România - Argentina Jaguars 23-21

Cred că Jaguarii argentinieni au o mare problemă în fața României: pot să cîștige numai în condiții ideale de presiune și temperatură, cum se spunea la orele de fizică din liceu.

Acum doi ani, dacă nu mă înșeală pîrdalnica de memorie, România i-a bătut net, 24-6, dar pe o ploaie insistentă, de nu putea sărmanii mingicari sud-americani să-și facă jocul combinativ.

Anul trecut totul a fost perfect, o seară plăcută de vară, răcoare, nocturnă, așa că Jaguarii ne-au păpat de vii, 37-12 sau ceva de genul ăsta.

Și vine anul 2012, și o caniculă clasa întîi, și România învinge iar, la limită, 23-21. La un moment dat părea că argentinienii ne vor ajunge din urmă, mai ales că din ultimele 13-14 minute am jucat zece minute în inferioritate.

Să notăm, la repezeală, că ai noștri au ratat un eseu ca și făcut pe la sfîrșitul primei reprize, printr-un subtil înainte. că jaguarii au marcat un eseu pe o acțiune similară în care, după un balon de urmărire oamenii noștri au scăpat iarăși balonul, dar în spate de data asta, adică exact unde nu trebuia, în terenul de țintă - astea au punctele de draci maximi pentru spectatorul părtinitor din mine -, că s-a ținut un moment de reculegere în memoria marelui transformer Ion Constantin, recent dispărut dintre noi (și cînd zic mare, nu acționez în sensul proverbului "despre morți numai de bine", pentru că îmi aduc și acum aminte de meciul România - Franța 15-0 de prin anii 80, cînd Constantin a dat puncte și de la centrul terenului), că în pauză promoterițele ne-au omenit cu cîte o doză de bere Stejar (cam călîie, dar na! calul de dar nu se caută la dinți), că un pahar mare de bere era 5 lei și era chiar rece, indiferent de alte calități â, și s-a păstrat chiar frumos în termos.

România - Portugalia 15 - 7 (2)

Prima repriză s-a jucat practic doar în 25-ul nostru. Nu e de mirare că la pauză portughezii conduceau cu 7-5 (ei au reușit să-și transforme eseul, noi nu), spre bucuria mici galerii lusitane, care behăia și ea cum putea, amețită de frig, undeva în sectorul B4 (în filmulețul din postul precedent am focalizat în mod voit asupra lor pentru cîteva secunde).

Ai noștri s-au descurcat binișor, trecînd chiar și peste 2 cartonașe galbene - carevasăzică, un sfert din timpul de joc l-am petrecut în inferioritate. Altfel, cele două echipe au practicat un joc extrem de curat, cu foarte puține greșeli individuale - surprinzător, dacă ținem seama de balonul înghețat care predispune la scăpări înainte. Ei bine, n-a fost cazul.

Eseul al doilea al românilor este vizibil în filmuleț, ceea ce nu-i mare lucru de vreme ce meciul a fost transmis la TV. Cel mai simpatic lucru este cum s-au inversat rolurile față de fotbal, în sensul că la fotbal autorul unui gol se duce adesea spre banca de rezerve să celebreze reușita, în timnp ce aici a venit muntele la Mahomed, adică rezervele echipei noastre (tipii în combinezoane negre) au dat năvală să-l îmbrățișeze pe autorul eseului.

Mai notăm caraghioslîcul portughez din repriza a doua, cînde transformerul lor s-a făcut de rîs la o penalitate relativ accesibilă, nereușind să ridice balonul nici măcar un metru de la sol, acesta (balonul, nu solul!) scurgîndu-se demn, cu încetinitorul, spre liniile noastre.

România - Portugalia 15 - 7 (partea 1)

Să vedem cum fu această victorie cu Portugalia în Cupa Europeană a Națiunilor, în condiții extreme - frig, zăpada, vînt persistent.

Terenul a fost bunicel, date fiind condițiile: se vedea firul de iarbă, jilav, nu înghețat - mă rog, nu era înghețat bocnă, astfel încît să te doară dacă dai fundul de pămînt - ceva petece de zăpadă pe la colțuri. Oamenii au muncit de pe la 8 dimineața să curețe stratul alb depus de ninsorile din zilele precedente, și treaba făcută a fost super OK.

Aspectul general e cel din filmulețul de mai sus, făcut în timpul pauzei mai mult pentru a sublinia aranjamentul muzical de care am mai vorbit și cu ocazia altor partide de rugby, aranjament care se leagă cumva de naționalitatea oaspeților; de data asta, o melodie portugheză (bine că n-au dat renumita Pula Boi, Pula Cavalo :D :D), anume A Portuguesa e a mais linda.

Se vede și galeria portugheză (în sectorul B3) și fanii hardcore ai României (cei cu steagul gigantic), și nămeții de pe margine, și verdele (atît cît se poate) al gazonului, și tipii de la TV cocoțați la mama dracului de unde transmiteau meciul.

Intrarea a fost liberă, iar ca bonus organizatorii au pus la bătaie niște vermorele cu ceai, împărțind lichidul fierbinte doritorilor. Crainicul a anunțat fericitul eveniment și la pauză, dar ceaiul a avut mega-concurență, vinul fiert, cu care nu se putea bate, deși se simțea oleacă de rom pe lîngă ceai și zahăr. Părerea mea. Oricum, o idee mai mult decît binevenită. Am ras și eu un pahar - nu se putea compara cu ceaiul din termosul meu, firește, pentru una e artizanatul și alta e producția de masă, dar n-are a face.

Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 2)

Eseurile românești văzute în direct și la o oră de vîrf.

Primul, care a și deschis scorul:

Al doilea, care a spălat oleacă obrazul Lupilor (auuuuu-auuuuuuuu-auuu!), căci pînă la urmă a fost (doar) 2-4 la eseuri, chiar dacă victoria francezilor a fost clară și fără istoric:

Tipul în fîș negru, care se bucură ca un copil la eseul realizat prin consacrata prăbușire cu balonul în terenul de țintă, e secundul / preparatorul fizic al echipei noastre, francez de baștină din cîte bag de seamă, și care chiar era mulțumit de rezultat (Bucarest treize, Paris vingt-sept ... c'est pas mal!).

Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 1)

O echipă All Blacks invadează terenul la finalul partidei Bucharest Wolves - Stade Francais, marcînd un eseu la centru (și marcînd și teritoriul în același timp):

În acest timp, jucătorii umani (vorba vine, unii sînt ditamai caii :) ) salutau publicul, în uralele delirante ale micii galerii franceze și aplauzele mai mult sau mai puțin ironice ale românilor.

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24

A fost o victorie cu totul nemeritată a englezilor. Nu la această diferență. Nu cu punct bonus ofensiv.

Dacă privim strict scorul la eseuri (1-4), obicei bun pe care o să-l folosesc mai des, s-ar putea spune că războinicii i-au dominat pe lupi rău de tot. Dar n-a fost așa, ai noștri au condus cu 3-0, apoi au întors rezultatul la 13-12, după un eseu îndelung muncit, iar după al treilea eseu al englezilor scorul a ajuns la 13-17. (Ratangiul de transformer englez a dat pe lîngă la două transformări și o lovitură de pedeapsă din poziții extrem de favorabile - bătea un pui de vînt, dar nu chiar atît de cumplit încît să dea satelitu' jos de pe orbită).

Ei, și din momentul ăsta au început bucureștenii să preseze. Și au presat, neică, purtați și de presiunea tribunei și de urletele sinistre de lupi puse la stația de amplificare - o idee oribil-satirică, mai degrabă semăna a cîine urlînd a morțiu la lună - și de vreo două ori au ajuns la cîțiva metri de buturile adverse. Dar mereu s-a întîmplat ceva, un înainte, o aruncare peste grămadă, o blocare a balonului, și Worcester a scăpat cu fața curată. Și dacă rămînea 13-17 nu se supăra nimeni, dar în ultimele secunde Worcester a mai dat și eseul pentru punct bonus ofensiv, mîncîndu-ne nouă punctul bonus defensiv!

Mai mult, mie personal mi s-a părut că la al doilea eseu englez unul din aceștia a făcut un paravan ca la carte undeva la mijlocul terenului spre margine, într-o situație de doi contra doi, iar beneficiarul paravanului a țîșnit spre eseu și după ce a destabilizat apărarea noastră n-a fost foarte greu să încasăm eseul.

În rest, joc frumos, la mînă, o droaie de inexactități din partea oaspeților, lucru la care nu mă așteptam - cel puțin un eseu și l-au mîncat singuri, cînd din prea multe pase încrucișate și mingicăreală au reușit un înainte de toată frumusețea. Placajele românilor au fost mai precise decît de obicei, jocul la mînă s-a îmbunătățit oleacă (chiar nu pricep de ce naiba s-au apucat de așa ceva iarna, pe frig, cînd degetele îngheață chiar și numai dacă pui mîna pe balon), dar mai e de lucru la degajările în tușă, îndeosebi cele din penalități, au fost minim două situații în care n-am putut profita de repunere proprie pentru că balonul n-a vrut să iasă afară. (Ba nu, mint, a doua oară balonul a prins la limită tușa, iar fundașul englez s-a ferit în ultimul moment).

În concluzie, am plecat frustrat și plin de nervi de la stadion, împreună cu pîlcul de suporteri britanici.

De asemenea, remarc noua tabelă modernizată a satdionului Arcul de Triumf, o să descarc pozele și o să vi-o arăt, afișajul se face cu brațele și cu creionul pe hărtie, vorba cîntecului.

Și cu asta gata cu rugby-ul pe acest an. Ne concentrăm pe handbal feminin, vin roșu și sarmale, și să ne revedem cu bine în ianuarie!

De diverse chestii

Nici nu m-am uitat la distracția sportivă a lunii decembrie, adică Mondialele sau Europenele (după caz) de handbal ale fetelor. Moticul principal nu e jocul chinuit, egalul cu Japonia și cele două înfrîngeri din final, ci lipsa grupelor semifinale în care rezultatele din grupele inițiale chiar să conteze. De data asta conta doar calificarea (obținută după primele două meciuri, lucru pe care îl știam de la bun început), urmînd ca loteria să ne arate drumul mai departe. Din punctul meu de vedere, Mondialele încep luni seară, cu meciul contra Croației. (Umrătorul adversar va fi Norvegia, pentru că nu văd Olanda în stare să le încurce pe vikingioaice).

La polo, România - Spania 9-8 în calificările pentru Liga Mondială. E bine, încă mai mișcăm la polo ... cît ne-o mai ține ...

Iar duminică, mare meci mare de încheiere de sezon (de an, de fapt, că sezonul continuă în ianuarie) pentru rugby-ul românesc. Lupușorii București (nu pot să le zic chiar Lupi pe de-a-ntregul, după cum au încasat-o de la Stade Francais în deplasare) se luptă cu Worcester. Hai băieții! puneți osul la treabă, ar cam fi cazul!

S-au redeschis patinoarele bucureștene. Cea mai tare chestie vine de la patinoarul Floreasca, unde, sîmbăta cel puțin, avem super-ofertă specială și neoficială, cu 15 lei intrarea la ora 10 dimineața poți patina pînă la orele 15 (pentru cine-l țin puterile, normal, și are chef), Asta pentru că pauza de refacere a gheții dintre orele 12 și 13 a dispărut. Și totuși, nu prea e multă lume pe patinoar. Păcat!

Viziunea săptămînii

Zilele astea avem aşa:

- O participare românească la Mastersul de final de an din tenis. Cum care Masters?Ăla în care pare-mi-se că doar Năstase a mai prestat la vremea lui. & campioni, o grupă roşie, una albastră, învîngătorul ia totul ... sau pe-aproape. Horia Tecău n-o să joace în the main event (turneul de simplu), ci în cel de dublu, pentru că s-a "sudat" foarte bine de Lindstedt ... şi uite unde au ajuns.

- Lupii rugbyşti au pierdut la scor în Franţa contra rozaliilor de la Stade Francais. Era de aşteptat, dar să dea doar 3 puncte ... asta-i urît. Îi aşteptăm în decembrie pe cei de la Worcester să-i batem pe frig şi zloată, la noi lîngă Mănăstire. Om trăi şi-om vedea.

- Nicăieri n-am putut găsi rezultatul voleibalistelor noastre la Leningrad, în finala contra URSS (mă rog, acum ăştia pozează în Rusia democrată ... şi oraşul e acum Petrograd ...). Sînt practic 100% convins că au pierdut şi deci nu mai sînt şanse de calificare pentru Olimpiadă.

- A început turneul Carpaţi la handbal feminin. În prima zi, înfrîngere cu Ungaria. Atîta pagubă ... Cică unguroaicele nu s-au calificat la Mondialele din Brazilia de luna viitoare. Ciudat ...

Scurtissime

Scurtissime:

1. Pînă la urmă, la Europenele de Șah echipele României au ocupat locurile 9 la masculin și 17 la feminin. Se putea și mai bine, dar poziționarea și evoluția băieților cel puțin este meritorie, aceștia porneau cu șansa a 17-a. Mai dezamăgitor a fost ce s-a întîmplat cu fetele, pornite cu șansa a 9-a Ciudat! fetele, cap de serie nr. 9 au terminat pe locul 17, iar băieții, cap de serie nr. 17, au terminat pe 9. Mai ceva ca-n Două loturi a lui Caragiale.

Cîștigători au fost Germania la masculin (veniți de niciunde, după ce Azerbaidjanul condusese multe runde) și respectiv rusia la feminin.

2. Începe o nouă ediție a cupelor europene la rugby pentru selecționata Bucureștiului, care nu mai sînt Stejari ci Lupi, din cîte am priceput. Mai bine așa; data trecută bietul crainic al stadionului Arcul de Triumf (oleaca abțiguit, după cum șopteau guriel rele din tribună) încerca să dea tonul la încurajări strigînd Oaks! Oaks! (stejari) dar ieșea un fel de Wax! Wax! (ceară). O fi avînd fantezii erotice cu ceară, vorba acelorași mucaliți din tribune.

În fine, jucăm cu eternele Stade Francais și Crociati - dar de data asta avem Worcester în loc de Leeds.

Cupa Mondială la rugby - concluzii (2)

Păi ce concluzii mai vreţi?

Timpul a trecut ... în România cea mult-prea-devreme-deconectată de la magia World Cup tocmai se pune de-o finală a campionatului naţional, întrerupt temporar din cauza celor trei săptămîni şi jumătate "de Noua Zeelandă" - aţi remarcat că în alte campionate se juca sănătos în acea perioadă? Franţa, Anglia şi aşa mai departe -, clujenii se pregătesc să dea faliment şi să ajungă din B direct în groapă, echipa lui Fercu behăie că de ce este omul suspendat pe şase luni, ce, nu-i cinstit, el are rău de avion, ce dacă cu patru-cinci zile înainte de plecarea la Antipozi se suise în avionul de Franţa? una din finaliste e Steaua dar dracu ştie cu cine joacă, pentru nimeni nu s-a sinchisit să dea rezultatul celei de-a doua semifinale pe la aşa-zisele buletine de ştiri sportive ...

În rest, totule de bine, interesul faţă de rugbu este în creştere în România, finala World Cup fiind transmisă de mahahaharele post TV pe nume Digi sport, şi nu oricare, ci Digisport2, căci pe Digi1 se desfăşura nu-mai-ştiu-ce cursă de moto GP.

Asta e.

Cupa Mondială la rugby - concluzii (1)

S-a terminat o nouă ediţie a Cupei Mondiale la rugby. Ţara organizatoare, Noua Zeelandă, a cîştigat la limită titlul în faţa Franţei, şi cînd zic "la limită" înseamnă chiar la limită, adică la un punct diferenţă (8-7), lucru care trebuie pomenit în mod special într-un sport în care victoriile la limită sînt cele la 7 puncte sau mai puţin, adică un eseu transformat, învinşii dintr-un asemenea meci primind punctul bonus defensiv fiindcă s-au ţinut scai de învîngători.

Întrebarea legitimă este: de ce meciurile de rugby care după 80 de minute arată diferenţe de 7 puncte sau mai mici nu se consideră a fi egale? iar partida să se continue de pildă cu 10 minute de prelungiri, pornite de la scorul existent (cum ar fi 8-7 în cazul finalei de acum o săptămînă), pentru a oferi şi celor conduşi o a doua şansă? Mi se pare cît se poate de echitabil: cei conduşi vor lupta din răsputeri să întoarcă rezultatul, iar cei care conduc n-au decît să se apere în continuare, dacă aşa poftesc. Rezultatul după 80 plus 10 minute ar fi cel definitiv, chiar dacă şi în minutul 90 se înregistrează 7 puncte sau mai puţin diferenţă.

Dar na! şefii rugbyului mondial sînt prea închistaţi în conservatorismul lor ca să poată gîndi aşa ceva. Părerea mea!

Paralela-enigmă (2)

Mda ... am avut gura aurită ... sau coclită, mă rog, depinde cum vezi lucrurile.

Naționala României s-a umplut de bube în ultimele meciuri de la Mondialele din Noua Zeelandă. Paralela de care vorbeam a fost perfectă, așa cum am descris-o într-un post precedent. am pierdut și în fața inamicului tradițional, Georgia, în meciul care ar fi putut fi unica și tradiționala victorie rugbyystică românească la World Cup. (Ca o paranteză, rău am mai decăzut ... de la "inamicul tradițional, Franța" am regresat la "inamicul tradițional Italia", și pesemne în anii următori urmează să avem ca inamic tradițional Spania, Germania sau Ucraina, cine știe?!?)

Episodul cel mai jenant s-a petrecut însă la meciul contra Angliei. Poate la alte sporturi mai poate fi trecut cu vederea că te prezinți cu echipa a doua, chipurile ca să odihnești titularii pentru mahahahaharele meci cu Georgia. Dar nu și în rugby. Păi faza asta o s-o țină minte englezii 50 de ani de acu înainte ... bine, hai, nu 50, dar 25 sigur ... ia să ne închipuim cum ar fi ca rugbyul românesc să crească în valoare și să ajungem să perfectăm un amical (meci-test, mă rog) cu Anglia, sau (dar asta e deja S.F., sau povești vînătorești) să batem iar la porțile Turneului celor X națiuni (pe vremuri X =5, acum X=6, în viitor nu se știe). Oare ce o să zică englezii?

Păi o să zică ceva de genul Cine-s mă românii ăștia? Aaaa, da, sînt țopîrlanii și mîrlani ăia care au băgat echipa a doua la WorldCup 2011! Paștele mamii lor! afară cu mitocanii!!

Și, din păcate, vor avea dreptate. Iar scuipatul lor disprețuitor este corect să fie recepționat de gura deschisă a dobitocului sau dobitocilor care au hotărît să pună în operă un asemenea afront.

Alte întîmplări sportive

Alte întîmplări minunate - în sensul că-s deosebite, nu că ar fi extrem pozitive:

1. Cehia ne-a bătut la tenis în Cupa Davis de ne-a ascultat cu urechea, scor 5-0. Nimic de mirare. De mirare este că de zece sau cincisprezece ani încoace România reuşeşte să stea în antecamera Grupei Mondiale a C.D., în sensul că jumătate din timp joacă turul 1 al grupei (şi este învinsă, pare-mi-se că o singură dată am ajuns şi noi în turul 2) şi jumătate din timp joacă barajul pentru menţinere sau calificare în grupă. Luînd în considerare calitatea sportivilor şi a jocului prestat, aceasta este o mare realizare, uşurată şi de faptul că există şi naţiuni mai gloabe decît noi la tenisul de echipă, cam în acelaşi fel în care rugbyul românesc joacă la Mondiale pentru că există pe lume fraierii de ucrainieni, tunisieni şi uruguayeni.

2. Că veni vorba de rugby, al doilea meci de la monsiale, contra Argentinei, a fost mult mai slab decît cel cu Scoţia. 0-2 la eseuri după primele 10 minute al întîlnirii spune tot. No comment deocamdată, sînt curios ce rezultate urmează. (Dar barem pronosticul meu se îndepărtează de realitate, ceea ce este foarte bine).

3. Avem un nou rupător de oase în campionatul nostru de fotbal cel de toate zilele, Gardoş. Bun băiat, vine pe filiera unui alt mare cioflingar în domeniu, Lăcătuş, omul care l-a rupt pe tipul ăla de la Bacău acum vreo 10-11 ani. Nu-i de mirare că în derbyul care a început după jumătate de oră rapidistul Herea a vpzut roşu pentru o intervenţia analogă (minus dubla fractură, din fericire). Problema nu e de tehnică fotbalistică, ci de nesimţire a omului respectiv, pe care îl doare în pixul pulii de integritatea corporală a adversarului ...

4. Tinerii polişti romîni (selecţionata under 17), face o figură frumoasă la europene. A învins dramatic la un gol echipa Muntenegrului, ajungînd astfel în sferturi (Muntenegru e sus de tot în ierarhia poloistică internaţională, pare-mi-se chiar primii), şi a pierdut dramatic în prelungiri contra Greciei, în susmenţionatele sferturi. Bravo lor! Sper însă să nu se demobilizeze şi să piardă următoarele două partide, ceea ce i-ar trimite pe locul 8 (pierzînd sferturile, automat ai noştri joacă în turneul pentru locurile 5-8). I'll keep an eye on them ...

Paralela-enigmă

Am mai văzut filmul ăsta. Echipa României joacă excepţional la meciul de debut de la Mondiale împotriva unui adversar mult mai bine cotat. Ba chiar îl conduce, şi pierde abia în final, cînd benzina - sau poate încrederea în propriile forţe? - s-a sfîrşit.

În final, meciul valorează zero puncte pentru România. Singurul cîştig este cel de imagine. În meciurile următoare naţionala e reuşit să facă praf şi acest capital de imagine, pierzînd ruşinos în faţa unei echipe de trei lei şi fiind eliminată din competiţie încă din faza grupelor.

În ianuarie, sportul se chema handbal masculin, acum se cheamă rugby.

Adversarul mult mai bine cotat era atunci Croaţia (sper să nu confund), acum a fost Scoţia.

Adversarul de trei lei era Algeria, acum ar putea fi Georgia.

Singura diferenţă este că la rugby nimeni nu se aşteaptă să trecem de grupe, handbalul este mai generos, permite la 4 echipe din 6 ale unei grupe să treacă mai departe, în timp ce rugbyul, prizonier al unei tradiţii frumoase dar meschine vrea să scape cît mai repede de ciurucuri şi califică doar 2 echipe din cele 5 ale unei grupe.

Sper ca paralela să se oprească aici. Sper ca în final să avem măcar victoria de palmares, cea contra Georgiei. (Oare se acordă şi acolo la Antipozi o cupă Antim Ivireanu? eventual Antim Ivireanu Maorul ... şi chiar, oare în meciul dintre Anglia şi Scoţia, tot din grupa noastră, s-o juca şi pentru o versiune sudistă a Cupei Calcutta?)

Pînă ce faptele, în totalitatea lor, mă vor contrazice, rămîn la pronosticul meu: 100 de la Anglia, 75 de la Argentina, 50 de la Scoţia, 25 de la Georgia.

Rugby - IRB Nations Cup 2011 (3)

Şi mai departe:

1. (toate cele trei zile) Au existat şi reclame sub formă de pliante. Una dintre ele era la controversata exploatare auriferă de la Roşia Montană. Din păcate, oamenii ori nu ştiau ce eveniment sponsorizează, ori se pricepeau la fotbal şi deloc la rugby, pentru că toate legăturile pe care le făceau erau între Gold RM şi fotbal. Una singură avea tangenţă cu rugbyul. Ce naiba?!?

2. (toate cele trei zile) Preţurile la răcoritoare erau destul de OK, o stacană de bere de juma de kil cred, era 4 lei, colele/stuff erau 5 lei, porţia de mici 3 lei, şi aşa mai departe. Şi erau rezonabil de reci în după-amiezele călduroase.

3. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) Au existat şi nişte suporteriţe argentiniene - însoţite, fireşte :) - care mai chiţăiau din cînd în cînd cîte un Vamos Argentina! cam cu frică, aşa, deşi nimeni n-avea intenţia să le facă vreun rău. Stăteau la peluza dinspre mănăstire, aia cu scaune (cealaltă avea doar bănci). O să caut şi ceva poze cu tipele (şi tipii aferenţi, dar aceştia nu ne atrag, nu-i aşa?!?

Rugby - IRB Nations Cup 2011 (2)

Şi iarăşi:

1. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) În faţa chioşcului de bilete, doi sau trei bişniţari inverşi vindeau un bilet cu 10 lei. Hîrtia şi tipăritura păreau îndeajuns de originale, dar nu m-am riscat. Cu 5 lei în plus am mers la sigur. Şi le-am zis "inverşi" pentru că, supă cum vedeţi, vindeau sub valoarea iniţială. c9ne ştie ce calcule nu le-au ieşit ... În celelalte două zile de concurs nu am văzut specimenele respective.

2. (toate cele trei zile) N-am văzut în viaţa mea atîtea baloane care să lovească bara. Din drop, din lovituri de penalitate ... de oriunde ... totul culminînd cu dubla bară a transformerului romîn în nocturna cu Argentina. Şi se clătinau buturile alea după lovituri de ziceai că acuşi-acuşi se prăbuşesc ţevile prefabricate ale H-ului.

3. (Ziua a doua, miercuri 15 iunie) Meciul nostru cu selecţionata sud-africană. Au apărut steaguri tricolore la peluza îndepărtată, şi nişte copii mai tuciurii care le agitau. La una din transformările reuşite ale noastre din repriza a doua, un spectator (probabil antrenor la ceva grupă de copii şi juniori) îl dirija pe unul din puşti: "Băăă nu mai agita steagu că îl dezorientezi pe şuteur! Stai în mijlocul porţii ..." + chiar aşa a zis, poartă - " .... şi ţine steagul sus şi nemişcat, să aibă omul un punct de reper ca lumea!". Şi a mers figura ...

4. (Prima zi, vineri 10 iunie) La "meciul cu ploaie", adică Africa de sud versus Georgia, arbitrul, un francez, parcă uitase de regula paselor înainte. Toţi spectatorii de la tribună se plîngeau de asta "Hei, ca ne marche pas!" şi ziceau că aşa minune n-au mai văzut. Eu unul mă jur că am mai văzut: foarte multe pase pe treisferturi în atacurile rapide ale marilor naţionale (Noua Zeelandă, Anglia, Argentina etc.) mie mi se par clar spre înainte. Arbitrii însă nu le penalizează. Probabil sînt furaţi de frumuseşea şi rapiditatea fazei. Urît, ce să zic; sau poate doar mi se pare mie.

4.

Rugby - IRB Nations Cup 2011 (1)

O să scriu amestecat despre acest eveniment ... o să sar de la ziua întîia la a treia și înapoi, e posibil să mai confund meciurile ... dar asta contează mai puțin, esența rămîne. Esență tare de stajar, normal.

1. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) Am plecat la pauza meciului România - Argentina Jaguars. Era (doar) 16-6 pentru sudamericani, care, conform spuselor unor tipi care stăteau lîngă mine și păreau să se priceapă - aproape sigur foști rugbiști după unele amănunte din conversația lor - ... așa, unde rămăsesem? ah, da, ziceam de argentinieni ... au venit la București cu un unic scop, să testeze potențialul echipei noastre, viitoare colegă de grupă la Mondiale. În primele două meciuri se pare că nu s-au forțat prea tare, au ținut pe tușă doi-trei jucători importanți, și abia acum și-au turat motoarele la maxim. Rezultat? Ce bine că am plecat la pauză! cît să n-am emoții cu ultimul metrou: 37-13.

2. (Ziua întîia, vineri 10 iunie) După ce a începuit tradiționala ploaie de seară din acea perioadă - cam devremeș pe la orele 19:00, în ziua a doua n-a început decît la ora 21:00, ca să nu mai zic de ultima zi, cea cu canicula extremă - organizatorii au fost gentili și au invitat tot poporul care mai rămăsese pe baricade să vină sub acoperișul tribunei întîi. (Eu, mai sărăntoc, am luat mereu bilete la tribuna a doua, 15 lei per zi, unde mă pot mișca mai în voie și pot alege unghiuri mai simpatice pentru poza sau filmulețe). Acolo am stat lîngă niște tipi mai spre vîrsta a treia, așa, și ei buni cunoscători ai rugbyului și nostalgici ai trecutului glorios, care erau siguri că echipa aia mare a României, cea din anii 80, ar fi măturat pe jos cu selecționata sud-africană trimisă la turneu, selecționată care a și cîștigat în final trofeul. Remarca se potrivește cu cea din ...

3. (Ziua a treia, duminică 19 iunie) ... cînd cealaltă pereche de cunoscători de care pomeneam a făcut o afirmație similară "Îi băteam pe namibieni de nu se vedeau, nu la 2 puncte diferență". Și au mai zis ei niște chestii ...
"Zebega ăsta ... uită-te la el ... ce dracu e așa de prost ... dacă nu l-aș ști de cînd era copil, de la Gura Humorului, cînd venea el la lot ... a terminat măcar opt clase?"
"Pe vremea noastră un jucător de rugby avea măcar liceul, ce naiba! uită-te la ăștia acum"
"Jucăm ca acum 20-30 de ani ... fără viziune ... uită-te la ăla ... are mingea și merge în lateral"

(va urma)

Rugby: Dinamo - Farul 16-32 (1)

Într-adevăr, bat clopotele a jale pentru rugbyul românesc: http://www.youtube.com/watch?v=TOcj19xlFvE Și norii negri se adună ... Mă rog, a fost un meci plăcut, dar orișicît, e departe de elită. Farul s-a desprins în final, dar arbitrul a scos mingea din poartă la un eseu al dinamoviștilor (bine, omul a cerut arbitraj video, dar cel mai bine s-a văzut eseul de acolo din spatele buturilor - o mînă care culcă balonul chiar pe linie ...) P.S. Unul din jucătorii de rezervă - nu zic al cărei echipe :) - a repetat gestul portarului de la Stuttgart din meciul ăla cu Unirea Urziceni: în repriza a doua a sărit frumos peste reclame și a făcut un pipi mic în dosul lor.

Rugby - România - Rusia 33 - 3

Rugby - Stejarii București vs. Stade Francais (5)