Cupa Mondială la rugby - concluzii (2)

Păi ce concluzii mai vreţi?

Timpul a trecut ... în România cea mult-prea-devreme-deconectată de la magia World Cup tocmai se pune de-o finală a campionatului naţional, întrerupt temporar din cauza celor trei săptămîni şi jumătate "de Noua Zeelandă" - aţi remarcat că în alte campionate se juca sănătos în acea perioadă? Franţa, Anglia şi aşa mai departe -, clujenii se pregătesc să dea faliment şi să ajungă din B direct în groapă, echipa lui Fercu behăie că de ce este omul suspendat pe şase luni, ce, nu-i cinstit, el are rău de avion, ce dacă cu patru-cinci zile înainte de plecarea la Antipozi se suise în avionul de Franţa? una din finaliste e Steaua dar dracu ştie cu cine joacă, pentru nimeni nu s-a sinchisit să dea rezultatul celei de-a doua semifinale pe la aşa-zisele buletine de ştiri sportive ...

În rest, totule de bine, interesul faţă de rugbu este în creştere în România, finala World Cup fiind transmisă de mahahaharele post TV pe nume Digi sport, şi nu oricare, ci Digisport2, căci pe Digi1 se desfăşura nu-mai-ştiu-ce cursă de moto GP.

Asta e.

Rugby: România - Uruguay - the aftermath

Cîteva considerații asupra celor două meciuri - alternativ una de la noi (România), una de la ei (Anglia):

1. Slavă Domnului că s-a terminat! România merge la Mondiale, iar stadionul a fost arhiplin.

2. Atît englezii cît și sud-africanii se apără formidabil, chiar și la cîțiva centimetri de terenul de țintă.

3. Am văzut o echipă a Uruguayului care a reușit să greșească mai mult și mai variat decît cea a României.

4. Unicul eseu al englezilor a fost marcat iarăși după o intercepție și o cursă de-a lungul întregului teren sfîrșită la cu încercare la centru. Cam în același stil ca și în meciul cu Australia. Devine deja o obișnuință ...

5. Echipa noastră a jucat foarte mult la mînă, pe trei-sferturi. (Bine, punctele de fixare veneau mai repede decît prevede legea :) ). Totuși, împotriva unei echipe care pierdea constant tușele proprii (și grămezile pe introducere proprie, dar asta-i o altă poveste) oare n-ar fi fost mai potrivit ca ai nosștri jucători să caute tușa cît mai aproape de terenul lor de țintă, mizînd pe faptul că în proporție de 75% mingea va fi a noastră?

6. După eseul ăla englezesc, punctele lor au trecut de la 6 la 11, lucru perfect normal. Dar, deși eseul a fost la centru iar transformarea se cheamă că era o simplă formalitate, punctel au rămas tot 11! Din cîte am văzut, imediat după eseu, autorul i-a dat imediat balonul transformerului - faza fiind superrapidă, întreg 22-ul sudafrican era depopulat - iar acesta a tras direct din drop. Dar a nimerit bara!! Incredibil! de la 15 metri, central, nejenat de nimeni, a tras în bară - chiar și televiziunea engleză a fost surprinsă, nici măcar nu cadraseră pe H-ul Africii de Sud ... eu am văut doar cum omul trage, și mingea ricoșează înapoi ... doar bară a putut fi ...

7. Hai că am fost cîrcotaș. Cînd România joacă cu degajări lungi în tușă, nu e bine, cînd joacă pe treisferturi, iar nu e bine. În fine ... cred că Uruguayul era de bătut oricum, chiar și numai din dropgoluri.

8. Ce viteză și agilitate are Nvuvu ăla! (sper că am ortografiat corect). Excelent la al doilea eseu sudafrican.

9. Ce viteză și agilitate are Fercu ăla! (sigur am ortografiat corect). Excelent la al nu știu cîtelea eseu românesc. Bine, apărătorii erau de cu totul alt calibru, și nu mă refer la dimensiunile fizice.

Cam asta e. Revin dacă îmi mai amintesc cîte ceva.