatițele ...

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Argentina - De la lume adunate ...

Diverse spicuiri din știri de presă care n-au existat niciodată:

• Un cultivator de ciulini negri din Patagonia susține că extractul de ciulini ajută la slăbit și fortifică organismul fără a da reacții adverse. "Astfel, domnul Messi nu va mai fi nevoit să borască pe teren diferite lichide verzi...". Întrebat cît timp crede că va exista cerere pentru produsele sale, senhor Villalonga a răspuns: "Acum doi ani erau la modă pastilele de varză. anul trecut cafeaua verde, anul ăsta ciulinele meu, la anul ... cine știe?"
• '"Micuțul plîngăcios" Mascherano nu ar fi deloc potrivit pentru tolul de căpitan al Argentinei, arată un sondaj făcut de un ziar local din Cordoba. Local, local, dar are acoperire națională, ba chiar mondială: mulți votanți au fost din Anglia, presupuși suporteri ai lui Liverpool. Aceiași suporteri l-ar vrea pe Zanetti căpitan, chit că selecționerul Alejandro Sabella nu l-a băgat în seamă pentru lotul final, și pe bună dreptate
• Un status de Facebook al unui fan argentinian plin de speranță face furori în țară. Tradus , el ar suna cam așa: În 2010 în Africa de Sud credeam că nici măcar Maradona-antrenorul nu ne poate opri să luăm Cupa. Acum, în 2014 în Brazilia, cred că nici măcar Messi nu ne poate ajuta să luăm Cupa. Oamenii se înșeală mereu ...
• În nordul țării umblă vorba că oficialități guvernamentale rămase anonime au declarat că țara ar fi pregătită să restituie către Paraguay teritoriile obținute în urma marelui război de secolul XIX care i-a costat pe paraguayeni mai bine de o treime din teritoriu și aproape jumătate din populația masculină. Asta pentru a îmbuna zeitățile știute sau neștiute care au de spus un cuvînt în bunul mers al echipei la apropiatul turneu final. "Dacă în 1978 a mers figura cu cele 500.000 de tone de cereale către Peru, iar în 1986, chiar fără voia noastră, am cedat Malvinele, de ce nu ar funcționa asta și în 2014?" ar fi declarat unul din misterioșii oficiali. Probabil e doar un zvon, avînd în vedere că Paraguayul nici nu joacă la turneul final, totuși se pare că autoritățile braziliene ar fi început tatonări similare neoficiale pe lîngă guvernul de la Asuncion. Că și ei au ceva teritorii de prisos, și mare e puterea zeului-fotbal.
• "Jucați-l pe Andujar, nu pe Romero!" declară un celebru pustnic din celebra rezervație a florei și faunei sălbatice din mijocul Buenos Aires-ului, un fel de Delta Văcărești locală. "Romero o să ne mănînce minim un meci, și să dea Domnul să nu fie unul decisiv". Enigmatica declarație pare să fi fost descifrată - sihastrul este de origine sicilian, de pe lîngă Catania. Cum afacerile semi-mafiote nu i-au prea reușit în capitala sudamericană, el a preferat să stea departe de oameni și să se hrănească din darurile naturii. Singura derogare pe care și-o îngăduie este un receptor TV alb-negru, unde poate vedea fotbal pe săturate.
• 0-0 cu România în deplasare, rezultat ruşinos, 3-0 cu Trinidad-Tobago nu spune nimic, 2-0 cu Slovenia iar nu e edificator, pentru că Bosnia şi Slovenia nu au - astăzi -  nimic în comun.
• Acum patru ani, în perioada premergătoare Mundialului, Messi a fost păcălit de niște manguste, acum l-au tras pe sfoară niște puști cu smartphoane, iar între cele două s-a nimerit să fie făcut afiș de o coaliție Kobe Bryant-puști răsfățat la clasa business a unui avion. Ce încredere să mai aibă suporterul argentinian de rînd într-un star umilit în așa hal? declară vrăjitoarea voodoo Corazon Carquino pentru un post de radio de cancan. Oricum, a continuat ea, naţionala Argentinei e un ecou palid de Barcelonă ...

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Anglia - Sir Aubrey și fotbalul

Castelul lordului Aubrey de Villiers pare o apariție fantomatică în peisajul campestru monoton. Zidurile cenușii sugerează răcoare odihnitoare, dar curgerea anotimpurilor și a vremii este dată peste cap pînă și în conservatoarea Anglie, așa că vara toridă își face de cap și-n vechea reședință ducală.

- John!
- Yes, sir! Right here, Sir!
- Te rog, bagă într-o valiză o serie de articole de îmbrăcăminte și de încălțăminte. Plecăm neîntîrziat în călătorie.
- Pot să vă întreb unde mergem, sir?
- Unde mergem? Oare la ce ți-ar putea folosi această informație, John?
- Sir, ar fi perfect dacă aș putea asorta impecabilele dumneavoastră costume la clima țării de destinație.
- Prostii, John! Pune cîte unul din fiecare, de la îmbrăcăminte groasă de lînă pînă la costunele subțiri, de mătase. Și verifică te rog dacă vreo nava a Maiestății Sale pleacă astăzi către Pernambuco. E drum lung pînă acolo.
- Mergem în Brazilia, sir? Atunci nu e nevoie de haine groase!
- Nonsense! Află, dragă John, că aceea este o țară cît un continent. Clima variază. vremea este schimbătoare. Ar fi de dorit să ajungem acolo pregătiți, mai ales că în America de Sud nu avem la dispoziție excelenta administrație bratincă spre a ne feri de neajunsuri, fie ele și climaterice.

************************************

La îmbarcarea în aeronava British Airways, inițial sir Aubrey nu-și găsește cuvintele. Dar pentru lordul de Villiers tăcerea e un lucru neobișnuit, mai ales cînd are un interlocutor atît de amabil precum John, majordomul.

- John, mă simt nelaloccul meu în această mașinărie zburătaore. Pe vremea mea ...
- Sir, mă iertați că vă întrerup, dar nu există nici nave de linie nici nave de război ale Coroanei care să facă traversarea Atlanticului într-un răstimp rezonabil. Doar mi-ați sugerat că timpul are o extremă importanță în această călătorie, iar navele de lux nu se aventurează decît rareori de-a latul bălții celei mari.
- Firește, John, că timpul nu ne este aliat. Doar nu am purces la acest drum doar din simplă plăcere. Am pus un pariu - pe o sumă consistentă, aș adăuga eu - cu cîțiva pair-i ai mei din Camera Lorzilor. Cred că însuși arhiepiscopul, ca și cîțiva membri mai puțin vizibili ai familiei regale, a fost bucuros să participe la rămășag, deși n-aș putea s-o susțin cu toată tăria.
- Ce fel de prinsoare, sir, dacă-mi permiteți să aflu?
- Desigur, John. Vom călători prin întreaga Brazilie timp de o lună prin anumite orașe pe care mi le-au desemnat colegii mei. De unele nici nu am auzit, iertată-mi fie ignoranța. Dar se pare că evenimente îmsemnate se vor petrece acolo - ochii mapamodului întreg vor fi ațintiți asupra Braziliei, a acestui așa-numit turneu final al campinatului mondial de foot-ball și, implicit, asupra noastră.

********************************************

Punîndu-se la curent cu competiția, lordului nu-i vine să creadă în ce hal de decădere a ajuns Britania.

- Cum, John, oare mîndra noastră țară nu se află în frunte, așa cum ne-a obișnuit de veacuri? O singură victorie majoră, acum aproape jumătate de veac? Pare incredibil. Mă întreb, pare campionii noștri nu se mai antrenează așa cum se cuvine, nu își mai măsoară forțele între ei?
- Ba da, sir, avem un campionat foarte puternic, poate cel mai puternic, valoros și mai bănos din lume. Dar, tocmai fiindcă se plătește bine, au ajuns și foarte mulți străini în team-urile noastre. Și la Mondiale nu e voie cu străini.
- Da de unde, John! ce fel de străini? Probabil o legiune-două de scoțieni ... ne-am procopsit cu ei acum două-trei secole și de atunci nu mai scăpăm de ei. O afacere proastă, dacă mă întrebi pe mine.
- Nici o problemă, sir, scoțienii au în plan să se separe prin referendun de Coroana britanică. Dar nu de ei era vorba, dealtfel ei nici nu sînt calificați la turneul final ...
- Oh, iată o veste bună!
- Nu chiar, sir. Nu o să mai avem parte de scoțieni, dar se află deja o grămadă de indieni și pakistanezi în Anglia.
- Nu mai spune, John! Indieni aici, în metropolă? Incredibil! Și pakistanezii ... ce sînt pakistanezii, rogu-te?
- Ei ar fi indienii de rit musulman, domnule.
- God heavens! Și Guvernul Maiestății Sale îngăduie aceasta? Home Office și Foreign Office ce păzesc? De cînd au voie băștinașii din colonii să calce solul sfînt al Albionului?
- Unii din ei sînt de toată isprava ...
- Unii, John, unii! dar restul?
- Oricum, străinii nu au voie în echipa națională a Angliei. Trebuie să ne bizuim tot pe vîna noastră anglo-saxonă. Și vîna asta s-a subțiat rău de tot în ceea ce privește foot-ball-ul, tocmai datorită străinilor ce ne-au invadat. În tot cazul, din întreg vechiul Imperiu, am impresia că-n afară de bătrîna Anglie doar Australia mai bate drumul pînă aici.
- Ocnașii, John? Vai nouă, ce vremuri ne este dat să trăim!
- Ca să nu mai vorbesc de răzvrătiții americani. Și mai sînt cîteva țărișoare de pe vechea Coastă de Aur a Africii ...
- Lipsite de însemnătate, John, lipsite de însemnătate.

***********************************************

Pe aeroport, la sosire, sir Aubrey își tamponează fruntea de transpirație cu ajutorul unei batiste groase.
- Am avut o idee strașnică, John, să nu luăm decît haine subțiri. Este infernul aici, pe legea mea.
- Într-adevăr. Și cînd mă gîndesc că fiii Albionului vor trebuie să dispute match-uri de o oră și jumătate în acest aer infernal de fierbinte, mă ia cu răcori, dacă-mi este permisă această glumă cam nesărată, sir.
- Oh, într-adevăr, John? Dar asta e o crimă! Îmi amintesc de vremurile cînd studiam la Eton ... mă rog, studiam e un eufemism ... ce partide de crichet jucam în contra celor de la Harrow ... și cît de epuizante erau chiar și pe vreme răcoroasă. Ba chiar cred că jucam și ceva ce se chema football-rugby, un joc extrem de atrăgător și extrem de fizic, din cîte am reținut. Memoria mea nu mai este ce a fost. Oare acest foot-ball pe care îl vom vedea aici să aibă vreo legătură cu vechiul football-rugby? M-aș bucura nespus, ca la regăsirea unui vechi prieten din tinerețe.
- Neîndoielnic, sir, dacă v-a plăcut unul, o să vă placă și celălalt.
- Perfect, John. Dar mă întreb, oare domnul Robinson mai apără poarta ca pe vremuri? Ca să nu mai zic de sir Stanley ... domnul Matthews ... exagerînd puțin, aș zice că îl cunosc încă de dinainte dea se naște.
- Oh, nu, domnul Robinson și robinsonadele sale sînt de mult oale și ulcele, Am mai avut destui portari de valoare de atunci ... domnii Banks, Clemence, Shilton, Seaman ... acum îl avem pe mister Joseph Hart, pare un tînăr de nădejde. Domnii Gerrard sau Lampard ar putea de asemenea să-l suplinească cu succes pe sir Stanley, deși ei înșiși sînt cam bătrîiori. Coach-ul nostru, domnul Hodgson, zice că am avea șanse la titlu, și dînsul vine din iarbă și ar trebui să știe ce spune.
- Nonsense, John! Titlul mondial pe zăpușeala asta? Noi putem cîștiga doar la noi acasă, în condiții de ceață, vînt și ploaie deasă. Treaba cu lacrimi, sudoare și sînge e fumată de mult. Văd că în zilele astea de pierzanie fiecare picătură de sînge, fiecare strop de sudoare și fiecare lacrimă trebuie plătite cash, la  preț de șampanie Moet-Chandon extra. Hai mai bine la hotel, să ne odihnim și să stabilim un itinerar. Avem mult de tras zilele astea ...

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Brazilia - Sediul nebuniei

Sînt un cal poliţist.

Nu vă închipuiţi cine ştie ce, mai cu seamă să nu credeţi că semăn în vreun fel cu Maximus, calul lui Rapunzel din desenul animat cu O poveste încîlcită, care amuşină şi ia urma infractorilor, şi nu se lasă pînă nu îi răzbeşte. Nu! În spinarea mea s-a cocoţat un jandarm brazilian (nu chiar cel mai tîmpit din pluton, din fericire, şi nici cel mai rotofei) şi împreună patrulăm şi dăm iama prin mulţime,

Entangled ... auzi acolo nume pentru un desen animat ... îmi aduce aminte de quantum entanglement, chestia aia pe care n-o pot explica fizicienii ... era să zic mecanicii cuantici ... parcă-l şi văd pe vreun Dorel cu un ciocan şi o daltă în mînă, ambele cuantice, hăituind pe sub ţevi pisica lui Schroedinger.

Ce vă miraţi aşa? Caii sînt fiinţe extrem de deştepte, deşi nu par să ... să sară calul în domeniu, mă rog. Sau poate tocmai de-aia sînt fiinţe deştepte.

Sînt și un cal brazilian.

Sînt mîndru de "brazilienitatea" mea. Peste o săptămînă voi asista la zdrobirea nevrednicilor croați în meciul de deschidere de la Mundial, iar peste vreo lună, pe vechea și noua Maracană, o să am plăcerea să-l văd pe căpitanul nostru ridicînd Cupa deasupra capului. A șasea oară. Întîia dată la noi acasă.

Doar citind numele auriverzilor mă trec toate cele. N-aș vrea să fiu în pielea dușmanilor. Julio Cesar. Dante, Dani Alves. Maicon. Fernandinho. Fred. Hulk. Neymar. Thiago Silva. Știu că-i o expresie uzitată și para-uzitată, dar cred că făceam șapte echipe naționale cam de aceeași valoare cu ceea ce avem prin curte.

Adversarii n-au nici o șansă. Nici nu-mi pasă cu cine jucăm finala. Poate cu teribilii și teribiliștii vecini de la sud. N-are importanță. Nici europenii n-au ce căuta aici. O să iasă cu măcel. Galeriile înfrățite braziliano-argentiniene vor face legea împotriva veneticilor. La sfîrșit, argintiii o să-și ia și ei partea pe cocoașă, așa cum le stă bine. Turiști? spectatori pașnici? ce-s ăia? fotbalul e război, și cu asta basta!

Sîntem dezorganizați? Și ce, rușii nu sînt? au făcut un haloimăs de nedescris din olimpiada aia de iarnă de la Soci, totul pe sponci, nimic terminat cap-coadă, după care nimeni n-a crîcnit cînd cu afacerea ucraineană. Să-l văd eu pe ăla care o să crăcnească în contra organizării braziliene.

Stadionul meciului inaugural nu e gata? Ei și? nici la Soci nu s-a aprins cercul ăla olimpic, și nici infrastructura nu era în regulă.

Protestează sărăntocii evacuați din bidonville-urile și favelle-le lor? Igienizare. Deratizare. Ăia sînt niște nenorociți care nu merită să trăiască. Criminali de rînd ... colcăie maghernițele alea de pușcoace ... Rap das Armas vă spune ceva? are peste 20 de ani, dar e taaaare actual.

Corupție? costuri imense, nesjustificate? arată-mi și mie o țară, un guvern fără corupție, fără umflarea cheltuielilor. Ce naiba!

Că și turneul ăsta final și Olimpiada de Vară de peste doi ani o să adîncească inegalitățile sociale? Nu există așa ceva! Există doar inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz și celelalte din matematică. Ce nu poate fi pus în formule nu există. Pare ciudat pentru un popor latino-american, și tropical pe deasupra, dar uite că se poate.

Lupte de stradă? Le-am dat noi lupte de nu le pot duce. Să învețe diferența dintre exprimarea civilizată a opiniilorprin demonstrații pașnice, și războiul de gherilă dus cu coctailuri Molotov, bîte și pietre.

Pe scurt, vom cîștiga. Și nu doar din noroc sau sclipiri individuale. Nu! totul va fi cun noi. Totul! Căci aici și acum, dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră.

Notă de final: Sărmanul cal a murit ucis de o săgeată otrăvită trasă dintr-o sarbacană, undeva la Manaos, la un miting de protest al unui trib aborigen împotrivă nebuniei din timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 2014. Din păcate, triburile acelea nu cunosc diferența dintre protest și război. La ele, lupta este luptă. Cîțiva indigeni în Seleccao ar duce la victorii pe linie, prin K.O. aplicat antagoniștilor. Cît despre căpitanul din finala de la Rio ... aceasta este o altă poveste, vorba lui Kipling.

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Germania - La produs

Noaptea răsună de țăcănitul ritmic al tocurilor pe piatra cubică - pavaj, nu asfalt, căci e mai fancy, chiar dacă uneori "cuiele" cad victimă forțelor de forfecare. Nici o primejdie la orizont, strada din centrul vechi colcăie de viață, chiar și la unu jumate noaptea. Polițiștii în civil veghează și ei ...

Două păsări de noapte dau nas în nas pe traseu.

- Bună, fată!
- Bună, fată! Wie geht's?
- Alles gute. Se putea și mai bine. Este cam liniște zilele astea. Nu tu elefanți albi, nu tu granguri, nu tu ștabi, nici măcar puțoii nu se mai bagă.
- Eee, a început Weltmeisterschaftul, măi Aișe, ce dracu, nici atîta lucru nu știi? Bărbații se descarcă acuma prin mijloace alternative, n-au nevoie de pupici și dezmierdări. Decît dacă pierde echipa favorită ... atunci trebuie mîngîiați, alintați, făcuți să-mțeleagă că nu a venit sfîrșitul lumii.
- Kein Problem, atuncea. La cîte înfrîngeri o să ne luăm ... Păi ce cap de serie e ăsta, de ne plimbă ca pe sfintele moaște, de la Salvador la Fortaleza și înapoi la Recife? de pe-acolo de unde se-avîntă avioanele peste balta cea mare ...
- Pernambuco, fată. Ăsta nume care cîntă ...
- Daaa ... Pernambuco, Guadalajara, Epaminonda ...
- Sau Santa Cruz Cabralia. Ha! Epaminonda?
- Lasă aia, ce dracu este Cabralia?
- Așa mi-a zis un jucător că se cheamă cătunul unde stau ai noștri. Cică și-au făcut și hotel nou-nouț, ridicat din temelie, să nu ne audă și să nu ne vază dușmanii. Nici musca nu trece fără ausweiss.
- Aiurea, ce să vadă? Că toți știu cum joacă Germania. Tare și cu forță, și cu șutul precis tras de departe. Asta n-o să se schimbe cît o fi neamțul neamț. Tot așa s-a cimentat națiunea în 54, cînd cu ungurii, și Rahn, și golul anulat lui Puskas la final.
- Mai, dar ce le mai știi!
- De la știrile sportive, Zlatkă fată. De la știrile sportive ...

O mașină se tîrăște greoi spre cele două. Discuția se poartă în șoaptă. Nici una din fete nu pare mulțumită. Potențialul client dă și el a lehamite din mînă și calcă accelerația.

Aișe s-a înfuriat.

- Nu se merită. Bani puțini. Criză ...
- Ce îmbîrligoși! Ce jegoși! Să te păcălească și mai multe nu!
- Salariul minim pe economie, my ass!
- Parcă ar fi parlamentari. zău de nu!
- Măi, eu măcar sînt fată cinstită, lucrez pe față, îi zic de la început clientului că ce vrea el face atîta și atîta, n-o mai dau cotită pe după cireș după ce a început acțiunea. Și lumea îmi spune mie "curvă". Păi mai curve decît politicienii cine să fie? Ziceam de fotbal, și de cum vine Cupa la Berlin. Păi dacă dăm pe traseu peste Rusia, știi ce? poate vine madam Merkel și bate cu pumnul în masă, și antrenorul se face mic de tot, și le zice la băieți "Mă tată, vreí să îți fie bine și cald la iarnă? Atunci te rog să joci corespunzător cu rușii, că nu-i de glumit cu dictatura gazului!" Și băieții, de comitet, o să-i lase pe putiniști să treacă mai departe.
- Crezi tu?
- Păi sigur! Că poporul a ajuns o turmă placidă, gata să înghită orice. Bine, așa a fost și-n 1990, și-n 1974, nu se supăra nimeni dacă nu ieșeam campioni mondiali.
- Care "ieșeam", fată, că tu ești turcoaică, io sîrboaică! Peste toate, nici nu eram născute pe vremurile alea!
- Eh, așa vine vorba ... pînă la urmă, de la neamț mîncăm și noi o pîine, de ce să-i bîrfim ... Vorba bancului: ce face tînărul iugoslav cînd împlinește 18 ani? se duce în R.F.G. la muncă, spre deosebire de tînărul neamț care cînd împlinește 19 ani se duce în Iugoslavia să-l caute pe tata.  Și de unde Turcia la mondiale, că i-au încurcat proștii ăia de români, pe care la rîndul lor i-au încurcat prietenii mei palikarii.
- Și nici cu foștii iugoslavi nu mi-e rușine.
- Păi da! Dar a început să-mi fie frică.
- De ce, fată?
- N-ai văzut ce tare au venit pe turnantă neonaziștii? Auslaender raus! și tot tacîmul.
- Ei na! Păi e plin Mannschaftul de corciți.
- Aiurea! S-a dat și Low pe brazdă. Ia mai citește lotul! păi unde-s Asamoah și Gomez și Boateng și compania, și toți Ibrahimii și Murații puști-minune? la televizor, tati! că n-a rămas decît Sami (n.r. Khedira) și Mesut (n.r. Ozil) care au ștate vechi de serviciu ...
- Hai fată, că uite, e și Jerome (n.r. Boateng) pe listă.

Fetele tac și mai bagă un tur de patrulă. N-au nici acum noroc. Aișe are mai departe chef de pălăvrăgeală.

- Nu mai spune, pînă la urmă l-au luat cu arcanul și pe el? Mă rog ... și mai sînt veșnicii Klose și Podolski, care toți gavaresc că ar fi polonezi, dar ei nu și nu! În rest, numai blonzi cu ochi albaștri, cum le place la SS-iștii ăia de-au ajuns în Parlamentul European. Acu să-l văd pe Jogi cît de fin psiholog e. Că a adus ditamai blocul de la Bayern, ceea ce e și normal, dar și contraponderea de la Dortmund. Șapte la cinci, și ăștia nu se înghit neam. Frate, frate, dar brînza e pe bani.
- Mai ales brînza dortmundeză.
- Cam așa. Poate vine grupul de la Arsenal să-i împace. Ăia-s mai senioriali, așa, au un iz de Camera Lorzilor.
- Da' de unde. De cînd este Arsenal club domnesc? Plus că de ani bunișori n-au mai luat nimic major. Dar măcar joacă la greu.
- ... și sînt terminați fizic după 38 de etape plus cele două cupe, plus Europa ...
- Ei lasă, vine doctorul Fuentes al nostru și îi scoate din rahat. Ce, anul trecut Bayern cum le-a dat șapte la varzelonezi? tot cu ceiuțul-fermecat versiunea 6.1, că prostovanii de catalani cică n-au mai vrut să se upgradeze de la 5.4, era prea mult pentru UNICEF și Qatar Foundation.

Încă o talpă, de vreo zece minute. Nici o lipeală n-apare la orizont, deși fustele au ajuns la un minim istoric. Aișe continuă:

- Mda. și toți sînt sictiriți, că uite, a venit vacanța, și ei trebuiau să fie la Ibiza, în Saint-Barts sau Mauritius. și în schimb trag la galere prin junglă.
- Aia e. Phii, ce mă dor picioarele!
- Vorbește și tu cu doctorul de la națională. Sau de la Bayern ... au ăia niște compuși-minune, n-ai văzut cum aleargă toți de la 90 de minute în sus? și Goetze, și Kross, și Schweini ...
- Și rezistă o zi și-o noapte în pat!
- Nu zău - păi eu glumeam! Tu de unde știi, că noi sîntem în Hamburg, și rezistenții noștri abia-abia au rămas în Bundesliga. Auzi rușine, să dea baraj să rămînă în divizie, și cu cine? cu Greuter Furth! și cum? cu 0-0 acasă și 1-1 afară? Vorba aia, cine dracu mai sînt și Furthsii ăia?!?
- Lasă-i, fată! Bine că au rămas. Îți dai seama ce dezastru economic era pentru noi dacă le tăia salariile la nivel de liga a doua?
- Eh! atîta pagubă! Deși, spun sincer, nu mă văd trecînd de la Sankt Pauli la Șanli Urfa sau Erzurum.
- Ce-s alea, Aișă fată?
- Niște orășele de pe la noi. În inima Anatoliei. Că la Stambul, Bursa sau Izmir concurența e mare, și trebuie să joc o groază de tururi preliminarii ca să ajung pe tabloul principal. Și nici așa tînără nu mai sînt.
- Ha ha! ai și tenisul în sînge, nu numai fotbalul. O dai pe Roland Garros acuma.
- Păi nu ți-am zis mai deunăzi că eram tînără și proastă și m-am angajat prezentatoare la o televiziune de sport? S-a mai lipit cîte ceva e mine ...
- Păi e simplu, te ștergi cu prosopul ...

Rîd amîndouă. Doi gomoși trec prin "secțiunea" lor de trotuar. De data asta negocierea se face la "pachet" și este încununată de succes. Încă 500 de euro care să ajute economiile în dezvoltare ale Estului Îndepărtat ...

De undeva răsună un clasic ... A las dos de la manana oi un mariachi tocar ... Virtuozul necunoscut în noapte încearcă să-l transforme din cancion de mariachi în yodler. Nu îi prea iese. Trompețica își sfîrșește recitalul cu un rîs gîlgîit. Pe 26 iunie, Germania are meci decisiv cu americanii. Un Obama-muțunache, spînzurat de oglinda retrovizoare a limuzinei, rînjește mefistofelic către nemțoaicele Aișe și Zlatka.

Avanpremiera Campionatului Mondial de Fotbal 2014 - Spania - Din bîrlogul unei campioane mondiale

Ce ți-e și cu amintirile astea!

Mai alaltăieri jucam la plesneală, în Liga Campionilor, anul 2000 și un pic. Ce fotbal frumos era pe-atunci! mai ceva decît nesuferita tiki-taka, aia de mi-a mîncat zilele în La Liga. Mai alaltăieri cîștigam și noi, ăști hidalgo de vază, un titlu european cînd nimeni nu ar fi pariat o peseta moartă pe noi, că doar stăteam în fața Germaniei, și neamțul e neamț, chiar dacă în vara aia a lui 2008 adia a criză mondială. Sau poate taman de-aia, că neamțul e mai al dracu cînd dă de greu. Mai ieri luam titlul mondial contra amicilor olandezi - știu eu că abia așteaptă să ne ia măsura în meciul din grupă - chiar la ei acasă în Africa de Sud. Boer-ul tot boier, vorba aia, prelungiri și Andres I. pe ritm de vuvuzele și, uite-așa, chipurile, van-ii ne-au lăsat să cîștigăm. Aiurea! La ce cotonogeală a fost în meciul ăla ...

Aud că ăl bătrîn - nu, nu amigo del Bosque, ci regele ăl bătrîn, Juan Carlos - se pregătește să se ceară afară. Ce i-o fi venit? și tocmai acuma, în preziua Mundialului? Nu cred că e din cauză de boală, chit că bătrînețea nu iartă pe nimeni - și nici tinerețea, că uite, mă băgai pe tabletă și aflai că amărîta aia de Angelina degeaba și-a dat jos podoabele, că tot e suspectă de cancer, și chiar și așa stai și te miri cum vin unii și fac reclamă că uite ce supliment minunat de slăbit avem noi, Jolie a slăbit zece kile într-o lună. Păi dacă o caută racul p-acasă, cred și eu c-a slăbit. Nu mai există respect pe lumea asta ... nici pentru simpatica asta, Lara Croft  leită-poleită, așa cum a greșit-o artistul ăla plastic de la Core Design, cînd a tras prea mult de mouse în zona pieptului fătucii ...

Hai că deja delirez. Lasă, să fie sănătoși amîndoi, și Angelina și Măria Sa urmașul autorizat al Generalissimului, omul nostru, El Caudillo, care le-a fost ca o mamă înaintașilor mei realiști.

Nu, nu atacanții de acum, ci jucătorii ăi vechi, Pirri și Amancio și Puskas și Di Stefano ... bine, că ultimii doi nici nu erau de-ai noștri ... dar ce, dacă sapi bine de tot, Azpilicueta sau Busquets sînt de-ai noștri? De-aia era bun ăl bătrîn, Juan Carlos, îi împăca cumva pe toți ... acuma, dracu știe ce s-o mai alege de țărișoara asta. Și cînd zic realiști, asta înseamnă doar că joacă la mine la Real (am voie să zic la mine la Real, că de la Raul încoace nimeni n-a mai stat atîta amar de vreme la clubul ăsta - chiar, pe unde naiba mai e senor Gonzalez? cred că tot pe la cămile, acolo e bătaia peștelui dacă vrei o bătrînețe liniștită), că în rest sînt toți cu capul în nori, mai rău ca piloții de linie, numai după bani, mașini și femei le e gîndul.

Eu nici nu eram născut pe vremea cînd Spania lua titlul ăla european. Cît să fi fost? 1964? iar cînd aveam nici un anișor, mîndra Spanie îi păcălea pe iugoslavi cu un penalty care n-a fost, și pe urmă murea lent și urît pe propriul teren cu Irlanda de Nord, R.F.G. și Anglia. Viva Naranjito!

Iniesta zice că să n-am nici o grijă, că ăl bătrîn - de data asta vorbea de del Bosque al nost' - are o tactică trăsnet, și că dacă nu dormeam la ședințele de pregătire tactică, aș fi fost și eu pătruns de măreția lui.  "Bă, Iker", zice măgarul, "ai îmbătrînit, bă băiatule! nu te mai țin pleoapele, nu te mai țin mușchii, știe Ancelotti ce știe cînd te ține pe bancă ca pe un talisman, ca pe un bibelou, mă-nțelegi, și te șterge de praf doar la ocazii mari, o Ligă a Campionilor, o Decimă, o măslină ...". Țăran de Barcelona, n-ai ce-i face. Crede că toată lumea e a lui, că așa ține el minte de acu niște ani. Alooo! lăsați tîmpeniile, că ne joacă nemții bayernezii în picioare, pe bune de data asta, nu ca-n 2008 ...

Ar trebui să spăl mănușile astea. Prea mult jeg pe ele - și doar la națională. Unii ar zice că e patina timpului. N-am priceput niciodată expresia asta. Ce, noi jucăm hochei? ne dăm cu patinele la exerciții impuse sau la short-track? Păi noi sîntem spanioli (nu mai rînji, băi Xavi, sau Puyol, sau care ești p-acolo!) .. așa ... deci sîntem fiii Soarelui, chiar dacă siesta de la prînz e sfîntă. Că și așa nu poți face nimic cu 45 de grade de soare topit în creștetul capului și-n creieri.

... cică o să jucăm și la orele prînzului, să satisfacem foamea de sînge a europeanului de rînd ... păi dreptate-i asta?

Pe mine să mă sculați doar cînd ajungem în finală. Hai, fie, mă bag și la semifinală. Pînă atunci termin și cu spălatul. Sau poate îl pun pe Valdes să le spele.

Pff, doarme și ăsta. Portar, deh ...

Cu ăștia mergem noi la Mondiale. De unde atîtea șanse la titlu?

Deși ...

Tocmai mi-a trimis cineva un filmuleț despre prima medalie de aur a unui australian la Olimpiada de Iarnă ... că tot veni vorba de patine ... în 2002 ... era finala de cinci la ceva probă de patinaj viteză, și omul meu, lipa-lipa, arvunise ferm ultimul loc ... numai că una din gloabele din față a făcut o mișcare greșită, s-a împiedicat, i-a tîrît pe toți după el, și uite așa Lupta s-a terminat din lipsă de combatanți, și Aussie-ul meu a trecut primul linia de sosire, în uluiala generală, uluiala lui personală nefiind cea mai mică din sală.

Care va să zică, totul e să te moșmondești și tu p-acolo, că nu se știe cine și cînd se-mpiedică.

Acu văzui și cine mi-a trimis linkul. Șmecher mare nenea Vicente ăsta ... Hai, vă las, că iar avem ședință tactică. Bine că n-am băut cafea înainte ...