vineri, 31 decembrie 2010
Patinaj - Cișmigiul iarna (2)
Asta se întîmplă într-o zi cu plată. Azi, cînd a fost free entry la prima oră, era înghesuială de nu puteai zvîrli un ac.
Turul 3
Turul 4
Turul 5
joi, 30 decembrie 2010
Patinaj - Cișmigiul iarna (1)
Primele două filmulețe cu turul patinoarului (dintr-un total de cinci), în cele ce urmează.
Turul 1
Primul link corespunde orei de început, se vede că nu prea e lume, fiind și foarte de dimineață (deși ora 10 nu e ora 9, cum se întămpla mai demult) și foarte frig (da, aici mă repet, dar chiar a fost un cancer de mare excepție, bine că n-a bătut și vîntul, decît sporadic) și nefiind nici gratuit (10 RON - doar în ajun de Crăciun și de Revelion prima ședință de dimineață e gratis).
La al doilea link - ora 10 jumate - deja e ceva mai multă lume, dar nu exagerat. Gheața s-a mai fărîmițat, dar e OK. Au apărut și instructorii de patinaj (neoficiali, dar tolerați), cei cu jaloane colorate de prin colțurile patinaorului. Mai fac și ei un ban cinstit, căci o sesiune oficială de instruire de 1 oră costă vreo 30-40 de lei, și nu oricine și-o poate permite.
marți, 28 decembrie 2010
Patinaj - Tot înainte!
vineri, 24 decembrie 2010
Handbal feminin - Locul trei care nu spune nimic
1. Norvegia nu a bătut Suedia la mare diferență așa cum pronosticasem eu, dar totuși a bătut-o. Cinci goluri sînt de ajuns pentru un titlu european. N-am stat să urmăresc meciul, habar n-am dacă a fost strîns sau nu. Nici nu-mi pasă. Norvegia a arătat că dacă își pune mintea, cîștigă în fața Suediei în meciul care contează. (Meciul care nu contează a fost în grupe și suedezele l-au cîștigat, și chiar la o diferență mai mare).
2. Tocmai s-a încheiat (din fericire) o intensă campanie de beatificare a fetelor de la naționala de handbal fenminin. Și cînd zic beatificare, luați-o la modul religios-bisericesc - e vorba de primul pas către sanctificare. (Sanctificarea s-ar fi produs dacă luam medalia de aur, dar în acest caz zău dacă m-aș fi supărat). O campanie enervantă de-a dreptul. Sigur că fetele merită felicitări pentru victoria din finala mică - mai mult pentru dăruire și puterea de luptă decît pentru jocul propriu-zis - numai că pînă la meciul ăsta s-a mai întîmplat ceva. S-a întîmplat semifinala cu Suedia.
3. Ca o comparație, să zicem că la Mondialele de fotbal s-ar juca semifinalele România - Belarus și Argentina - Brazilia. Belarusul ne învinge, noi jucăm finala mică și învingem o Argentină, să zicem, la fel de șchioapă ca în sfertul de astă vară cu Germania. Mă-ntreb care ar fi reacția microbistului de rînd în fața acestei întîmplări?
4. Jocul cu Danemarca ... L-am văzut doar de prin minutul 50, de la 14-12 pentru noi, parcă, pentru că am preferat să fac un biliard în IDM - noroc că ăia transmit mult sport pe plasmele de pe pereți. De ce o astfel de ignorare a meciului pentru medaliile de bronz? simplu, pentru că după pocinogul cu Suedia nu mă mai interesa dacă-i locul 3 sau 4. La început am crezut că au afiașt ăia greșit scorul, sau că e minutul 20 din prima repriză. Dar nu, acolo scria minutul 50:22 ... Ceea ce arată cît de prost au jucat ambele echipe. România prost, Danemarca aproape de catastrofal (Argentina șchioapă, remember?). Toate racilele văzute în celelalte meciuri au fost prezente la datorie. Și atunci? 16-15 în final ... cît de mult trebuie să ratezi că să obții un astfel de scor în 60 de minute de joc?
5. Radu Voina, acest Marius Lăcătuș al handbalului, nu se dezminte. Scoate din el ditamai perla, cică distanța cea mai mare e între locul 4 și locul 3. Nu zău?!? Află, nea Voina, antrenorule care ești tu un antrenor, pac-pac, că distanța cea mai mare e între locul 2 și locul 1. Restul clasamentului contează mai puțin, cu excepția cazurilor cînd locul 6 te trimite de exemplu în Liga Europa, conform hidoasei noastre Ligi profesioniste de Fotbal. Sau poate Voina voia să spună că locul 3 ne duce direct la Mondialele de la anul, în timp ce locul 4 nu. Așa ar mai merge ...
6. Felicitări fetelor pentru locul 3. Și rușine pentru pocinogul cu Suedia. Atît!
miercuri, 22 decembrie 2010
Rugby - Stejarii București vs. Stade Francais (4)
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Handbal feminin - Semifinala moartă
Nici n-am mai stat să văd repriza a doua, am trecut pe Telesport să-i văz la lucru pe maiștrii snookerului Ronnie O'Sullivan și John Higgins în duel direct. Mult mai interesant, liniștitor și relaxant ... mă rog, nu știu dacă era chiar mai interesant decît semifinala ... dar liniștitor și relaxant sigur era.
Că ne-au bătut rusoaicele la scor nue de mirare, era și normal ca Voina & Cie să ignore acest meci și să odihnească titularele. Ceea ce nu e normal e că România stă doar în portar (indiferent că e Ungureanu, Tolnai sau altcineva, fetele din poartă fac tot ce depinde de ele ca să limiteze scorul) și în Cristina Neagu. Și în aruncările de la semidistanță și distanță. Extremele sînt practric inutile, pivoții sînt exact atît de buni cît îi lasă echipa adversă - cu Croația sau chiar cu Muntenegru a mers angajarea la semicerc, cu echipele mai serioase gen Danemarca și Suedia, nici pomeneală.
Cam asta este.
Cît despre meciul pentru medaliile de bronz, cui naibii îi mai pasă?!? Serios, chiar credeți că putem bate Danemarca la ele acasă? Și dacă da, chiar contează? Ar fi fost prea frumos să jucăm finala mare avînd așa o echipă cîrpită, și nici un plan de joc mai acătării.
Ne revedem în decembrie viitor la Mondiale - care de fapt înseamnă campionatul european, plus Coreea de Sud. Mă duc să mă îmbăt ...
vineri, 17 decembrie 2010
Rugby - Stejarii București vs. Stade Francais (3)
luni, 13 decembrie 2010
Rugby - Stejarii București vs. Stade Francais (2)
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Rugby - Stejarii București vs. Stade Francais (1)
Tribuna a doua e și ea plină. Și terenul e plin ...
Întotdeauna mi-au plăcut pozele cu faze de joc suprapuse peste silueta mănăstirii Cașin. Și, dacă te uiți cu atenție, se zărește și fumul de la grătarele cu mititei. Asta e tare - sport, religie și mititei ...
Handbal feminin - Spre grupa principală
În grupa principală mergem împreună cu Spania și Danemarca, iar din grupa cealaltă o să vină Rusia, Muntenegru și probabil Croația, aceasta din urmă în luptă cu Islanda pentru ultimul loc calificant.
marți, 7 decembrie 2010
Handbal feminin - Spania învinsă!
Echipa noastră a luat un avantaj consistent, de pînă la 9 goluri, doar că a intervenit fatalul interval de timp dintre minutele 40 și 50, cu aproximație, în care spaniolele (nu știu dacă denumirea "spanioloaice" folosită de comentatorii noștri e chiar corectă) au revenit pînă la 3 goluri diferență, perioadă punctată de mai multe eliminări de 2 minute în tabăra noastră decît în tot restul meciului, de o groază de ratări, de lipsa oricărui contraatac și de fapt de lipsa oricărei dorințe de a lupta, totul pe fondul unei ușoare favorizări a jocului dur al echipei Spaniei - poate "joc bărbătesc" ar fi expresia corectă, deși nu prea se potrivește în context - joc care într-un fel era legitim pentru o echipă condusă la mare diferență și care chiar își dorește să remonteze.
Per total, România - Spania 30 - 26 și vom intra în grupa principală cu minim 2 puncte - se presupune că din grupa noastră Serbia o să fie prima eliminată.
duminică, 5 decembrie 2010
Patinoarul Floreasca

Seria 1 – 10:00-12:00
Seria 2 – 13:00-15:00
Seria 3 – 16:00-18:00
Seria 4 – 19:00-21:00
Seria 5 – 22:00-24:00
Tarife:
Acces pationoar: 15 RON / persoana
Inchiriere patine: 15 RON / persoana
Ascutit patine: 10 RON
Rugby - Cupa României
M-am dus pe stadion la finala Cupei la rugby, adică Steaua contra Știința Baia-Mare. Am ajuns cu vreo cinci minute înainte de ora de începere, adică patru după-masa. Surpriză! nu mai sînt bilete la vînzare! deși locuri libere sînt cîte vrei. În schimb, șmecherașul de la casa de bilete te îndruma către un tuciuriu de la intrare, care permitea accesul contra unei sume modice de 5 lei. Biletul se presupune că valora vreo 10 lei.
Așa că am stat p-afară, pentru că n-am de gînd să-i îmbogățesc pe toți țiganii jegoși și escrocii burtoși din țara asta. Bineînțeles, jandarmii stăteau bine-mersi și nu erau deloc interesați de cele ce se întîmplau sub nasul lor. (Construcția stadionului permite vizionarea meciului și din afara sa, din stradă, asta o spun pentru cei ce nu cunosc locurile).
Excelentă organizare, care va să zică! Un sincer bravo Federației!
N-am avut pentru ce să regret hotărîrea luată. S-a jucat un fel de bambilici, cel puțin în prima repriză, scor 2-1 la loviturile de peadeapsă (deci 6-3 pe tabelă) și 1-1 la ratări. A fost o fază prelungă de atac pe grămadă a băimărenilor în ultimele minute ale reprizei, credeam că iese de un eseu, dar n-a fost să fie.
La pauză am plecat. Mai bine să mă duc la patinoarul Floreasca să văd cam care e mișcarea pe-acolo - distanța e relativ mică, vreo 20-25 de minute de mers pe jos - decît să văd meciul cu pricina. Eu nu neg că jucătorii luptă cu dăruire și dau din ei tot ce au mai bun, dar uneori asta pur și simplu nu e de ajuns. Din fericire, a fost doar frig, nu a plouat ca ieri și nici nu a dat prima ninsoare a iernii cum s-ar fi putut întîmpla.
Rezultatul final l-am aflat de pe net; Baia-Mare a marcat totuși un eseu în repriza a doua și a cîștigat cu 13-6. Felicitări!
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Patinaj - Un patinoar plouat
Fotbal - Astra



Băieții de la Astra Ploiești se relaxează la un biliard în Club IDM. Să vedem cum o să se comporte peste nici jumătate de oră, cînd începe meciul cu Dinamo. Că în club au fost cuminți și civilizați - dar și antrenorii erau cu ochii pe ei: fără beri, numai sucuri și ape minerale :D
vineri, 3 decembrie 2010
Ciclism - Piste orășenești
miercuri, 1 decembrie 2010
Fotbal - Ziua renașterii
Se întîmpla în 1983. Este vorba de egalul 1-1 cu Cehoslovacia, care a trimis echipa României la turneul final european din Franța. Încununarea unui traseu nu atît de excepție, cît extrem de norocos, care a pus țara noastră din nou pe harta fotbalului mare după o pauză de 12 ani.
(Acuma, dacă stau să mă gîndesc, 12 ani nici nu reprezintă așa mult, de la ultimul Mondial jucat tocmai s-au împlinit tot 12 ani).
Epoca începută în 1984 a durat pînă prin 2000. A creat o legendă. A arătat că se poate mai ales celor care nu credeau. A demonstrat că provincia poate bate Bucureștiul - că poate bate moralmente Bucureștiul, ar fi exprimarea corectă - într-un moment cînd se pregătea un șir de vreo 7 sau 8 campionate cîștigate de Dinamo și apoi de Steaua. (Să nu uităm că scheletul naționalei din acea vreme însemna Craiova plus Corvinul, cu una maxim două plombe de la granzii bucureșteni de atunci).
A făcut istorie.
Dar acea epocă a murit, și actul de deces a fost marcat limpede în istorie de plînsul lui Contra, jos în iarbă, la sfîrșitul barajul sloven. Mortul a putut fi resuscitat pentru o clipă în 2008, dar tot degeaba. Presimt că așteptarea va mai dura.
Pînă atunci, să nu-i uităm pe cei ce au luptat la Bratislava. și, printr-o ciudată coincidență, în veacul vecilor 30 noiembrie 1982 va fi urmat de 4 decembrie 1982. Da, anii sînt pe dos. Da, a fost primul rezultat mare al acelei campanii de calificare. Da, a fost Florența. Da, a fost 0-0 cu Italia campioana mondială.
Sărbători Fericite, fotbal românesc! Atît ți-a mai rămas.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Rugby: România - Uruguay - the aftermath (3)
Rugby: România - Uruguay - the aftermath (2)
A, și echipa noastră a reușit și o greșeală de care încă nu auzisem: trecere prin propria grămadă parcă i-a spus comentatorul. Wonderful.
Iar în final a fost haioasă faza cu șampania victoriei, care nu se dădea deschisă neam! Băieții terminaseră și turul de onoare, și pozele cu fanii, și unii încă se chinuiau cu tirbușonul la ditamai măgăoaia.
Și una mai ciobănească: românii au uitat cu totul de tunelul de final. Dacă eram antrenorul, managerul sau directorul tehnic al echipei (sau ce-or mai fi p-acolo, că văd că-s trei responsabili cu coachingul), îi puneam întîi pe jucători să se alinieze pe două rînduri și să-i aștepte pe uruguayeni să ajungă la vestiare. După aia, puteau să se bucure cît le poftea inima. Așa era frumos și corect. N-a fost să fie ...
Rugby: România - Uruguay - the aftermath
1. Slavă Domnului că s-a terminat! România merge la Mondiale, iar stadionul a fost arhiplin.
2. Atît englezii cît și sud-africanii se apără formidabil, chiar și la cîțiva centimetri de terenul de țintă.
3. Am văzut o echipă a Uruguayului care a reușit să greșească mai mult și mai variat decît cea a României.
4. Unicul eseu al englezilor a fost marcat iarăși după o intercepție și o cursă de-a lungul întregului teren sfîrșită la cu încercare la centru. Cam în același stil ca și în meciul cu Australia. Devine deja o obișnuință ...
5. Echipa noastră a jucat foarte mult la mînă, pe trei-sferturi. (Bine, punctele de fixare veneau mai repede decît prevede legea :) ). Totuși, împotriva unei echipe care pierdea constant tușele proprii (și grămezile pe introducere proprie, dar asta-i o altă poveste) oare n-ar fi fost mai potrivit ca ai nosștri jucători să caute tușa cît mai aproape de terenul lor de țintă, mizînd pe faptul că în proporție de 75% mingea va fi a noastră?
6. După eseul ăla englezesc, punctele lor au trecut de la 6 la 11, lucru perfect normal. Dar, deși eseul a fost la centru iar transformarea se cheamă că era o simplă formalitate, punctel au rămas tot 11! Din cîte am văzut, imediat după eseu, autorul i-a dat imediat balonul transformerului - faza fiind superrapidă, întreg 22-ul sudafrican era depopulat - iar acesta a tras direct din drop. Dar a nimerit bara!! Incredibil! de la 15 metri, central, nejenat de nimeni, a tras în bară - chiar și televiziunea engleză a fost surprinsă, nici măcar nu cadraseră pe H-ul Africii de Sud ... eu am văut doar cum omul trage, și mingea ricoșează înapoi ... doar bară a putut fi ...
7. Hai că am fost cîrcotaș. Cînd România joacă cu degajări lungi în tușă, nu e bine, cînd joacă pe treisferturi, iar nu e bine. În fine ... cred că Uruguayul era de bătut oricum, chiar și numai din dropgoluri.
8. Ce viteză și agilitate are Nvuvu ăla! (sper că am ortografiat corect). Excelent la al doilea eseu sudafrican.
9. Ce viteză și agilitate are Fercu ăla! (sigur am ortografiat corect). Excelent la al nu știu cîtelea eseu românesc. Bine, apărătorii erau de cu totul alt calibru, și nu mă refer la dimensiunile fizice.
Cam asta e. Revin dacă îmi mai amintesc cîte ceva.
Rugby - Nu mai sînt bilete
Bafta mea. O să stau frumos acasă, n-o să pierd nici ENG - SAF (unde tocmai e cîntat God save the Queen). ROM - URU o să fie pe calculator, courtesy of myp2p.eu.
Sînt curios dacă stadionul Arcul de Triumf o să fie plin.
Bravo federaţiei de rugby, sistemul invitaţiilor a funcţionat perfect. Sper ca toţi cei invitaţi să şi vină să vadă partida. (Pentru diversele piţi care-i vor însoţi pe invitaţi, e vorba de o partidă de rugby, nu de sex).
Hai, ca a înceăut meciul "de pe Twickenham".
vineri, 26 noiembrie 2010
Rugby: România - Uruguay
Pentru cei care au văzur jucînd marile echipe ale lumii, cele din Tri-nations soon to be Four-nations (cu binevenita adăugare a Argentinei) și cele din Five-nations excludem Italia, ăștia sînt mai aproape ca valoare de Samoa sau Fiji, stilul românesc e sinistru. Totul e forță pură, pe grămadă, dar și aia prost orientată, nici un fel de îndemînare în manevrarea balonului, greșeli cu ghiotura între care se detașează aruncarea peste grămada deschisă ... ce să mai enumăr?!? un campionat sub orice critică, în care, colac peste pupăză, galeriile de la fotbal vin să se bată și la derbyurile de rugby, o rată uriașă de pierdere a tușei pe repunere proprie ...
În fine ...
Mîine se joacă returul România - Uruguay (în tur la Montevideo a fost 21-21) la București, pe stadionul Arcul de Triumf, de la cinci seara.
Cît de mic e el, pun pariu că nu se umple. ROU - URU e la concurență cu ENG- SAF, transmis și el la televizor pe sport1, în timp ce meciul nostru e pe gspTV. Cîți cunoscători ai rugbyului se vor înghesui seara pe frig pe stadion pentru a vedea în cel mai bun caz o parodie a celuilalt meci?
(Prescurtările de trei litere majuscule le descifrați voi).
Eu unul mă duc totuși la meci. Măcar acolo iarba are miros.
Poate o să revin și cu ceva poze și filmulețe.
See you tomorrow.
(Argentina, Anglia, Scoția, Georgia, România - ha ha ha, ce grupă!)
Fotbal - Cupa României
O chestie pozitivă și o chestie sinistră la această tragere la sorți:
1. Chestia pozitivă este că semifinalele continuă să se joace tur-retur. Nu e o noutate. Dar e bine că organizatorii sînt consecvenți. (Și totuși, de ce nu și sferturi tur-retur?)
2. Chestia sinistră e ideea asta cu capi de serie în semifinale. WTF? Capi de serie? În semifinale? De ce să nu joace Steaua cu Dinamo în semifinale?!? Ce, sînt nascuți cu stea în frunte? Ce legătură are clasamentul trecutei ediții de campionat cu meciurile de cupă de anul ăsta? Dacă tocmai voiau să o comită cu capii ăștia, mai bine făceau un clasament cu prestația echipelor din sezonul trecut de Cupă. (Brașovul ar fi fost cap de serie, singura prezentă în semifinalele trecute. Despre ceilalți nu mai știu și nici nu mă prea interesează să caut prin arhive.)
miercuri, 24 noiembrie 2010
Primul post din noul blog
Hai mai bine cu un pic de handbal. Deja se știe grupa principală a Oltchimului în Liga campionilor la handbal feminin. E un fel de bătălie a Balcanilor - deși cei de la Krim Ljubljana ar protesta cu tărie la o asemenea blasfemie ... Slovenia, țară balcanică?!? quelle horreur, ma chere! - cu Buducnost Podgorica, muntenegrencele, pe post de sperietoare maximă după ce le-a trimis după semințe pe campioanele daneze, și cu Itxaco Estrella calul de bătaie al grupei.
Teoretic Oltchim și Buducnost o să meargă mai departe în semifinale. Dar teoria e una, iar practica ucide ...
Totuși, dacă nici acum nu cîștigă Oltchim cupa, acuma cînd Viborg se uită la televizor la meciurile Ligii, apăi atunci cînd?