România - Argentina Jaguars 23-21

Cred că Jaguarii argentinieni au o mare problemă în fața României: pot să cîștige numai în condiții ideale de presiune și temperatură, cum se spunea la orele de fizică din liceu.

Acum doi ani, dacă nu mă înșeală pîrdalnica de memorie, România i-a bătut net, 24-6, dar pe o ploaie insistentă, de nu putea sărmanii mingicari sud-americani să-și facă jocul combinativ.

Anul trecut totul a fost perfect, o seară plăcută de vară, răcoare, nocturnă, așa că Jaguarii ne-au păpat de vii, 37-12 sau ceva de genul ăsta.

Și vine anul 2012, și o caniculă clasa întîi, și România învinge iar, la limită, 23-21. La un moment dat părea că argentinienii ne vor ajunge din urmă, mai ales că din ultimele 13-14 minute am jucat zece minute în inferioritate.

Să notăm, la repezeală, că ai noștri au ratat un eseu ca și făcut pe la sfîrșitul primei reprize, printr-un subtil înainte. că jaguarii au marcat un eseu pe o acțiune similară în care, după un balon de urmărire oamenii noștri au scăpat iarăși balonul, dar în spate de data asta, adică exact unde nu trebuia, în terenul de țintă - astea au punctele de draci maximi pentru spectatorul părtinitor din mine -, că s-a ținut un moment de reculegere în memoria marelui transformer Ion Constantin, recent dispărut dintre noi (și cînd zic mare, nu acționez în sensul proverbului "despre morți numai de bine", pentru că îmi aduc și acum aminte de meciul România - Franța 15-0 de prin anii 80, cînd Constantin a dat puncte și de la centrul terenului), că în pauză promoterițele ne-au omenit cu cîte o doză de bere Stejar (cam călîie, dar na! calul de dar nu se caută la dinți), că un pahar mare de bere era 5 lei și era chiar rece, indiferent de alte calități â, și s-a păstrat chiar frumos în termos.

Bazna - Turneul regilor

Let's not forget:

http://www.turneulregilor.com/

Ediția 2012 e la fel de tare ca de obicei.

La plajă, la volei, la fete

După ce mai acu cîteva luni FIFA lua decizia ca în competițiile de fotbal feminin să fie permis vălul musulman, ca să nu ofeneseze nobilele sentimente musulmane, iată că și voleiul pe plajă feminin este lovit de aceeași ciumă numită political-correctness.

Mai precis, fetele care la vară vor participa la competiția olimpică de beach volley nu mai au voie să joace în tanga și top sau sutien, ci trebuie să poarte (măcar) un echipament similar celui de la tenisul de cîmp, adică fustiță și tricou.

Cine a stat pe o plajă încinsă (nu mai zic de cei care au făcut vreodată efort pe o plajă încinsă) știe cît de imbecilă este această prevedere. Mă băieți, dacă pudoarea vă este violentată de seminuditatea feminină ... stați dracului acasă în deșerturile voastre unde vă puteți acoperi din cap pînă-n picioare ca să vă protejați de soarele arzător (lucru corect, aceasta este apărarea cea mai bună dacă plănuiești să stai pe termen lung în deșert) și nu vă mai uitați la sporturi decadente, ce dracu!

Bine că nu există și o competiție analogă la masculin, pesemne îi punea pe participanți să poarte armură ...

România - Portugalia 15 - 7 (2)

Prima repriză s-a jucat practic doar în 25-ul nostru. Nu e de mirare că la pauză portughezii conduceau cu 7-5 (ei au reușit să-și transforme eseul, noi nu), spre bucuria mici galerii lusitane, care behăia și ea cum putea, amețită de frig, undeva în sectorul B4 (în filmulețul din postul precedent am focalizat în mod voit asupra lor pentru cîteva secunde).

Ai noștri s-au descurcat binișor, trecînd chiar și peste 2 cartonașe galbene - carevasăzică, un sfert din timpul de joc l-am petrecut în inferioritate. Altfel, cele două echipe au practicat un joc extrem de curat, cu foarte puține greșeli individuale - surprinzător, dacă ținem seama de balonul înghețat care predispune la scăpări înainte. Ei bine, n-a fost cazul.

Eseul al doilea al românilor este vizibil în filmuleț, ceea ce nu-i mare lucru de vreme ce meciul a fost transmis la TV. Cel mai simpatic lucru este cum s-au inversat rolurile față de fotbal, în sensul că la fotbal autorul unui gol se duce adesea spre banca de rezerve să celebreze reușita, în timnp ce aici a venit muntele la Mahomed, adică rezervele echipei noastre (tipii în combinezoane negre) au dat năvală să-l îmbrățișeze pe autorul eseului.

Mai notăm caraghioslîcul portughez din repriza a doua, cînde transformerul lor s-a făcut de rîs la o penalitate relativ accesibilă, nereușind să ridice balonul nici măcar un metru de la sol, acesta (balonul, nu solul!) scurgîndu-se demn, cu încetinitorul, spre liniile noastre.

România - Portugalia 15 - 7 (partea 1)

Să vedem cum fu această victorie cu Portugalia în Cupa Europeană a Națiunilor, în condiții extreme - frig, zăpada, vînt persistent.

Terenul a fost bunicel, date fiind condițiile: se vedea firul de iarbă, jilav, nu înghețat - mă rog, nu era înghețat bocnă, astfel încît să te doară dacă dai fundul de pămînt - ceva petece de zăpadă pe la colțuri. Oamenii au muncit de pe la 8 dimineața să curețe stratul alb depus de ninsorile din zilele precedente, și treaba făcută a fost super OK.

Aspectul general e cel din filmulețul de mai sus, făcut în timpul pauzei mai mult pentru a sublinia aranjamentul muzical de care am mai vorbit și cu ocazia altor partide de rugby, aranjament care se leagă cumva de naționalitatea oaspeților; de data asta, o melodie portugheză (bine că n-au dat renumita Pula Boi, Pula Cavalo :D :D), anume A Portuguesa e a mais linda.

Se vede și galeria portugheză (în sectorul B3) și fanii hardcore ai României (cei cu steagul gigantic), și nămeții de pe margine, și verdele (atît cît se poate) al gazonului, și tipii de la TV cocoțați la mama dracului de unde transmiteau meciul.

Intrarea a fost liberă, iar ca bonus organizatorii au pus la bătaie niște vermorele cu ceai, împărțind lichidul fierbinte doritorilor. Crainicul a anunțat fericitul eveniment și la pauză, dar ceaiul a avut mega-concurență, vinul fiert, cu care nu se putea bate, deși se simțea oleacă de rom pe lîngă ceai și zahăr. Părerea mea. Oricum, o idee mai mult decît binevenită. Am ras și eu un pahar - nu se putea compara cu ceaiul din termosul meu, firește, pentru una e artizanatul și alta e producția de masă, dar n-are a face.

Bucharest Wolves - Stade Francais 13-34 (3)

Ce mai e de subliniat referitor la meci ... o să trec constatările tot așa, cu liniuțe, ca la școală pe vremea cînd scoteam ideile principale din text:

- O parte din galeria franceză se ducea spre meci cu mai bine de o oră și jumătate înainte de start, pesemne se temeau că n-au să prindă locuri ... era să le zic în limba neaoșă a lui Napoleon "Bă băieți, vous n'avez rien compris!" Ia uite-i pe micuți, cu fulare roz și tot tacîmul, în stația Aviatorilor pe la 12 jumate (atenție, calitate execrabilă):

- Atmosfera, ca de obicei, amestecată. Stadionul destul de populat. O galerie franceză forma

tă mai mult din fete și fetițe, sau măcar ele erau cele mai vocale și cele mai pictate dealtfel, cu tricolorul francez pe obrăjori, sau cu un SFP la fel de multicolor pe frunte. Zbuciumate rău de tot fetele, la reluare alergau bezmetice să ajungă la tribuna întîia trecînd pe la peluza 2 (aia de lîngă stadionul de atletism), lucru care nu se face, cine a fost pe acolo știe că acolo e locul pe unde intră echipele în teren, iar trecerea publicului e interzisă.

- La meciul cu Worcester în tribune au fost francezi care țineau cu tot dinadinsul să moară capra vecinului. Acum, la peluza întîi (cea dinspre mănăstirea Cașin) erau și doi englezi rătăciți, care aveau și ei ceva de împărțit cu capra galică. La scorul de 8-10 încă erau bucuroși că Lupii țin aproape de mai valoroșii lor adversari. N-a fost să fie ...

- Ca și meci, victoria a fost fără dubii și chiar și punctul bonus a fost căpătat pe deplin meritat, nu ca Worcester. De fapt, partida s-a jucat cu vreo două-trei minute înainte de pauză, cînd un jucător de-al nostru a comis o greșeală intenționată și a fost trimis în Recycle ... ăăăă ... vreau să zic, în Sin Bin. Cu această frumoasă ocazie, a celor zece minute de superioritate, parizienii s-au dus de la 8-10 (scor relativ ușor de răsturnat) la 8-20 (și totul s-a dus dracului). cînd omul a reintrat, meciul era deja jucat. Dominarea rozaliilor a fost consistentă și ai noștri nu au putut emite pretenții decît în puține rînduri.

Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 2)

Eseurile românești văzute în direct și la o oră de vîrf.

Primul, care a și deschis scorul:

Al doilea, care a spălat oleacă obrazul Lupilor (auuuuu-auuuuuuuu-auuu!), căci pînă la urmă a fost (doar) 2-4 la eseuri, chiar dacă victoria francezilor a fost clară și fără istoric:

Tipul în fîș negru, care se bucură ca un copil la eseul realizat prin consacrata prăbușire cu balonul în terenul de țintă, e secundul / preparatorul fizic al echipei noastre, francez de baștină din cîte bag de seamă, și care chiar era mulțumit de rezultat (Bucarest treize, Paris vingt-sept ... c'est pas mal!).

Bucharest Wolves - Stade Francais 13 - 34 (partea 1)

O echipă All Blacks invadează terenul la finalul partidei Bucharest Wolves - Stade Francais, marcînd un eseu la centru (și marcînd și teritoriul în același timp):

În acest timp, jucătorii umani (vorba vine, unii sînt ditamai caii :) ) salutau publicul, în uralele delirante ale micii galerii franceze și aplauzele mai mult sau mai puțin ironice ale românilor.

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - poz(n)e

Cîteva poze și filmulețe

1. Terenurile secunde sînt gata pe jumătate, așa cum se poate vedea mai jos.

2. Următoarele două sînt o comparație între peluza a doua la meciul cu Războinicii și peluza a doua la meciul cu Cruciații (adică Warriors și Crociati, să ne înțelegem, că nu toată lumea știe de glumă)

Se observă apariția noii și modernei tabele de marcaj electronico-tipografică, adică e cu hîrtie, și pe ea scrie (încă) 0-0.

De asemenea, în a doua poză îl vedeți și pe nea antrenoru' ăla secund al italienilor care mi-a împuiat urechile cu avanti și a terra ... e cel care stă singur în rîndul de sus, pentru ca privirea lui de vultur să cuprindă întreg cîmpul de joc.

3. Faza eseului nostru, la calitate superHD :D :D de telefon mobil:

Este înscris tot prin metoda strămoșească testată și răs-validată în istorie "cu toții călare pe ei, vitejii mei!". Noroc că arbitrul a avut ochiul ager, și noroc că englezii au fost berbeci și s-au dus chitiți înspre stînga, crezînd că acolo-i balonul, cînd el încă zăcea la fundul grămezii spontane ...

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24 - addenda

Ca o adăugire, să vedem cam cum tratează ziarele de sport acest meci ... păi, cum să-l trateze?!? Unul din ele nu suflă un cuvințel, celălalt dă știrea, ba chiar și un reportaj-interviu, dar titlul e de-a-mboulea pus.

Cum ar veni, să ne bucurăm de victorie - chiar dacă învingătorii-învinși au un H în plus ...

Bucharest Wolves - Worcester Warriors 13-24

A fost o victorie cu totul nemeritată a englezilor. Nu la această diferență. Nu cu punct bonus ofensiv.

Dacă privim strict scorul la eseuri (1-4), obicei bun pe care o să-l folosesc mai des, s-ar putea spune că războinicii i-au dominat pe lupi rău de tot. Dar n-a fost așa, ai noștri au condus cu 3-0, apoi au întors rezultatul la 13-12, după un eseu îndelung muncit, iar după al treilea eseu al englezilor scorul a ajuns la 13-17. (Ratangiul de transformer englez a dat pe lîngă la două transformări și o lovitură de pedeapsă din poziții extrem de favorabile - bătea un pui de vînt, dar nu chiar atît de cumplit încît să dea satelitu' jos de pe orbită).

Ei, și din momentul ăsta au început bucureștenii să preseze. Și au presat, neică, purtați și de presiunea tribunei și de urletele sinistre de lupi puse la stația de amplificare - o idee oribil-satirică, mai degrabă semăna a cîine urlînd a morțiu la lună - și de vreo două ori au ajuns la cîțiva metri de buturile adverse. Dar mereu s-a întîmplat ceva, un înainte, o aruncare peste grămadă, o blocare a balonului, și Worcester a scăpat cu fața curată. Și dacă rămînea 13-17 nu se supăra nimeni, dar în ultimele secunde Worcester a mai dat și eseul pentru punct bonus ofensiv, mîncîndu-ne nouă punctul bonus defensiv!

Mai mult, mie personal mi s-a părut că la al doilea eseu englez unul din aceștia a făcut un paravan ca la carte undeva la mijlocul terenului spre margine, într-o situație de doi contra doi, iar beneficiarul paravanului a țîșnit spre eseu și după ce a destabilizat apărarea noastră n-a fost foarte greu să încasăm eseul.

În rest, joc frumos, la mînă, o droaie de inexactități din partea oaspeților, lucru la care nu mă așteptam - cel puțin un eseu și l-au mîncat singuri, cînd din prea multe pase încrucișate și mingicăreală au reușit un înainte de toată frumusețea. Placajele românilor au fost mai precise decît de obicei, jocul la mînă s-a îmbunătățit oleacă (chiar nu pricep de ce naiba s-au apucat de așa ceva iarna, pe frig, cînd degetele îngheață chiar și numai dacă pui mîna pe balon), dar mai e de lucru la degajările în tușă, îndeosebi cele din penalități, au fost minim două situații în care n-am putut profita de repunere proprie pentru că balonul n-a vrut să iasă afară. (Ba nu, mint, a doua oară balonul a prins la limită tușa, iar fundașul englez s-a ferit în ultimul moment).

În concluzie, am plecat frustrat și plin de nervi de la stadion, împreună cu pîlcul de suporteri britanici.

De asemenea, remarc noua tabelă modernizată a satdionului Arcul de Triumf, o să descarc pozele și o să vi-o arăt, afișajul se face cu brațele și cu creionul pe hărtie, vorba cîntecului.

Și cu asta gata cu rugby-ul pe acest an. Ne concentrăm pe handbal feminin, vin roșu și sarmale, și să ne revedem cu bine în ianuarie!

De diverse chestii

Nici nu m-am uitat la distracția sportivă a lunii decembrie, adică Mondialele sau Europenele (după caz) de handbal ale fetelor. Moticul principal nu e jocul chinuit, egalul cu Japonia și cele două înfrîngeri din final, ci lipsa grupelor semifinale în care rezultatele din grupele inițiale chiar să conteze. De data asta conta doar calificarea (obținută după primele două meciuri, lucru pe care îl știam de la bun început), urmînd ca loteria să ne arate drumul mai departe. Din punctul meu de vedere, Mondialele încep luni seară, cu meciul contra Croației. (Umrătorul adversar va fi Norvegia, pentru că nu văd Olanda în stare să le încurce pe vikingioaice).

La polo, România - Spania 9-8 în calificările pentru Liga Mondială. E bine, încă mai mișcăm la polo ... cît ne-o mai ține ...

Iar duminică, mare meci mare de încheiere de sezon (de an, de fapt, că sezonul continuă în ianuarie) pentru rugby-ul românesc. Lupușorii București (nu pot să le zic chiar Lupi pe de-a-ntregul, după cum au încasat-o de la Stade Francais în deplasare) se luptă cu Worcester. Hai băieții! puneți osul la treabă, ar cam fi cazul!

S-au redeschis patinoarele bucureștene. Cea mai tare chestie vine de la patinoarul Floreasca, unde, sîmbăta cel puțin, avem super-ofertă specială și neoficială, cu 15 lei intrarea la ora 10 dimineața poți patina pînă la orele 15 (pentru cine-l țin puterile, normal, și are chef), Asta pentru că pauza de refacere a gheții dintre orele 12 și 13 a dispărut. Și totuși, nu prea e multă lume pe patinoar. Păcat!

Viziunea săptămînii

Zilele astea avem aşa:

- O participare românească la Mastersul de final de an din tenis. Cum care Masters?Ăla în care pare-mi-se că doar Năstase a mai prestat la vremea lui. & campioni, o grupă roşie, una albastră, învîngătorul ia totul ... sau pe-aproape. Horia Tecău n-o să joace în the main event (turneul de simplu), ci în cel de dublu, pentru că s-a "sudat" foarte bine de Lindstedt ... şi uite unde au ajuns.

- Lupii rugbyşti au pierdut la scor în Franţa contra rozaliilor de la Stade Francais. Era de aşteptat, dar să dea doar 3 puncte ... asta-i urît. Îi aşteptăm în decembrie pe cei de la Worcester să-i batem pe frig şi zloată, la noi lîngă Mănăstire. Om trăi şi-om vedea.

- Nicăieri n-am putut găsi rezultatul voleibalistelor noastre la Leningrad, în finala contra URSS (mă rog, acum ăştia pozează în Rusia democrată ... şi oraşul e acum Petrograd ...). Sînt practic 100% convins că au pierdut şi deci nu mai sînt şanse de calificare pentru Olimpiadă.

- A început turneul Carpaţi la handbal feminin. În prima zi, înfrîngere cu Ungaria. Atîta pagubă ... Cică unguroaicele nu s-au calificat la Mondialele din Brazilia de luna viitoare. Ciudat ...

Wolves - Crociati 37 - 7

Uite că s-a întîmplat minunea și o echipă românească ia punct bonus ofensiv! Crociati s-au prezentat mult sub prestația de anul trecut, cînd Stejarii București, actualmente reciclați în Lupi, au cîștigat în ultimele secunde. (Meciul ăla nu l-am văzut pe viu, eram la munte, și astăzi era cît pe ce să-l pierd din același motiv ... dar n-a fost să fie).

De fapt, meciul l-au pierdut în primele 10 minute, cînd ai noștri au dat un eseu și o lovitură de pedeapsă (pe astea le-am pierdut din păcate, stăteam la rînd la bilete, căci omul de la ghișeu nu mai avea rest la bani, cică primise doar echivalentul a 500 de lei în hîrtii de 10 lei - preţul biletelor era de 10 respeciv 20 de lei). Peste toate astea transformerul italian le-a mîncat meciul, ratînd de trei ori la rînd cam din aceeași poziție, la 30-40 de metri de buturi, aproape de tușa dinspre oficială. Adică, ratezi o dată, e de înțeles, n-ai calculat bine unghiul, direcția și viteza vîntului (azi n-a bătut mai deloc vîntul), dar și a doua oară? și a treia oară?

În fine, s-a făcut 17-0, după care italienii au avut un zvîc și un eseu, și la pauză s-a intrat cu 17-7 (2-1 la eseuri). Al doilea eseu românesc se vede în materialul video anexat.

Înțeleg că meciul nu a fost transmis de nici o televiziune. Lucru bun, pentru că altfel nu știu cîtă lume ar fi venit pe stadion. Ar fi fost păcat, căci nimic nu se compară cu mirosul reavăn al ierbii adevărate, crescută natural, la soare și la ploaie, fără să fie nevoie de instalații costisitoare de iradiere și iluminare cum este cerută mai nou pe Arena Națională. Plus că Arcul de triumf, ca stadion, este o combinație foarte simpatică între un imaș sătesc (în sensul bun al cuvîntului, care te trimite la satul autentic, nepoluat în nici un fel) și o arenă modernă (sau hai! semi-modernă). Delatfel, unul din secunzii italieni stătea la peluză, în vîrf de tot, și behăia diverse indicații către jucătorii lui, mai ales unul Pepo dacă am reținut eu bine. La un moment dat îmi vuia capul de atîtea mezzo, a dietro, a terra și alte asemenea.

(Văd că terenurile secunde sînt acuma arături, cred că bagă ceva sistem de irigare sau de drenare, după șanțurile care străbat unul din ele - celălalt este acoperit de nisip de la A la Z). Bun așa! deși nu prea e momentul potrivit al anului, dar în fine ...

În rest, meci echilibrat pînă în momentul eseului 3 al Lupilor, picat de niciunde, după o degajare în 22-ul advers bîlbîită de fundașul italian, de care a profitat unul din jucătorii noștri care i-a subtilizat balonul, l-a bîlbîit și el oleacă de ziceai că-i săpun bun de scăpat înainte, dar micul număr de prestidigitație s-a încheiat cu bine, cu un eseu la centru.

Pînă atunci italienii fuseseră cei cu greșeli mai multe - mingi pierdute pe atacul lor, fără vreo cauză aparentă, poate viteza prea mare cu care doreau să execute combinațiile și încrucișările, tușe pierdute pe repunere proprie, grămezi pierdute pe introducere proprie. Nu multe, una-două maximum trei din fiecare, dar Lupii nu prea au putut profita de ele, fiind prea uluiți și greşind la rîndul lor aproape imediat.

Au fost și contacte mai dure "era unu blond pe partea noastră care cred că se duce direct la dentist ... daaa, numai placaje la gît, lovituri în cap, în piept" după cum ziceau niște suporteri în drum spre ieșire - oameni nu chiar la prima tinerețe, și incluzînd o doamnă ... deci, se poate șifără demenți care să dea cu boxul, chiar dacă la intrare controlul a fost ceva mai strict decît de obicei, jandarmii întrebînd cam ce am prin rucsac (păi ce să am? niște apă, o carte, aparatul foto și cinșpe bombe artizanale, normal).

Crainicul stadionului a mai făcut o nefăcută: man, indivizii erau din Italia, deci nu îi cheamă Croația (care-i altă țară), ci Crociati (adică Cruciații, pour les conaisseurs). La puncte pozitive, ambianța adecvată, adică muzică ialienească în timpul pauzei și a întreruperilor. De data asta s-a produs Adriano Celentano cu al său celebru Azzuro (unul din preferatele mele all-time, dealtfel), dar la care italienii se uitau oarecum cruciș "ce dracu, ăștia fac mișto de noi?" sono scherzando? pentru că, dacă stai să te gîndești, atît începutul melodiei cît și ritmul său general sugerează o luare în derîdere ... nana-na-na-na-na-na-na-na ... un aeroplanoooo che se ne vaaaaaa ...

Mă rog, stația de amplificare n-are nici o vină, e chiar drăguță ideea, anul trecut cu Leeds la finalul meciului puseseră chiar imnul de echipă al englezilor. Simpatic și ăla (Leeds! Leeds! Leeds!), stenic de te ridică de pe scaun. Bine, nu văd cine ar fi putut să stea pe scaun azi (în afara tribunei acoperite, firește): nu era foarte frig, nici vîntul nu prea bătea, dar statul pe loc era crimă curată. Pînă și rezervele se antrenau mai cu spor, vrînd să-și păstreze focul lăuntric, chiar dacă nu erau foarte convinși că este bine ceea ce fac. Ca dovadă, una din perechile de antrenament de la noi trebuia să exerseze o chestie în doi, dar cînd secundul român (vorba vine, am impresia că-i francez) s-a întors cu spatele, au tras cu ochiul șmecherește și au lăsat-o mai moale ... go figure!

În final, să luăm clasamentul grupei și să-l punem în ramă: Bucharest Wolves e pe locul întîi, cu cinci puncte! Unde mai pupăm noi asemenea clasare?!?

Scurtissime

Scurtissime:

1. Pînă la urmă, la Europenele de Șah echipele României au ocupat locurile 9 la masculin și 17 la feminin. Se putea și mai bine, dar poziționarea și evoluția băieților cel puțin este meritorie, aceștia porneau cu șansa a 17-a. Mai dezamăgitor a fost ce s-a întîmplat cu fetele, pornite cu șansa a 9-a Ciudat! fetele, cap de serie nr. 9 au terminat pe locul 17, iar băieții, cap de serie nr. 17, au terminat pe 9. Mai ceva ca-n Două loturi a lui Caragiale.

Cîștigători au fost Germania la masculin (veniți de niciunde, după ce Azerbaidjanul condusese multe runde) și respectiv rusia la feminin.

2. Începe o nouă ediție a cupelor europene la rugby pentru selecționata Bucureștiului, care nu mai sînt Stejari ci Lupi, din cîte am priceput. Mai bine așa; data trecută bietul crainic al stadionului Arcul de Triumf (oleaca abțiguit, după cum șopteau guriel rele din tribună) încerca să dea tonul la încurajări strigînd Oaks! Oaks! (stejari) dar ieșea un fel de Wax! Wax! (ceară). O fi avînd fantezii erotice cu ceară, vorba acelorași mucaliți din tribune.

În fine, jucăm cu eternele Stade Francais și Crociati - dar de data asta avem Worcester în loc de Leeds.

România la Europenele de Şah

În runda a şasea a Europenelor, la masculin România a învins Grecia şi a trecut pe primul loc (!). Din păcate în a şaptea rundă am pierdut contra Germaniei şi am picta pe cinci, ceea ce este oricum o clasare super.

La fete o ducem mai rău, locul 17 după 7 runde, cu linie de clasament 3-1-3.

Au mai rămas 2 runde: una azi, una mîine. Baftă băieţi, baftă fetelor!

Cupa Mondială la rugby - concluzii (2)

Păi ce concluzii mai vreţi?

Timpul a trecut ... în România cea mult-prea-devreme-deconectată de la magia World Cup tocmai se pune de-o finală a campionatului naţional, întrerupt temporar din cauza celor trei săptămîni şi jumătate "de Noua Zeelandă" - aţi remarcat că în alte campionate se juca sănătos în acea perioadă? Franţa, Anglia şi aşa mai departe -, clujenii se pregătesc să dea faliment şi să ajungă din B direct în groapă, echipa lui Fercu behăie că de ce este omul suspendat pe şase luni, ce, nu-i cinstit, el are rău de avion, ce dacă cu patru-cinci zile înainte de plecarea la Antipozi se suise în avionul de Franţa? una din finaliste e Steaua dar dracu ştie cu cine joacă, pentru nimeni nu s-a sinchisit să dea rezultatul celei de-a doua semifinale pe la aşa-zisele buletine de ştiri sportive ...

În rest, totule de bine, interesul faţă de rugbu este în creştere în România, finala World Cup fiind transmisă de mahahaharele post TV pe nume Digi sport, şi nu oricare, ci Digisport2, căci pe Digi1 se desfăşura nu-mai-ştiu-ce cursă de moto GP.

Asta e.

Campionatul European de Şah 2011

Ştie cineva în ţara asta mare că, dincolo de Dodei, Gigei, suporteri nebuni, mititei şi alte animale, se desfăşoară în Grecia campionatele europene de şah? Scrie pe undeva prin minunata presă "sportivă" din România despre ceea ce se întîmplă acolo? Postează vreun ziar de sport online (măcar) partidele echipelor noastre - masculin şi feminin? Că nu e greu, înseamnă doar un copy plus paste ...

P.S.: După cinci runde (în acest moment) România e pe 2 la masculin cu 4 victorii şi o înfrîngere, şi pe 19 la feminin cu 2 victorii un egal şi 2 înfrîngeri. (Se punctează un pic diferit faţă de metoda de dinainte în care se însumau victoriile şi egalurile de la tablă: acuma, dacă baţi adversarul cu 4-0 sau cu 2,5 - 1,5, tot aia e, tot 1 victorie se consideră. Abia ulterior vor conta punctele efective 2de la masă")

Cupa Mondială la rugby - concluzii (1)

S-a terminat o nouă ediţie a Cupei Mondiale la rugby. Ţara organizatoare, Noua Zeelandă, a cîştigat la limită titlul în faţa Franţei, şi cînd zic "la limită" înseamnă chiar la limită, adică la un punct diferenţă (8-7), lucru care trebuie pomenit în mod special într-un sport în care victoriile la limită sînt cele la 7 puncte sau mai puţin, adică un eseu transformat, învinşii dintr-un asemenea meci primind punctul bonus defensiv fiindcă s-au ţinut scai de învîngători.

Întrebarea legitimă este: de ce meciurile de rugby care după 80 de minute arată diferenţe de 7 puncte sau mai mici nu se consideră a fi egale? iar partida să se continue de pildă cu 10 minute de prelungiri, pornite de la scorul existent (cum ar fi 8-7 în cazul finalei de acum o săptămînă), pentru a oferi şi celor conduşi o a doua şansă? Mi se pare cît se poate de echitabil: cei conduşi vor lupta din răsputeri să întoarcă rezultatul, iar cei care conduc n-au decît să se apere în continuare, dacă aşa poftesc. Rezultatul după 80 plus 10 minute ar fi cel definitiv, chiar dacă şi în minutul 90 se înregistrează 7 puncte sau mai puţin diferenţă.

Dar na! şefii rugbyului mondial sînt prea închistaţi în conservatorismul lor ca să poată gîndi aşa ceva. Părerea mea!

dragădomnuleTolontan ...

Sînt curios dacă omul o să valideze acest comentariu la unul din articolele sale. Că pe cele laudative sigur le validează.

-----------------------------------------------

Şi uite aşa, dragădomnuleTolontan, ai reuşit să creezi curentul dorit antiDinamo, pornind de la o tîmpenie. Bravos, dragădomnuleTolontan! Se vede că ştii şi versurile de la Aria Calomniei ... cum începe calomnia de la un vînticele ce-adie, şi ajunge la o mega-furtună ... Sau poate ţi-am supraestimat cultura generală, dragădomnuleTolontan, caz în care te rog să mă ierţi. P.S: Pe cînd curentul antiCFR, cel care chiar ar mătura stratul superior de jeg din fotbalul românesc? P.P.S.: Sînt curios dacă respingi la validare şi acest al doilea mesaj al meu.

-----------------------------------------------

Paralela-enigmă (2)

Mda ... am avut gura aurită ... sau coclită, mă rog, depinde cum vezi lucrurile.

Naționala României s-a umplut de bube în ultimele meciuri de la Mondialele din Noua Zeelandă. Paralela de care vorbeam a fost perfectă, așa cum am descris-o într-un post precedent. am pierdut și în fața inamicului tradițional, Georgia, în meciul care ar fi putut fi unica și tradiționala victorie rugbyystică românească la World Cup. (Ca o paranteză, rău am mai decăzut ... de la "inamicul tradițional, Franța" am regresat la "inamicul tradițional Italia", și pesemne în anii următori urmează să avem ca inamic tradițional Spania, Germania sau Ucraina, cine știe?!?)

Episodul cel mai jenant s-a petrecut însă la meciul contra Angliei. Poate la alte sporturi mai poate fi trecut cu vederea că te prezinți cu echipa a doua, chipurile ca să odihnești titularii pentru mahahahaharele meci cu Georgia. Dar nu și în rugby. Păi faza asta o s-o țină minte englezii 50 de ani de acu înainte ... bine, hai, nu 50, dar 25 sigur ... ia să ne închipuim cum ar fi ca rugbyul românesc să crească în valoare și să ajungem să perfectăm un amical (meci-test, mă rog) cu Anglia, sau (dar asta e deja S.F., sau povești vînătorești) să batem iar la porțile Turneului celor X națiuni (pe vremuri X =5, acum X=6, în viitor nu se știe). Oare ce o să zică englezii?

Păi o să zică ceva de genul Cine-s mă românii ăștia? Aaaa, da, sînt țopîrlanii și mîrlani ăia care au băgat echipa a doua la WorldCup 2011! Paștele mamii lor! afară cu mitocanii!!

Și, din păcate, vor avea dreptate. Iar scuipatul lor disprețuitor este corect să fie recepționat de gura deschisă a dobitocului sau dobitocilor care au hotărît să pună în operă un asemenea afront.

Alte întîmplări sportive

Alte întîmplări minunate - în sensul că-s deosebite, nu că ar fi extrem pozitive:

1. Cehia ne-a bătut la tenis în Cupa Davis de ne-a ascultat cu urechea, scor 5-0. Nimic de mirare. De mirare este că de zece sau cincisprezece ani încoace România reuşeşte să stea în antecamera Grupei Mondiale a C.D., în sensul că jumătate din timp joacă turul 1 al grupei (şi este învinsă, pare-mi-se că o singură dată am ajuns şi noi în turul 2) şi jumătate din timp joacă barajul pentru menţinere sau calificare în grupă. Luînd în considerare calitatea sportivilor şi a jocului prestat, aceasta este o mare realizare, uşurată şi de faptul că există şi naţiuni mai gloabe decît noi la tenisul de echipă, cam în acelaşi fel în care rugbyul românesc joacă la Mondiale pentru că există pe lume fraierii de ucrainieni, tunisieni şi uruguayeni.

2. Că veni vorba de rugby, al doilea meci de la monsiale, contra Argentinei, a fost mult mai slab decît cel cu Scoţia. 0-2 la eseuri după primele 10 minute al întîlnirii spune tot. No comment deocamdată, sînt curios ce rezultate urmează. (Dar barem pronosticul meu se îndepărtează de realitate, ceea ce este foarte bine).

3. Avem un nou rupător de oase în campionatul nostru de fotbal cel de toate zilele, Gardoş. Bun băiat, vine pe filiera unui alt mare cioflingar în domeniu, Lăcătuş, omul care l-a rupt pe tipul ăla de la Bacău acum vreo 10-11 ani. Nu-i de mirare că în derbyul care a început după jumătate de oră rapidistul Herea a vpzut roşu pentru o intervenţia analogă (minus dubla fractură, din fericire). Problema nu e de tehnică fotbalistică, ci de nesimţire a omului respectiv, pe care îl doare în pixul pulii de integritatea corporală a adversarului ...

4. Tinerii polişti romîni (selecţionata under 17), face o figură frumoasă la europene. A învins dramatic la un gol echipa Muntenegrului, ajungînd astfel în sferturi (Muntenegru e sus de tot în ierarhia poloistică internaţională, pare-mi-se chiar primii), şi a pierdut dramatic în prelungiri contra Greciei, în susmenţionatele sferturi. Bravo lor! Sper însă să nu se demobilizeze şi să piardă următoarele două partide, ceea ce i-ar trimite pe locul 8 (pierzînd sferturile, automat ai noştri joacă în turneul pentru locurile 5-8). I'll keep an eye on them ...

Performanţe

Ce s-a mai petrecut în sportul românesc şi mondial între timp ... păi, ce s-a mai petrecut?!?

Dublul ăla românesc a luat medalia de aur la europenele de tenis de masă la dublu-mixt. Acuma, îmi fac mea culpa anticipat dacă greşesc şi dacă cumva era vorba:

- de alt soi de dublu decît dublu-mixt

- de Mondiale şi nu de Europene - bine, Europenele de ping-pong sînt oricum un fel de Mondiale light, cu jucătoare asiatice naturalizate peste noapte prin cele ţări europene gen Germania sau Olanda

- dacă a luat altceva decît aurul

Şi mai înmi fac mea culpa că nu le-am reţinut oamenilor numele.

Cam ăsta e efectul îndobitocirii practicate de televiziunile romîneşti de sport şi de aşa-zisele ştiri sportive de la televiziunile generaliste. Vreţi detalii despre această performanţă a sportivilor români? Căutaţi şi săpaţi pe net, sigur undeva există şi această bucată de informaţie. Să ne fie ruşine!

Pe de altă parte, ieri Oţelul a încasat-o de la Basel în primul meci de Liga Campionilor, scor 1-2 în deplasare. Small wonder, aş zice, dacă au ajuns să-i bată Dinamo din 2 faze fixe (cornere) şi să plătească diverse datorii din campionatul trecut la scor de neprezentare plus unu (adică un 0-4 cinstit cu CFR Cluj), nu-i de mirare că gălăţenii au probleme cu cel mai accesibil adversar din grupă. Dar hei! banii din C.L. o să vină oricum, deci care-i problema?!?

P.S.: Cică Marius Stan va candida la alegeri sub sigla USL. Aşa se zvoneşte la modul aproape oficial.

Paralela-enigmă

Am mai văzut filmul ăsta. Echipa României joacă excepţional la meciul de debut de la Mondiale împotriva unui adversar mult mai bine cotat. Ba chiar îl conduce, şi pierde abia în final, cînd benzina - sau poate încrederea în propriile forţe? - s-a sfîrşit.

În final, meciul valorează zero puncte pentru România. Singurul cîştig este cel de imagine. În meciurile următoare naţionala e reuşit să facă praf şi acest capital de imagine, pierzînd ruşinos în faţa unei echipe de trei lei şi fiind eliminată din competiţie încă din faza grupelor.

În ianuarie, sportul se chema handbal masculin, acum se cheamă rugby.

Adversarul mult mai bine cotat era atunci Croaţia (sper să nu confund), acum a fost Scoţia.

Adversarul de trei lei era Algeria, acum ar putea fi Georgia.

Singura diferenţă este că la rugby nimeni nu se aşteaptă să trecem de grupe, handbalul este mai generos, permite la 4 echipe din 6 ale unei grupe să treacă mai departe, în timp ce rugbyul, prizonier al unei tradiţii frumoase dar meschine vrea să scape cît mai repede de ciurucuri şi califică doar 2 echipe din cele 5 ale unei grupe.

Sper ca paralela să se oprească aici. Sper ca în final să avem măcar victoria de palmares, cea contra Georgiei. (Oare se acordă şi acolo la Antipozi o cupă Antim Ivireanu? eventual Antim Ivireanu Maorul ... şi chiar, oare în meciul dintre Anglia şi Scoţia, tot din grupa noastră, s-o juca şi pentru o versiune sudistă a Cupei Calcutta?)

Pînă ce faptele, în totalitatea lor, mă vor contrazice, rămîn la pronosticul meu: 100 de la Anglia, 75 de la Argentina, 50 de la Scoţia, 25 de la Georgia.

Fotbal - Pariuri ilegale, meciuri aranjate?

.. Ca să nu uit: iată că apare pe tapet chestiunea cu pariurile, legale sau nu, legată acum de meciul Stelei cu ŢSKA Sofia. Cifra de afaceri s-ar duce spre 240 de milioane de dolari, ceea ce e enorm.

Mai nou, Porumboiu cîrîie şi el că a fost odată un meci la Buzău unde a jucat Vasluiul şi care a mirosit tare urît d.p.d.v. al rezultatului, şi asta tot din cauză de mafie a pariurilor localizată undeva în estul Asiei. Bine, Porumboiu cîrîie şi cînd e cazul şi cînd nu, dovada fiind că forul fotbalistic european i-a blocat transferurile timp de un an, tocmai pentru că a vorbit mult dar a plătit puţin (salarii la jucători, adică).

Şi, nu mai departe de acum doi ani, se zvonea că Minunea de la Liberec n-a fost chiar minune, ci o mînărie din care – iarăşi! – au ieşit bani frumoşi la pariuri. Şi nici dubla Dinamo – Varazdin n-ar fi fost tocmai kosher ...

Oare iese fum fără foc? Oare legăturile de prietenie, atîta cît poate fi, între Steaua şi ŢSKA ar putea face ca balanţa să se încline într-o anume direcţie, ducînd în jos talgerul cu banii mai mulţi (240M, am mai zis cifra ...)?

Nu ştiu, dar UEFA ştie. Sau cel puţin bănuieşte. Şi de aceea susţine sus şi tare că va supraveghea atent meciurile din preliminarii, în special pe cele implicînd echipe est-europene. (Oare România este plasată încă în această arie geografică? Părerea mea: da!)

Sînt tare curios cum va evolua situaţia.