Bucharest Wolves - Stade Francais 13-34 (3)

Ce mai e de subliniat referitor la meci ... o să trec constatările tot așa, cu liniuțe, ca la școală pe vremea cînd scoteam ideile principale din text:

- O parte din galeria franceză se ducea spre meci cu mai bine de o oră și jumătate înainte de start, pesemne se temeau că n-au să prindă locuri ... era să le zic în limba neaoșă a lui Napoleon "Bă băieți, vous n'avez rien compris!" Ia uite-i pe micuți, cu fulare roz și tot tacîmul, în stația Aviatorilor pe la 12 jumate (atenție, calitate execrabilă):

- Atmosfera, ca de obicei, amestecată. Stadionul destul de populat. O galerie franceză forma

tă mai mult din fete și fetițe, sau măcar ele erau cele mai vocale și cele mai pictate dealtfel, cu tricolorul francez pe obrăjori, sau cu un SFP la fel de multicolor pe frunte. Zbuciumate rău de tot fetele, la reluare alergau bezmetice să ajungă la tribuna întîia trecînd pe la peluza 2 (aia de lîngă stadionul de atletism), lucru care nu se face, cine a fost pe acolo știe că acolo e locul pe unde intră echipele în teren, iar trecerea publicului e interzisă.

- La meciul cu Worcester în tribune au fost francezi care țineau cu tot dinadinsul să moară capra vecinului. Acum, la peluza întîi (cea dinspre mănăstirea Cașin) erau și doi englezi rătăciți, care aveau și ei ceva de împărțit cu capra galică. La scorul de 8-10 încă erau bucuroși că Lupii țin aproape de mai valoroșii lor adversari. N-a fost să fie ...

- Ca și meci, victoria a fost fără dubii și chiar și punctul bonus a fost căpătat pe deplin meritat, nu ca Worcester. De fapt, partida s-a jucat cu vreo două-trei minute înainte de pauză, cînd un jucător de-al nostru a comis o greșeală intenționată și a fost trimis în Recycle ... ăăăă ... vreau să zic, în Sin Bin. Cu această frumoasă ocazie, a celor zece minute de superioritate, parizienii s-au dus de la 8-10 (scor relativ ușor de răsturnat) la 8-20 (și totul s-a dus dracului). cînd omul a reintrat, meciul era deja jucat. Dominarea rozaliilor a fost consistentă și ai noștri nu au putut emite pretenții decît în puține rînduri.

Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 2)

Eseurile românești văzute în direct și la o oră de vîrf.

Primul, care a și deschis scorul:

Al doilea, care a spălat oleacă obrazul Lupilor (auuuuu-auuuuuuuu-auuu!), căci pînă la urmă a fost (doar) 2-4 la eseuri, chiar dacă victoria francezilor a fost clară și fără istoric:

Tipul în fîș negru, care se bucură ca un copil la eseul realizat prin consacrata prăbușire cu balonul în terenul de țintă, e secundul / preparatorul fizic al echipei noastre, francez de baștină din cîte bag de seamă, și care chiar era mulțumit de rezultat (Bucarest treize, Paris vingt-sept ... c'est pas mal!).

Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 1)

O echipă All Blacks invadează terenul la finalul partidei Bucharest Wolves - Stade Francais, marcînd un eseu la centru (și marcînd și teritoriul în același timp):

În acest timp, jucătorii umani (vorba vine, unii sînt ditamai caii :) ) salutau publicul, în uralele delirante ale micii galerii franceze și aplauzele mai mult sau mai puțin ironice ale românilor.

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - poz(n)e

Cîteva poze și filmulețe

1. Terenurile secunde sînt gata pe jumătate, așa cum se poate vedea mai jos.

2. Următoarele două sînt o comparație între peluza a doua la meciul cu Războinicii și peluza a doua la meciul cu Cruciații (adică Warriors și Crociati, să ne înțelegem, că nu toată lumea știe de glumă)

Se observă apariția noii și modernei tabele de marcaj electronico-tipografică, adică e cu hîrtie, și pe ea scrie (încă) 0-0.

De asemenea, în a doua poză îl vedeți și pe nea antrenoru' ăla secund al italienilor care mi-a împuiat urechile cu avanti și a terra ... e cel care stă singur în rîndul de sus, pentru ca privirea lui de vultur să cuprindă întreg cîmpul de joc.

3. Faza eseului nostru, la calitate superHD :D :D de telefon mobil:

Este înscris tot prin metoda strămoșească testată și răs-validată în istorie "cu toții călare pe ei, vitejii mei!". Noroc că arbitrul a avut ochiul ager, și noroc că englezii au fost berbeci și s-au dus chitiți înspre stînga, crezînd că acolo-i balonul, cînd el încă zăcea la fundul grămezii spontane ...

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - addenda

Ca o adăugire, să vedem cam cum tratează ziarele de sport acest meci ... păi, cum să-l trateze?!? Unul din ele nu suflă un cuvințel, celălalt dă știrea, ba chiar și un reportaj-interviu, dar titlul e de-a-mboulea pus.

Cum ar veni, să ne bucurăm de victorie - chiar dacă învingătorii-învinși au un H în plus ...

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24

A fost o victorie cu totul nemeritată a englezilor. Nu la această diferență. Nu cu punct bonus ofensiv.

Dacă privim strict scorul la eseuri (1-4), obicei bun pe care o să-l folosesc mai des, s-ar putea spune că războinicii i-au dominat pe lupi rău de tot. Dar n-a fost așa, ai noștri au condus cu 3-0, apoi au întors rezultatul la 13-12, după un eseu îndelung muncit, iar după al treilea eseu al englezilor scorul a ajuns la 13-17. (Ratangiul de transformer englez a dat pe lîngă la două transformări și o lovitură de pedeapsă din poziții extrem de favorabile - bătea un pui de vînt, dar nu chiar atît de cumplit încît să dea satelitu' jos de pe orbită).

Ei, și din momentul ăsta au început bucureștenii să preseze. Și au presat, neică, purtați și de presiunea tribunei și de urletele sinistre de lupi puse la stația de amplificare - o idee oribil-satirică, mai degrabă semăna a cîine urlînd a morțiu la lună - și de vreo două ori au ajuns la cîțiva metri de buturile adverse. Dar mereu s-a întîmplat ceva, un înainte, o aruncare peste grămadă, o blocare a balonului, și Worcester a scăpat cu fața curată. Și dacă rămînea 13-17 nu se supăra nimeni, dar în ultimele secunde Worcester a mai dat și eseul pentru punct bonus ofensiv, mîncîndu-ne nouă punctul bonus defensiv!

Mai mult, mie personal mi s-a părut că la al doilea eseu englez unul din aceștia a făcut un paravan ca la carte undeva la mijlocul terenului spre margine, într-o situație de doi contra doi, iar beneficiarul paravanului a țîșnit spre eseu și după ce a destabilizat apărarea noastră n-a fost foarte greu să încasăm eseul.

În rest, joc frumos, la mînă, o droaie de inexactități din partea oaspeților, lucru la care nu mă așteptam - cel puțin un eseu și l-au mîncat singuri, cînd din prea multe pase încrucișate și mingicăreală au reușit un înainte de toată frumusețea. Placajele românilor au fost mai precise decît de obicei, jocul la mînă s-a îmbunătățit oleacă (chiar nu pricep de ce naiba s-au apucat de așa ceva iarna, pe frig, cînd degetele îngheață chiar și numai dacă pui mîna pe balon), dar mai e de lucru la degajările în tușă, îndeosebi cele din penalități, au fost minim două situații în care n-am putut profita de repunere proprie pentru că balonul n-a vrut să iasă afară. (Ba nu, mint, a doua oară balonul a prins la limită tușa, iar fundașul englez s-a ferit în ultimul moment).

În concluzie, am plecat frustrat și plin de nervi de la stadion, împreună cu pîlcul de suporteri britanici.

De asemenea, remarc noua tabelă modernizată a satdionului Arcul de Triumf, o să descarc pozele și o să vi-o arăt, afișajul se face cu brațele și cu creionul pe hărtie, vorba cîntecului.

Și cu asta gata cu rugby-ul pe acest an. Ne concentrăm pe handbal feminin, vin roșu și sarmale, și să ne revedem cu bine în ianuarie!

De diverse chestii

Nici nu m-am uitat la distracția sportivă a lunii decembrie, adică Mondialele sau Europenele (după caz) de handbal ale fetelor. Moticul principal nu e jocul chinuit, egalul cu Japonia și cele două înfrîngeri din final, ci lipsa grupelor semifinale în care rezultatele din grupele inițiale chiar să conteze. De data asta conta doar calificarea (obținută după primele două meciuri, lucru pe care îl știam de la bun început), urmînd ca loteria să ne arate drumul mai departe. Din punctul meu de vedere, Mondialele încep luni seară, cu meciul contra Croației. (Umrătorul adversar va fi Norvegia, pentru că nu văd Olanda în stare să le încurce pe vikingioaice).

La polo, România - Spania 9-8 în calificările pentru Liga Mondială. E bine, încă mai mișcăm la polo ... cît ne-o mai ține ...

Iar duminică, mare meci mare de încheiere de sezon (de an, de fapt, că sezonul continuă în ianuarie) pentru rugby-ul românesc. Lupușorii București (nu pot să le zic chiar Lupi pe de-a-ntregul, după cum au încasat-o de la Stade Francais în deplasare) se luptă cu Worcester. Hai băieții! puneți osul la treabă, ar cam fi cazul!

S-au redeschis patinoarele bucureștene. Cea mai tare chestie vine de la patinoarul Floreasca, unde, sîmbăta cel puțin, avem super-ofertă specială și neoficială, cu 15 lei intrarea la ora 10 dimineața poți patina pînă la orele 15 (pentru cine-l țin puterile, normal, și are chef), Asta pentru că pauza de refacere a gheții dintre orele 12 și 13 a dispărut. Și totuși, nu prea e multă lume pe patinoar. Păcat!

Viziunea săptămînii

Zilele astea avem aşa:

- O participare românească la Mastersul de final de an din tenis. Cum care Masters?Ăla în care pare-mi-se că doar Năstase a mai prestat la vremea lui. & campioni, o grupă roşie, una albastră, învîngătorul ia totul ... sau pe-aproape. Horia Tecău n-o să joace în the main event (turneul de simplu), ci în cel de dublu, pentru că s-a "sudat" foarte bine de Lindstedt ... şi uite unde au ajuns.

- Lupii rugbyşti au pierdut la scor în Franţa contra rozaliilor de la Stade Francais. Era de aşteptat, dar să dea doar 3 puncte ... asta-i urît. Îi aşteptăm în decembrie pe cei de la Worcester să-i batem pe frig şi zloată, la noi lîngă Mănăstire. Om trăi şi-om vedea.

- Nicăieri n-am putut găsi rezultatul voleibalistelor noastre la Leningrad, în finala contra URSS (mă rog, acum ăştia pozează în Rusia democrată ... şi oraşul e acum Petrograd ...). Sînt practic 100% convins că au pierdut şi deci nu mai sînt şanse de calificare pentru Olimpiadă.

- A început turneul Carpaţi la handbal feminin. În prima zi, înfrîngere cu Ungaria. Atîta pagubă ... Cică unguroaicele nu s-au calificat la Mondialele din Brazilia de luna viitoare. Ciudat ...